Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 34/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZI A CIVILĂ Nr. 34/
Ședințapublică din 05 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 2: Roxana Trif
JUDECĂTOR 3: Dorina Rizea
Grefier șef secție
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamantul și de pârâtul tatul prin inisterul conomiei si inanțelor prin mandatar irecția enerală a inanțelor ublice p. a județului, în contradictoriu cu intimatul pârât tatul prin inisterul ustiției, având ca obiect "pretenții", împotriva deciziei numărul 292/Ap din 01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședințapublică, se prezintă recurentul reclamant asistat de av. și cj. B pentru recurentul pârât tatul prin inisterul conomiei si inanțelor prin mandatar irecția enerală a inanțelor ublice p. a județului, lipsă fiind intimatul pârât tatul prin inisterul ustiției.
Proceduralegalîndeplinită.
S-a făcutreferatulcauzei de cătregrefier,care învedereazăcă la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registraturii întâmpinare din partea recurentului reclamant, care se comunică apărătorului părții adverse.
Avocat, pentru recurentul reclamant, arată că partea pe care o reprezintă nu mai susține recursul formulat și depune la dosar memoriu formulat de recurentul reclamant.
Recurentul reclamant, legitimat cu BI seria - nr. - eliberat de Poliția mun. B la data de 20.03.2003, CNP -, arată că renunță la recursul formulat.
Instanțava lua act de voința recurentului reclamant.
Nemaifiind cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului formulat de recurentul pârât:
consilier juridic B, pentru recurentul pârât, solicită admiterea recursului formulat și modificarea în tot a deciziei atacate,admiterea excepțiilor invocate și pe cale de consecință respingerea pe fond a acțiunii.
Cu privire la excepția netimbrării, apreciază că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile Legii nr. 146/1997, deoarece acțiunea are caracter civil și patrimonial. Obiectul acțiunii este unul material, evaluabil în bani, constând în obligarea Statului Român la plata sumei de 300.000 lei daune morale.
Cu privire la excepției lipsei calității de reprezentant al statului român și a excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, arată că organele din subordinea instituției pe care o reprezintă nu au cauzat reclamantului vătămări și atâta timp cât organele care au cauzat un prejudiciu moral reclamantului au personalitate juridică, ele pot răspunde pentru faptele lor sau ale prepușilor lor.
Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea de terț față de raporturile juridice stabilite între reclamant și Ministerul Justiției.
Dispozițiile nr.HG 386/2007stabilesc atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor în domeniul finanțelor publice și domeniului economic, iar printre acestea nu se regăsește reprezentarea statului român în asemenea cauze.
Reclamantul nu se regăsește în niciuna din situațiile prevăzute de art. 504 Cod procedură penală, iar invocarea prevederilor art. 3 alin. 1 punctul 56 din nr.HG 208/2005 nu este întemeiată.
Astfel Startul Român are calitate procesuală pasivă prin Ministerul Justiției și în nume propriu, deoarece obligația de despăgubire o are unitatea din subordinea acestui minister și nu a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin dispozitivul hotărârii penale pronunțată în dosarul nr. 1487/2005 s-a reținut sancționarea disciplinară a lucrătorilor Penitenciarului Codlea care nu are legătură cu structura organizatorică a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru aceste considerente solicită admiterea excepțiilor.
Pe fond arată că instanța de apel a reținut greșit aplicabilitatea dispozițiilor art.505 coroborat cu art. 504 Cod procedură penală.
Faptul că reclamantul a avut de suferit ca urmare a refuzului de hrană nu poate determina instanța de judecată să constate că reclamantul este îndreptățit la plata daunelor morale solicitate prin acțiune.
De asemenea reclamantul a formulat plângere împotriva sancțiunii disciplinare și nu a mai executat cele 5 zile de izolare severă și pe cale de consecință suferințele psihice și fizice nu au mai fost generate.
Textul de lege mai sus invocat se referă la persoane condamnate definitiv și care ulterior au fost achitate, la persoane care au fost private de libertate sau i s-a restrâns libertatea în mod nelegal, iar reclamantul nu se regăsește în nici una din aceste situații.
Așadar situația reclamantului nu poate fi asimilată celor analizate de Curtea Constituțională.
Materialul probator administrat în cauză nu a făcut dovada stării de sănătate anterioară producerii incidentului din perioada de detenție, iar depoziția martorului audiat are caracter subiectiv de natură a favoriza reclamantul și care nu a relevat nici un tratament degradant aplicat acestuia.
Chiar dacă reclamantul a suferit vătămări, acesta nu a fost supus la tratamente inumane.
Pentru aceste considerente, precum și față de motivele expuse pe larg în cererea scrisă, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Avocat, pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
Cu privire la excepția netimbrării acțiunii, arată că acțiunea promovată de reclamant se încadrează în dispozițiile art. 15 lit. s din Legea nr. 146/1997, text care a fost introdus prin nr.OG 12/2005 și care prevede scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru a cererilor având ca obiect stabilirea și acordarea de despăgubiri civile ca urmare a încălcării de către reprezentanți ai autorităților publice a drepturilor prevăzute de art. 2 și 3 din CEDO.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a statului român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și a calității de reprezentant pentru statul român, arată că potrivit art. 3 punctul 56 din nr.HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor reprezintă statul, ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice.
Potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954 statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop.
Pentru aceste considerente solicită respingerea excepțiilor.
Pe fond, recurenta susține că reclamantul, prin faptul că nu a mai efectuat cele 5 zile de izolare severă nu i s-au mai produs suferințe fizice și psihice de natură a-l îndreptăți să formuleze prezenta acțiune, însă această susținere nu poate fi primită, deoarece sentința penală definitivă a constatat încălcarea art. 3 din CEDO, iar izolarea severă nu a reprezentat sursa tratamentelor degradante la care acesta a fost supus în Penitenciarul Codlea, ci starea de fapt care a determinat impunerea acestei sancțiuni.
Referitor la materialul probator administrat în cauză, scopul administrării lui a avut ca scop determinarea cuantumului prejudiciului suferit de reclamant.
Referitor la temeiul de drept pe care instanța și-a fundamentat soluția de condamnare a statului român, așa cum s-a reținut în doctrina și practica constată a Curții de contencios european, prin CEDO sunt apărate drepturi concrete și efective ale omului, nu teoretice și iluzorii.
Temeiul general al accesului la justiție în situația constatării unei încălcări a vreunui drept din cele enumerate de Convenție este art. 13 din CEDO, care stabilește dreptul la un recurs efectiv.
Pentru aceste considerente solicită a se lua act de renunțarea la recursul formulat de reclamant și a se respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 6639/13.07.2007 Judecătoria Brașov s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata in contradictoriu cu paratul Statul R prin Ministerul Finanțelor; a fost respinsa excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Statul R prin Ministerul Finanțelor Publice; a fost admisa in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul in contradictoriu cu paratul Statul R prin Ministerul Finanțelor Publice; a fost obligat paratul sa plătească reclamantului suma de 100.000 lei reprezentând daune morale; a fost respinsa cererea reclamantului de acordare a sumei de 200.000 lei reprezentând daune morale; a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prima instanță a reținut că acțiunea promovată de reclamant, privind obligarea Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, la plata unor daune morale, ca urmare a încălcării prevederilor art. 3 din CEDO, prin luarea măsurii izolării severe, consecință a măsurii percheziției în condiții de natură să afecteze onoarea și demnitatea umană este întemeiată. Aprecierea cuantumului daunelor morale făcându-se în funcție de caracterul reclamantului și modalitatea în care acesta a suportat tratamentul la care a fost suspus, consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate și intensitatea cu care a fost percepută vătămarea de către reclamant.
Prin decizia civilă nr. 292/A/07.12.2007 Tribunalul Brașova respins apelurile declarate de reclamant și de pârâta Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele apelante.
La termenul din 05.02.2008, reclamantul personal a declarat că renunța la calea de atac promovată, motiv pentru care instanța, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, va lua act de aceasta.
Recursul declarat de Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat la rândul său în teritoriu de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că:
1.excepția netimbării a fost greșit respinsă, cauza de față fiind una patrimonială, supusă taxei de timbru, nefiind aplicabile dispozițiile art. 24 lit. p din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, ci dispozițiile art. 20 alin. 1 coroborate cu cele ale art. 15 din lege;
2.au fost respinse greșit excepția lipsei calității de reprezentant a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor. Instanța de apel a luat în considerare art. 25 din Decretul nr. 31/1954, ignorând dispozițiile art. 37 din același act normativ, care prevăd că pentru obligațiile organelor și celorlalte instituții de stat acestea stau în proces personal, în cauza de față având calitate procesuală pasivă Ministerul Justiției. În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 504 și art. 505 alin. 4 coroborate cu prevederile art. 3, alin. 1 pct. 56 din HG nr. 208/2005 ( act în prezent abrogat ) și nici statuările din Decizia nr. 45/1998 a Curții Constituționale, avute în vedere de ambele instanțe anterioare;
3.Cu privire la fondul cauzei recurenta consideră că instanțele anterioare au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 504 și 505 alin. 4.proc.pen, raportate la dispozițiile Deciziei nr. 45/1998 a Curții Constituționale, având în vedere că aplicarea dispozițiilor art. 504 este inadmisibilă, întrucât nu ne aflăm în ipotezele reglementate de ea, iar prin decizia amintită Curtea Constituțională s-a raportat numai la dispozițiile alin. 1 ale art. 504. Celelalte critici pe fondul cauzei se referă la analizarea materialului probator și la criteriile care trebuie avute în vedere la aprecierea cuantumului daunelor morale.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Prima critică, referitoare la excepția netimbrării, nu este susținută de dispozițiile legale în materie. În chiar cuprinsul art. 15 din Legea nr. 146/1997, invocat de recurentă, la lit. "s",introdusă prin nr.OG 12/21.01.2005 se dispune că sunt scutite de plata taxei de timbru acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 3 și 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prezenta acțiune este introdusă în 28.02.2006 și are ca temei de drept art. 3 din CEDO, fiind așadar scutită de plata taxei judiciare de timbru.
A doua critică este și ea nefondată.
Excepția lipsei calității de reprezentant pentru Statul Român a MEF a fost legal respinsă de instanțele anterioare. Textul de lege aplicabil în cauză este, așa cum s-a reținut, art. 25 din decretul 31/1954 coroborat cu dispozițiile art. 3 pct. 48 din HG nr. 386/2007, care la rândul său trebuie interpretate prin prisma temeiului de drept invocat de reclamant, respectiv art. 3 din CEDO, care se raportează în dreptul intern la dispozițiile art. 504 și 505 alin. 4.proc. pen. ce acordă legitimare procesuală pasivă Statului român prin MEF. Analizând toate aceste dispoziții apare ca nefondată și a doua critică referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin MEF, atâta timp cât legiuitorul a prevăzut expres, în alin. 4 al art. 505.proc.pen. că în toate cauzele reparația este suportată de stat prin MEF.
În ceea ce privește criticile referitoare la fondul cauzei instanțele anterioare au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 504 alin. 1.proc.pen. așa cum au fost acestea interpretate prin Decizia nr. 45/1998, decizie ce a făcut o interpretare a acestui text de lege în coroborare cu fostul art. 48 alin. 3, actualmente art. 52 alin. 3, din Constituția României, dar și în acord cu prevederile art. 3 din CEDO, așa cum acesta a fost interpretat prin jurisprudența Curții europene. În consecință nu poate fi reținută critica recurentei referitoare la inadmisibilitatea acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 504 alin. 1.proc.pen. atâta timp cât s-a statuat că textul articolului menționat este constituțional "numai în măsura în care nu limitează, la ipotezele prevăzute în text, cazurile în care statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale, potrivit art. 48 alin. (3) din Constituție."
Celelalte critici se referă la probatoriul administrat în cauză și la aprecierea sa de către instanțele de fond, element care nu intră sub incidența instanței de recurs, care are a se pronunța numai asupra încălcărilor de lege și nu asupra aprecierii probatoriului. De altfel sentința pronunțată de instanța penală are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile în ceea ce privește, fapta, persoanele implicate, vinovăția și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, așa cum stipulează art. 22 alin. 1.proc.pen. instanțele anterioare trebuind doar să cuantifice prejudiciul cauzat.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunțarea la recurs a recurentului.
Respinge recursul declarat de Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B împotriva deciziei civile nr. 292/Ap/07.12.2007 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.02.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/03.03.2008
Dact. /07.03.2008
Jud. fond:
Jud. apel -
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Trif, Dorina Rizea
