Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 332/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2531/2008(
Completul 4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr. 332
Ședința publică de la 18.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
JUDECĂTOR: MARI
GREFIER: I
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul - pârât CABINETUL DE AVOCATURĂ "R " și de recurenta - reclamantă SC " & -" FILIALA, împotriva deciziei civile nr. 896/09.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-.
Obiectul pricinii - pretenții - răspundere delictuală.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 11.02.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 18.02.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.11150/14.12.2007, Judecătoria Sectorului 3 Baa dmis în parte acțiunea formulată de reclamanta & - FILIALA, împotriva pârâtului CABINET AVOCAT R, a obligat pârâtul să restituie fila CEC seria - 300 -, a respins cererea privind obligarea pârâtului să restituie biletele la ordin ca neîntemeiată, a respins cererea privind restituirea onorariului, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin acțiunea reclamantei îndreptate împotriva pârâtului s-a solicitat să se constate că obiectul contractului nr.-/10.07.2004 nu a fost îndeplinit în nici una din obligațiile contractate de mandatar și să se dispună obligarea mandatarului de a restitui către mandant actele originale încredințate, precum și la restituirea sumei ce a constituit onorariul.
La data de 10.07.2004 între CABINETUL INDIVIDUAL AV. R și & - - FILIALA - prin administrator, s-a încheiat contractul de asistență juridică nr.-, având ca obiect executare silită CEC, debitor fiind
Părțile nu au încheiat un înscris cu privire la documentele ce au fost încredințate biroului de avocatură, în vederea demarării procedurii executării silite, însă din susținerile lor a rezultat că este vorba de 3 bilete la ordin și o filă CEC, depuse în copie la dosar (filele 7, 9, 10 și 11). Referitor la fila CEC seria - 300 - din răspunsul la interogatoriul administrat pârâtului a rezultat că această filă CEC a constituit obiectul contractului.
CABINETUL DE AVOCATURĂ Rad epus cele 3 bilete la ordin și fila CEC la BEJ pentru executarea silită, fără însă a le învesti cu formulă executorie.
La data de 23.07.2004 av. R ridică de la BEJ cele 4 înscrisuri, sub semnătură, pentru a le învesti cu formulă executorie (fila 7), fiind respinse cererile de încuviințare a executării silite.
Reclamanta susține că pârâtul nu și-a executat contractul și solicită obligarea Cabinetului de Avocatură să restituie înscrisurile încredințate.
Cu privire la biletele la ordin, din actele dosarului a rezultat că acestea au fost învestite cu formulă executorie, aflându-se la Judecătoria Sectorului 5 B (fila 83). Ulterior, reclamanta însăși arată că în ianuarie 2007 a reintrat în posesia acestora (fila 121).
Referitor la fila CEC, instanța a reținut că aceasta a fost predată Cabinetului de Avocatură, s-a aflat în posesia acestuia, însă susținerile sale că a restituit-o reclamantei nu pot fi reținute. Pârâtul nu dovedește că a predat fila CEC - deși în condițiile art.1169 cod civil îi revenea sarcina dovedirii obligației pozitive de predare - așa cum a răspuns la interogatoriu la întrebarea nr.4, astfel că nu se poate considera cererea reclamantei lipsită de obiect.
Instanța a apreciat primul capăt de cerere o chestiune cu caracter de motivare în fapt a cererii principale privind restituirea actelor primite în executarea mandatului.
Instanța a reținut că între părți s-a încheiat un contract de mandat. Fiind vorba de un contract de asistență juridică, sunt aplicabile dispozițiile acestuia, însă în cazul în care contractul nu prevede, se aplică dispozițiile mandatului de drept comun.
Potrivit art.1541 Cod civil, mandatarul este dator să dea în primire mandantului tot ce i s-a predat în puterea mandatului.
Așa cum s-a reținut anterior, biletele la ordin încredințate pârâtului pentru executarea silită au fost învestite cu formulă executorie și s-au aflat la Judecătoria Sectorului 5 B la 08.12.2006 (file 83) ulterior reclamanta arătând că a intrat în posesia acestora, în ianuarie 2007 (fila 121).
Astfel, cu privire la aceste documente, cererea reclamantei a fost respinsă.
În legătură cu fila CEC, din actele dosarului a rezultat că aceasta a fost predată Biroului de avocatură și nu există nicio dovadă că a fost restituită către reclamantă. Între părți s-a purtat o corespondență din care reiese că reclamanta i-a solicitat pârâtului să-i restituie fila CEC (fila 19 adresa 145/08.11.2004, fila 22 adresa nr.034/24.03.2005), însă pârâtul nu a dovedit îndeplinirea acestei obligații. În condițiile art.1169 Cod civil, reclamanta a dovedit faptul că a încredințat pârâtului fila CEC, acesta la rândul său urmând a proba restituirea, or din actele dosarului nu a rezultat decât că documentul a fost în posesia pârâtului la un anumit moment. Susținerea sa că predarea s-a făcut fără a se încheia un proces - verbal este privită cu rezerve de instanță având în vedere raporturile dintre părți și apariția neînțelegerilor încă din cursul anului 2004.
Cererea privind obligarea pârâtului la restituirea onorariului a fost apreciată de instanță neîntemeiată.
Obligația asumată de avocat este o obligație de diligență și nu de rezultat. Din actele dosarului a rezultat că pârâtul a făcut o serie de demersuri în executarea mandatului, astfel că cererea privind restituirea onorariului nu este justificată. De altfel, instanța a reținut că reclamanta s-a adresat și Baroului B pentru această chestiune, soluția fiind de respingere.
Prin decizia civilă nr.896/09.06.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondate apelurile ambelor părți împotriva sentinței civile nr.11150/2007 a Judecătoriei Sectorului 3 B, reținând, în esență, ca fiind neîntemeiată susținerea potrivit căreia hotărârea atacată este pronunțată de o instanță fără competența materială generală de aos oluționa, în condițiile în care erau incidente dispozițiile arbitrajului instituționalizat, obligatoriu, statuat de Legea nr.51/1995 actualizată și de statutul profesiei de avocat și respectiv neobservarea formelor legale care atrag sancțiunea nulității, potrivit art.105 Cod procedură civilă.
În conformitate cu art.3431Cod procedură civilă prin clauza compromisorie părțile convin ca litigiile ce se vor naște din contractul în care este înserată sau în legătură cu acesta să fie soluționate pe calea arbitraj ului, arătându-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor iar în conformitate cu art.3434Cod procedură civilă în cazul în care părțile în proces au încheiat o convenție arbitrală, pe care una dintre ele o invocă în instanța judecătorească, aceasta își verifică competența, reținând spre soluționare procesul dacă pârâtul și-a formulat apărările în fond, fără nici o rezervă întemeiată pe convenția arbitrală.
În cauză, pârâtul a invocat excepția de necompetență, după ce și-a formulat apărările în fond prin întâmpinare, fără nici o rezervă cu privire la clauza arbitrală, astfel încât, față de dispozițiile art.3434Cod procedură civilă în mod corect prima instanță a reținut cauza în soluționare.
De asemenea se impune a se arăta că această clauză compromisorie fiind o excepție relativă, nu una de ordine publică nu putea fi invocată de prima instanță din oficiu, iar față de apărările pe fond făcute anterior invocării acestei excepții în instanța judecătorească, rezultă că partea a acceptat inițial să se judece la această instanță.
Nu a fost reținută nici critica privind interpretarea greșită a probatoriului administrat în cauză. Prima instanță a făcut o amplă analiză a materialului probator interpretându-l în mod judicios.
Au fost indicate și înscrisurile în baza cărora a fost soluționată cererea. Este incontestabil că fila seria - 300 - a ajuns în posesia pârâtului.
Din înscrisul aflat la fila 12 dosar se comunică predarea acestei file Biroului de avocatură la 23.07.2004 în baza împuternicirii avocațiale emise ca urmare a încheierii contractului de asistență judiciară nr.12459/12.07.2004 pentru a fi investită cu formulă executorie. Cum la dosar nu există nici o dovadă că a fost restituită către reclamantă, făcându-se dovada corespondenței dintre părți, corespondență din care reiese că reclamanta i-a solicitat pârâtului să-i restituie fila CEC (fila 19 adresa nr.145/08.11.2004, fila 22 adresa nr.034/24.03.2005), însă pârâtul nedovedind îndeplinirea acestei obligații, instanța corect a impus în sarcina acestuia obligația restituirii.
Nu a fost reținută nici critica reclamantei privind respingerea cererii de obligare a pârâtului, mandatarul Cabinetul Individual de Avocatură R, de a restitui onorariul, în condițiile în care, deși nu s-a făcut investirea cu titlu executoriu, există dovezi ale demersurilor făcute de acesta în executarea mandatului iar caracterul obligației sale este una de diligentă și nu de rezuItat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs ambele părți.
Reclamanta - apelantă critică decizia instanței de apel ca nelegală, pentru următoarele motive ce pot fi încadrate de către C în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă:
- în mod netemeinic instanța de apel a respins capătul de acțiune având ca obiect restituirea de către pârât a onorariului încasat atâta vreme cât reclamanta a dovedit prin probele administrate că prin acțiunea sa mandatarul - pârât a dăunat reclamantei; instrumentele de plată originale încredințate nu au fost procesate conform datelor contractuale neexistând o hotărâre judecătorească de învestire cu titlu executoriu a filei CEC seria - 300 -. Suma pusă la dispoziția mandatarului de reclamantă la încredințarea mandatului nu a putut fi justificată ca fiind cheltuită în beneficiul acesteia. Instanțele anterioare nu au stabilit în mod corect care au fost demersurile făcute de pârât în folosul reclamantei, deși reclamanta - apelantă a dovedit că intimatul - pârât nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale prevăzute în contractul de asistență judiciară încheiat de părți.
La rândul său, pârâtul - apelant critică decizia recurată prin prisma dispozițiilor art.304 pct.3, 5 și 9 Cod procedură civilă pentru următoarele motive:
- greșit instanța de apel a respins excepția lipsei competenței materiale generale a instanțelor judecătorești în soluționarea cauzei, atâta vreme cât în cauză sunt incidente dispozițiile arbitrajului instituționalizat, conform voinței contractuale a părților, competența prevăzută de Legea nr.51/1995 actualizată și de statutul profesiei de avocat. Clauza compromisorie prevăzută de părți în contractul de asistență judiciară este obligatorie potrivit dispozițiilor art.3433Cod procedură civilă. Trebuia să se rețină că reclamanta - apelantă a optat deja pentru procedura arbitrală, făcând plângere la Baroul București împotriva pârâtului, plângere ce a fost respinsă de Barou. Împotriva hotărârii Baroului reclamanta nu a formulat plângere în termenul de 15 zile, astfel încât această hotărâre a intrat în puterea lucrului judecat. De aceea, respingerea excepției necompetenței materiale generale de către instanța de fond, ca tardiv formulată, soluție menținută de instanța de apel, este nelegală;
- pe fondul cauzei, instanța de apel a reținut greșit situația de fapt ca urmare a aprecierii greșite a materialului probator administrat în cauză. Din întregul material probator reiese că pârâtul - apelant a remis reclamantei fila CEC seria - 300 -.
Potrivit dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va găsi nefondate recursurile părților pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul reclamantei - recurente, Curtea constată că aceasta critică decizia recurată sub aspectul neîndeplinirii de către pârât a obligațiilor contractuale asumate prin contractul de asistență judiciară încheiat de părți.
Curtea constată că, pe de o parte, instanțele de fond și apel au analizat obligațiile contractuale ale pârâtului și le-au calificat în mod corect că acestea sunt obligații de diligență, nu de rezultat. Ca atare, nu prezintă relevanță juridică faptul că nu s-a atins obiectivul stabilit de părți prin contractul de asistență judiciară, respectiv, că nu s-a investit cu titlu executoriu fila CEC seria - 300 -.
Pe de altă parte, Curtea nu poate, în calea de atac a recursului, să reanalizeze probele administrate de instanțele anterioare pentru a reține o altă situație de fapt, respectiv că pârâta nu a depus diligențe pentru îndeplinirea contractului de asistență judiciară. O astfel de interpretare a probelor ar echivala cu verificarea temeiniciei deciziei recurate, ori în recurs nu pot fi analizate decât motivele de recurs prevăzute în mod limitativ de legiuitor în dispozițiile imperative ale art.304 Cod procedură civilă. Netemeinicia deciziei recurate nu se regăsește printre motivele de recurs prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, astfel încât Curtea nu va reveni asupra celor stabilite de către instanțele anterioare privind diligențele depuse de pârât pentru a realiza executarea silită ce formează obiectul contractului de asistență judiciară.
În ceea privește recursul declarat de pârâtul - apelant, Curtea va reține legalitatea deciziei instanței de apel prin aplicarea corectă a dispozițiilor art.3434Cod procedură civilă privind excepția necompetenței materiale generale a instanțelor de judecată în soluționarea cauzei.
Această excepție a fost soluționată de instanța de fond prin încheierea din data de 27.09.2006 prin respingerea ei ca tardivă. Pârâtul - apelant susține prin motivele de recurs că invocarea excepției nu a fost tardivă întrucât aceasta a fost invocată prin întâmpinare, când s-a susținut că reclamanta a optat pentru soluționarea litigiului pe calea arbitrajului, anterior introducerii acțiunii, când a sesizat Baroul București cu o plângere împotriva pârâtului în care arăta neîndeplinirea de către acesta a obligațiilor sale contractuale.
Curtea nu va primi o asemenea critică întrucât verificând întâmpinarea formulată de pârât la data de 15.06.2006 în fața instanței de fond, constată că pârâtul nu a invocat excepția necompetenței materiale a instanțelor de judecată, ci excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că reclamanta nu a atacat în termen de 15 zile în fața instanței de contencios administrativ hotărârea Baroului B, prin care s-a respins plângerea disciplinară pe care reclamanta a formulat-o împotriva persoanei fizice avocat R.
Excepția necompetenței materiale generale a instanțelor a fost invocată de pârâtul - recurent abia la data de 13.09.2006, după ce acesta formulase apărări pe fond prin întâmpinare, fiind astfel incidente în cauză dispozițiile art.3434alin.2 lit.a Cod procedură civilă.
Se reține și faptul că recurentul - pârât nu a făcut dovada că reclamanta s-a îndreptat pe calea arbitrajului împotriva persoanei juridice pârâte CABINET INDIVIDUAL DE AVOCATURĂ R către Baroul București, solicitând acestuia soluționarea prezentei acțiuni, anterior datei sesizării instanței. În lipsa depunerii la dosar a sesizării înregistrate la Baroul București sub nr.177/07.06.2005 și depunerea doar a adresei de răspuns a Baroului din data de 18.08.2005, Curtea constată că sesizarea invocată de pârât nu reprezintă o pornire a procedurii arbitrale împotriva pârâtului, în sensul Codului d e procedură civilă, așa cum s-a susținut, ci doar o plângere disciplinară îndreptată împotriva avocatului R. Acest fapt este recunoscut implicit și de pârât, care întâmpinare arată că împotriva hotărârii Baroului B reclamanta putea face contestație în termen de 15 zile la instanța de judecată de contencios administrativ. Ca atare, la acel moment pârâtul recunoaște că hotărârea dată de Baroul București la plângerea formulată de reclamantă nu întrunește atributele unei hotărâri arbitrale în sensul art.361 și 364 Cod procedură civilă.
Ca atare, hotărârea instanței de fond, menținută și de instanța de apel, de respingere a excepției lipsei competenței materiale generale ca tardiv formulată, este legală în cauză fiind întrunite condițiile art.3434alin.2 lit.a Cod procedură civilă.
C de al doilea motiv de recurs formulat de recurentul - pârât nu va fi primit de către instanța de recurs întrucât vizează netemeinicia deciziei recurate, solicitându-se ca prin reinterpretarea probelor administrate să se rețină o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de apel, respectiv faptul că pârâtul a predat reclamantei, în original, toate actele pe care le-a primit de la aceasta, inclusiv fila CEC seria - 300 -.
Așa cum s-a reținut și în analizarea recursului recurentei - reclamante, netemeinicia deciziei recurate nu este un motiv de recurs ce poate fi analizat de către C, atâta vreme cât nu se regăsește în motivele de recurs limitativ prevăzute de dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
În consecință, față de aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondate recursurile părților îndreptate împotriva deciziei nr.896/09.06.2008 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurentul - pârât CABINETUL INDIVIDUAL DE AVOCATURĂ "R " și de recurenta - reclamantă & - FILIALA, împotriva deciziei civile nr.896/09.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - --- - - MARI
GREFIER
I
Red.
.
2 ex./12.06.2009
TB-5 -;
Jud.3 -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
