Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 35/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA
DECIZIA NR. 35/
Ședința publică din data de 12 februarie 2008
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de către reclamanta prin mandatar PIPERA G, domiciliat în B, nr.110, bloc 1,.1,.8, jud.B, împotriva sentinței civile nr. 670 din 29.10.2007, pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T B, cu sediul în B, str.ral nr.28-30, sector 1 și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN B, cu sediul în B, str.- nr.172, jud.B, în acțiune civilă având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal au răspuns pentru apelanta-reclamantă av. -, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 28.01.2008 și mandatarul acesteia Pipera G, pentru intimatul-pârât Inspectoratul Școlar Județean B, consilier juridic, în baza delegației depuse la dosar, lipsă fiind ceilalți intimați-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că la data de 24.01.2008, prin poștă, a fost depusă la dosar din partea Ministerului Educației, Cercetării și T B, întâmpinare; s-a solicitat judecarea cauzei conf. art.242 pct.2 cod procedură civilă.
Curtea, înmânează un exemplar al întâmpinării, apărătorului apelantei și reprezentantului intimatului-pârât prezent.
Apărătorul apelantei precizează că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării; nu dorește termen și nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul intimatului-pârât, nu are cereri în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea apelului civil.
Apărătorul apelantei-reclamante susține și dezvoltă oral motivele scrise de apel aflate la dosar, și pentru considerentele juridice expuse, apreciază că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 112/1995 și nici ale Legii 10/2001, deoarece titlul de proprietate al apelantei nu a fost niciodată desființat, iar acțiunea în revendicare imobiliară este imprescriptibilă. Invocă în acest sens o decizie a ÎCCJ pronunțată în luna martie 2004 și depune la dosar copie din Buletinul Casației - publicație trimestrială 2005, relevantă în cauză, speța 2.
Solicită în concluzie, admiterea apelului declarat, desființarea sentinței apelate, și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei-pârâte Inspectoratul Județean Școlar B, pentru considerentele arătate în întâmpinarea depusă la dosar, apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, motiv pentru care solicită menținerea acesteia și respingerea apelului civil formulat, ca nefondat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată la ribunalul Brăila sub nr-, reclamanta, domiciliată în Canada, Pl., reprezentată prin mandatar Pipera G, cu domiciliul în B, nr.110,.1,.1,.8, cu domiciliul ales la avocat -, cu sediul profesional în B, B-dul - - -,.104, parter, a chemat în judecată civilă pârâții:
- STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, cod poștal -;
- MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETĂRIUI ȘI, cu sediul în B, str.G-ral nr.28-30, sector 1, cod poștal 70738;
- INSPECTORATUL SCOLAR JUDEȚEAN, cu sediul în B, B-dul - - - nr.172,
pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligate pârâtele la restituirea în natură a imobilului situat în B, Bulevardul AL.- nr. 97, aflat în posesia ultimei pârâte, estimat la valoarea de - lei și la restituirea de către ea, către prima pârâtă, a sumei de 33872,71 lei, primită ca despăgubire pentru imobil în baza hotărârii nr. 2848/30.08.1999 emisă de Comisia de aplicare a legii nr. 112/1995 din cadrul Consiliului General al Municipiului
În motivarea acțiunii sale reclamanta a susținut următoarele:
Imobilul în discuție a fost dobândit prin cumpărare de, tatăl soțului reclamantei, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.129/26.01.1938, număr stradal 87 devenit 97.
Prin autorizația nr.364/8.07.1938 emisă de Primarul s-a autorizat construirea pe acest teren a două corpuri de clădire cu destinația de locuință, aparținând familiei și - părinții tatălui ei.
Aceștia au avut doi copii, devenită prin căsătorie, care nu a lăsat urmași, fiind moștenită de soțul ei conform certificatului de moștenitor nr.39/16.04.1997 și a certificatului de moștenitor suplimentar nr.110/29.08.2006.
După moartea soțului ei, reclamanta susține că a moștenit partea acestuia, conform certificatului de moștenitor nr.37/05.03.1998.
În anul 1950, prin Decretul nr.92, imobilul a fost trecut în proprietatea statului nelegal, susține reclamanta, întrucât părinții soțului ei, proprietarii imobilului, erau persoane exceptate de la naționalizare conform art.II din decretul sus-menționat, întrucât erau de profesie grădinari, mici comercianți care trăiau din vânzarea produselor agricole pe care le cultivau personal.
În aceste condiții, statul nu ar fi avut o posesie utilă, nu a fost niciodată proprietarul imobilului naționalizat, fiind permanent un detentor precar care a intrat în posesia imobilului cu încălcarea Constituției României din acel moment și a Declarației Universale a Drepturilor Omului.
Ca atare, situația de fapt evocată nu se încadrează nici în cazurile reglementate de art.2 al.1 din legea nr.10/2001, motiv pentru care a formulat acțiunea pe calea dreptului comun, invocând dispozițiile art. 480-481 cod civil și art.992 Cod civil.
Se mai arată de către reclamantă că s-a adresat în calitate de moștenitoare a soțului ei, și implicit a proprietarilor imobilului, cu cerere autorităților române pentru a-i fi restituit în natură imobilul situat în B, B-dul -.- nr.97.
Comisia pentru aplicarea legii nr. 112/1995 din cadrul Consiliului General al Municipiului B, prin hotărârea nr. 2848/30.08.1999, a dispus să-i acorde despăgubiri în sumă de 338.727.120 ROL pentru imobilul în cauză.
-se cu această situație, reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului de la Inspectoratul Școlar al Județului B - care-l posedă în prezent - și de la Ministerul Educației, Cercetării și T, ambele instituții refuzându-i cerea, prima prin adresa cu nr. 7586/2.10.2006 arătând că imobilul face parte din domeniul public al statului, în clădire desfășurându-și activitatea Palatul Copiilor și B - iar secunda, prin adresa cu nr.19934/26.03.2007 cu motivarea că notificarea este tardivă, nu a fost comunicată conform legii, prin executorul judecătoresc și că nu și-a dovedit calitatea de proprietar.
În dovedirea acțiunii de față, reclamanta a depus toate actele de care s-a făcut vorbire în cuprinsul expunerii de mai sus, solicitând în plus proba cu interogator, pe care nu a înțeles să-l administreze.
În termen legal, pârâtele au formulat întâmpinare, prin care ridică în primul rând excepția de inadmisibilitate a acțiunii în revendicare potrivit dreptului comun, iar separat, Inspectoratul Școlar al Județului Bas usținut că nu are calitate procesual pasivă, iar Ministerul Finanțelor Publice prin Statul Român a cerut respingerea ca inadmisibil al capătului de cerere prin care se solicita, în temeiul art. 997 Cod civil, restituirea sumei de 33872,71 lei către pârâtul Statul Român de către reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 670 din 29.10.2007, Tribunalul Brăilaa respins ca inadmisibilă acțiunea în revendicare formulată de reclamanta, reținând următoarele:
Reclamanta a formulat o cerere prin care, în temeiul legii nr. 112/1995 a solicitat restituirea în natură a imobilului ce face obiectul revendicării de față, iar Comisia constituită conform legii sus-menționate i-a acordat despăgubiri în sumă de 33872,71 lei, pe care ea le-a și încasat.
Dacă era nemulțumită de măsura reparatorie, reclamanta avea posibilitatea să se adreseze organelor în drept pentru restituirea în natură a imobilului potrivit legii nr.10/2001, lucru ce l-a făcut, numai că cererea sa a fost tardiv introdusă, așa după cum rezultă din adresa nr. 19934/26.03.2007 a Ministerului Educației și Cercetării.
Acțiunea de revendicare de față a fost introdusă de reclamantă numai pentru faptul că a pierdut termenul prevăzut de legea nr.10/2001.
În mod normal, după intrarea în vigoare a legii nr.10/2001, reclamanta nu mai avea posibilitatea să formuleze acțiunea în revendicare, pentru că atât Constituția României, prin art.15 al.II, cât și Codul civil prin art.1, stabilesc că legea civilă dispune numai pentru viitor, deci nu are putere retroactivă.
Textele suscitate, consacră unanim, că legea civilă trebuie să respecte suveranitatea legii vechi, așa încât ea nu poate urmări sau modifica trecutul și invers legea veche trebuie să respecte suveranitatea legii noi, ceea ce înseamnă că se recunoaște fără rezerve aplicarea imediată a legii noi, potrivit căreia acțiunea acesteia se instituie atât asupra faptelor prezente cât și asupra efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute.
Dacă acțiunea în revendicare ar fi fost introdusă de reclamantă înainte de intrarea în vigoare a legii nr.10/2001, ea putea fi admisă căci dispozițiile art.51 din legea nr.10/2001 acordă persoanei îndreptățite dreptul de a se prevala de dispozițiile codului civil.
Cum însă reglementarea din cadrul legii nr.10/2001 interesează ordinea publică, înseamnă că ea este de imediată aplicare, așa cum se consacră de altfel și prin dispozițiile art. 6 al.II din legea nr.213/1998 care subliniază că bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de vechii proprietari numai dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparație.
Ca atare, odată cu intrarea în vigoare a legii nr. 10/2001, dispozițiile dreptului comun rămân fără eficiență în ceea ce privește imobilele ce fac obiectul acestei legi.
Această lege nouă, suprimă acțiunea dreptului comun, fără a diminua accesul la justiție, iar prin normele de procedură specială ce le promovează, perfecționează sistemul reparator.
Reclamanta care a recurs la procedura legii nr.10/2001, dar pe care n-a finalizat-o - întrucât a formulat notificarea tardiv - nu poate beneficia de procedura opțională prevăzută de art.51 din legea nr.10/2001, deoarece textul de referință vizează numai acțiunile de drept comun înregistrate la instanță anterior intrării în vigoare a legii (așa cum s-a subliniat și mai sus) nu și acelea înregistrate ulterior.
Ca atare, acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile codului civil, după intrarea în vigoare a legii nr.10/2001, nu mai este admisibilă, motiv pentru care tribunalul a respins-o în consecință.
Pronunțându-se asupra excepției de inadmisibilitate a acțiunii, tribunalul constată că celelalte excepții nu mai pot fi discutate, conform art. 137 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru greșita respingere a acțiunii ca fiind inadmisibilă.
Susține apelanta că, atât timp cât dispozițiile legii cu caracter reparator, respectiv Legea 112/1995 și Legea nr.10/2001 nu sunt incidente în speță, titlul de proprietate nefiind desființat, greșit a apreciat instanța de fond că acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile art.480 Cod civil, după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, este inadmisibilă.
Apelul declarat este fondat.
Verificând sentința civilă atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că instanța de fond a apreciat total eronat că, după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, dispozițiile dreptului comun rămân fără eficiență în ceea ce privește imobilele ce fac obiectul acestei legi.
Că, această lege nouă, fără a diminua accesul la justiție, suprimă acțiunea dreptului comun, respectiv art.480-481 Cod civil.
Respingând acțiunea ca inadmisibilă, Tribunalul nu i-a diminuat doar accesul la justiție, ci i-a interzis practic reclamantei exercitarea unuia dintre drepturile fundamentale, cel al liberului acces la justiție.
Constatând că instanța de fond, în mod greșit, a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, Curtea va admite apelul, va desființa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare, făcând în cauză aplicarea dispozițiilor art.297 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de către reclamanta prin mandatar PIPERA G, domiciliat în B, nr.110, bloc 1,.1,.8, jud.B, împotriva sentinței civile nr. 670 din 29.10.2007, pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
Desființează sentința civilă nr. 670 din 29.10.2007, pronunțată de Tribunalul Brăila și trimite cauza spre rejudecare la această instanță.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.02.2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./10.03.2008
VM/14.03.2008
6 ex./14.03.2008
Fond: Tribunalul Brăila - judecător -
Com. 4 ex -; DGFP B, Ministerul Educației, Cercetării și T B și Inspectoratul Județean Școlar B - 17.03.2008
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa
