Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 343/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 343
Ședința publică de la 15 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva deciziei civile nr. 588 din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și intimații pârâți, .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea privind judecarea cauzei în lipsă, formulată de recurenta reclamantă prin motivele de recurs, după care,
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurenta reclamantă și constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 15 iulie 2006, reclamanta Curtea de Conturi a României, a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sumei de 4.479.524.477 lei vechi, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la imobilul situat în C,-, actualizată în luna iunie și în continuare a sumei, în raport de rata inflației.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în fapt a fost chemată în judecată de către pârâți pentru restituirea în natură a imobilului situat în C,-, conform Legii 10/2001, iar prin decizia civilă nr.380/05.05.2006, Tribunalul Timișa respins apelurile pârâților Curtea de Conturi a României, C și Consiliul Local C, menținând sentința instanței de fond și dispunând restituirea în natură a suprafeței de 1498 mp. din imobilul aparținând Curții de Conturi.
Pe întreaga perioadă de funcționare în imobil, reclamanta a susținut că a fost nevoită să realizeze reparațiile și îmbunătățirile unei bune desfășurări a activităților specifice acestei instituții, fapt ce a condus la sporirea valorii imobilului și implicit la sporirea patrimoniului pârâților în detrimentul reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 1296/17.10.2006, Tribunalul Dolja declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 19443/C/RJ/2006 și nr. nou -.
La data de 22.01.2007 reclamanta a precizat acțiunea, în sensul că imobilul în care își desfășoară activitatea Curtea de Conturi C este folosit în baza HG nr. 296/22.06.1993, iar detalierea lucrărilor a căror contravaloare au solicitat-o a fi restituită, reiese din actele depuse la dosar.
A precizat că valoarea solicitată rezultă din activitățile de reparații și îmbunătățiri efectuate și necesare bunei desfășurări a Camerei de Conturi
La data de 19.04.2007, pârâții și au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, învederând instanței că imobilul a fost preluat de către stat fără titlu valabil.
La data de 22.05.2007, reclamanta a formulat precizare la acțiune prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților, având în vedere că aceștia și-au mărit patrimoniul pe seama patrimoniul Curții de Conturi a României, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic contractual, creându-se un dezechilibru patrimonial, în speță fiind aplicabile dispozițiile din dreptul comun prevăzute de Codul civil.
Prin sentința civilă nr.10389 din 5 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a apreciat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 53 alin. 2 din Legea 10/2001 republicată, astfel că a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, invocată de aceștia prin întâmpinare.
Prima instanță a apreciat de asemenea, că verificarea temeiniciei acțiunii și pretențiilor invocate, implica necesitatea administrării unei expertize tehnice de specialitate, or, reclamanta nu a insistat în administrarea acestei probe, înțelegând să se folosească de un raport de evaluare extrajudiciar, întocmit de expert G și alte înscrisuri, care nu au fost suficiente și concludente pentru dezlegarea raportului litigios dintre părți.
Reclamanta nu a făcut dovada că a efectuat lucrări de reparații și îmbunătățiri utile la imobilul restituit pârâților, astfel că nu s-a putut stabili în ce măsură a sporit patrimoniul pârâților și în ce măsură s-a diminuat patrimoniul reclamantei.
Instanța nu și-a putut forma convingerea că reclamanta a executat la imobil lucrări necesare și utile a căror contravaloare este de 4.479.524.477 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Curtea de Conturi B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență a arătat că, deși instanța de fond a reținut în mod corect că nu sunt incidente în cauză dispozițiile Legii 10/2001, respectiv ale art.48, a respins în mod greșit acțiunea ca nedovedită.
A susținut că, atât din raportul de evaluare extrajudiciar, cât și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că îmbunătățirile efectuate la imobil se încadrau în categoria "cheltuielilor necesare și utile", deoarece din devizul anexat la raport rezultă că nu au fost utilizate materiale foarte scumpe.
Prin decizia civilă nr.588 din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.- s-a respins apelul declarat de apelanta reclamantă Curtea de Conturi a României - B, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
S-a reținut că prin motivele de apel, reclamanta Curtea de Conturi a României și-a argumentat punctul de vedere în legătură cu inutilitatea administrării de către instanța de fond a probei cu expertiza tehnică, apreciind că înscrisurile prezentate sunt suficiente pentru a dovedi că sumele de bani au fost destinate efectuării unor reparații necesare și utile.
Totodată, apelanta a invocat concluziile raportului de expertiză extrajudiciară depus la instanța de fond, apreciind că acest înscris este suficient pentru dovedirea naturii cheltuielilor efectuate.
De asemenea, deși prin motivele de apel s-a susținut de către reclamantă că evaluarea efectuată de expertul extrajudiciar a avut în vedere doar cheltuielile necesare și utile, din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că expertul a aplicat o majorare de 100 % pentru finisajele interioare speciale la parter și etaj, majorare care exclude susținerea apelantei referitoare la evaluarea doar a cheltuielilor necesare și utile.
Mai mult, la raportul de expertiză extrajudiciară au fost atașate anexele cuprinzând lista cu cantitățile de lucrări necesare reparării imobilului ( filele 26-30), expertul stabilind valoarea lucrărilor de reparații și consolidare, urmare a cutremurului din anul 1977, în timp ce înscrisurile atașate la filele 36-115 vizează cheltuieli efectuate în anul 1993.
Din facturile respective rezultă că au fost efectuate cheltuieli pentru lambriuri la sala de judecată (fila 56), s-a realizat arhitectura de la subsol, parter, etajul I (fila 67), acestea fiind cheltuieli care exced categoriei cheltuielilor necesare și utile.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art.1169 Cod civil, conform cărora, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că sumele de bani cheltuite în perioada în care a administrat imobilul, au fost destinate doar efectuării unor cheltuieli necesare și utile.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept prevederile art.299 și următoarele Cod pr. civilă și art. 484, 493, 494, 997 și 1618 Cod civil.
A susținut că, deși instanța de fond a reținut în mod corect că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 48 din Legea nr.10/2001, a respins în mod greșit acțiunea ca nedovedită.
A arătat că atât instanța de fond, cât și cea de apel au respins acțiunea ca nedovedită, întrucât au apreciat că verificarea temeiniciei acțiunii și a pretențiilor invocate implica necesitatea administrării unei expertize tehnice de specialitate, iar reclamanta nu a insistat în administrarea acestei probe.
Recurenta a mai arătat că, potrivit prevederilor art. 201 Cod pr. civilă, dacă părțile nu cereau încuviințarea probei cu expertiză, instanța avea posibilitatea pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, în cazul în care considera necesar, să cunoască părerea unor specialiști, să numească din oficiu unul sau trei experți.
A precizat că a depus la dosar un raport de evaluare extrajudiciar, dar și alte înscrisuri prin care face dovada că îmbunătățirile efectuate la imobil se încadrează în categoria cheltuielilor necesare și utile și că deci, se impune obligarea pârâților la restituirea acestora.
A mai arătat că nerecuperarea cheltuielilor efectuate de reclamantă cu reparațiile la imobilul reprezentând sediul Camerei de Conturi D, ar echivala cu o îmbogățire fără justă cauză a pârâților.
Recursul este fondat.
Examinând lucrările dosarului, Curtea constată că în cauză subzistă motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă, raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, coroborat cu art.129 alin. 6 Cod pr. civilă, hotărârea recurată fiind afectată de nelegalitate.
Instanța de fond a respins acțiunea în pretenții formulată de reclamantă, reținând că aceasta nu a dovedit temeinicia pretențiilor invocate, nefiind de acord cu administrarea probei cu o expertiză tehnică de specialitate.
La rândul său instanța de apel, deși în considerentele hotărârii a făcut trimitere și la alte înscrisuri de care s-a prevalat reclamanta, a respins apelul, concluzionând că aceasta nu și-a dovedit acțiunea, așa cum prevede expres art.1169 Cod civil.
Procedând astfel, instanța de apel nu a examinat pe fond susținerile reclamantei referitoare la efectuarea unor îmbunătățiri necesare și utile la imobilul în litigiu ce a fost restituit pârâților în baza Legii nr.10/2001, susțineri invocate expres prin motivele de apel.
În speță, reclamanta a susținut că a efectuat reparații la imobilul în litigiu în cuantum de 4.479.524.477 lei vechi, că aceste reparații erau necesare pentru desfășurarea în bune condiții a activității Camerei de Conturi D și ca atare, pârâții trebuie obligați la restituirea sumei în discuție.
Lămurirea situației de fapt cu privire la îmbunătățirile aduse imobilului, implicit delimitarea pe categorii a cheltuielilor efectuate de reclamantă nu putea fi făcută, decât prin administrarea probei cu o expertiză tehnică de specialitate, a cărei valoare probantă este covârșitoare în soluționarea legală și temeinică a procesului.
Deși reclamanta nu a solicitat în mod expres administrarea acestei probe, din atitudinea adoptată la ambele instanțe, rezultă indubitabil că ar fi achiesat la suplimentarea probatoriilor cu proba menționată, dacă instanța punea în discuție administrarea acesteia.
Or, instanța de apel nu s-a preocupat să lămurească poziția reclamantei din acest punct de vedere, reținând că reclamanta se împotrivește administrării acestei probe.
În conformitate cu art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă, instanța de judecată trebuie să stăruie prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, aceasta putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
În speță, instanța nu a făcut aplicarea acestor dispoziții legale, trecând la soluționarea cauzei pe baza unui material probatoriu incomplet, pentru stabilirea situației reale a imobilului în litigiu.
Procedând astfel, tribunalul a rezolvat litigiul fără a efectua o cercetare completă a fondului litigiului.
Examinarea completă a fondului litigiului nu putea fi făcută decât, după administrarea probei cu o expertiză de specialitate, deoarece numai în acest mod instanța de apel avea posibilitatea să lămurească pe deplin situația de fapt, în raport de care putea să pronunțe o hotărâre legală și temeinică.
Soluționând cauza în lipsa unei expertize de specialitate, în condițiile în care aceasta era obligatorie pentru aflarea adevărului, instanța de apel a încălcat atât prevederile art. 129 alin.6 Cod pr. civilă, dar și prevederile art. 6 din CEDO care stipulează expres dreptul părților la un proces echitabil.
În atare situație, constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va casa decizia, cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
În rejudecare, Tribunalul Dolj, ca instanță devolutivă, va depune diligențele necesare pentru a fi administrată proba cu o expertiză de specialitate, prin care să se stabilească cu exactitate reparațiile și îmbunătățirile efectuate la imobilul în discuție de către reclamantă, natura acestor lucrări și valoarea lor, pentru ca în raport de concluziile acestei expertize, instanța să dispună legal asupra pretențiilor reclamantei.
Față de soluția pronunțată asupra recursului de față, nu se mai impune examinarea celorlalte susțineri formulate de recurenta reclamantă, acestea urmând a fi avute în vedere de Tribunalul Dolj, cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva deciziei civile nr. 588 din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, .
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
24.04.2008
Jud.apel
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Maria Cumpănașu
