Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 35/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
decizia civilă nr.35/Ap Dosar nr-
Ședința publică din data de 20 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Ligia Vîlcu
Grefier: - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamantul și de pârâta "" împotriva sentinței civile nr.464 din data de 22 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data 17 martie 2008 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 20 martie 2008.
CURTEA:
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 464/S/22.10.2007, Tribunalul Brașova respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Primăria Municipiului T și Prefectura Județului
A respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta B, precum și împotriva pârâtelor Primăria Municipiului și Prefectura Județului T, în aceste din urmă situații acțiunea fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T și PREFECTURA JUDEȚULUI T, invocând dispozițiile Legii nr. 10/2001 și solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la respectarea dispozițiilor acestui act normativ, respectiv punerea reclamantului în posesie asupra terenului înscris în 1512, nr. top. 6089, 6090 (fără a indica localitatea) și despăgubirea pentru demolarea construcțiilor industriale și folosirea abuzivă a acestui teren.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că are calitatea de moștenitor după numiții și, precum și că terenul a fost dat în anul 2002 unei societăți comerciale.
A mai arătat că a formulat mai multe cereri pentru restituirea imobilului, însă instituțiile Statului nu respectă legislația aflată în vigoare.
Pârâta Prefectura Taf ormulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că, potrivit dispozițiilor art. 33 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, au fost abrogate prevederile art. 34-40 din Legea nr. 10/2001, această instituție nemaiavând competențe în soluționarea notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001.
În ceea ce privește fondul cererii, pârâta a arătat că a transmis notificarea formulată de reclamant, împreună cu ceilalți moștenitori, Primăriei T, potrivit prevederilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, urmând ca aceasta să identifice unitatea deținătoare, precum și că l-a înștiințat pe reclamant despre acest demers.
A arătat de asemenea că ultima înscriere efectuată în cartea funciară menționată mai sus este în favoarea de Construcții
Pârâta Primăria Municipiului Taf ormulat la rândul său întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că dosarul a fost trimis spre soluționare către B, în calitate de succesoare a fostului de Construcții B - Grup Șantiere Construcții Forestiere și Industriale C, însă această societate a returnat dosarul, comunicând că succesoarea acestei persoane juridice este B, motiv pentru care documentația a fost transmisă acestei din urmă societăți.
La termenul de judecată din 6.03.2007, reclamantul a precizat acțiunea, arătând că înțelege să cheme în judecată și pe pârâta
Aceasta din urmă a formulat întâmpinare, invocând excepția de necompetență materială și teritorială a instanței, cu motivarea că, dat fiind temeiul de drept invocat de reclamant, respectiv prevederile Legii nr. 10/2001, competența de soluționare a cererii revine Tribunalului Brașov, în raza căruia se află sediul unității deținătoare, fiind incidente dispozițiile art. 26 alin. 3 din acest act normativ.
Prin sentința civilă nr. 3333/3.04.2007 a Judecătoriei Timișoaraa fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Timișoara și în consecință s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, cu motivarea că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Statuând cu prioritate asupra excepțiilor invocate, privind calitatea procesuală pasivă, tribunalul a arătat că potrivit 1512 T, imobilele cu nr. top. 6089 - clădiri industriale de 3631 mp și nr. top. 6090 - grădină de 422 mp, au constituit proprietatea numiților, și, înscriși în această calitate sub B 1, 2, 3 iar aceste imobile au fost preluate de Stat în baza Legii nr. 119/1948, potrivit celor menționate sub B 4, fiind date în administrarea operativă a Întreprinderii Regionale de Materiale de Construcții din Potrivit mențiunii de sub B 5 și 6, acest din urmă drept a fost radiat și înscris în favoarea Întreprinderii de Industrie Locală "" din T, pentru ca ulterior să fie și acest drept radiat și înscris în favoarea T (B 8). La data de 8 mai 1984 dreptul de administrare operativă a fost înscris în favoarea de Construcții B - Grup Șantiere Construcții T, fiind adăugată ulterior mențiunea "Forestiere și Industriale C". Sub B 10, la data de 18 martie 1985, s-a notat că "proprietarul dreptului de administrare operativă" este de Construcții B - Grup Șantiere Construcții Forestiere și Industriale C, pentru ca, la data de 4.08.1997, sub B 11, să se noteze dezmembrarea acestor imobile în parcelele cu nr. top. 6089/1 și 6090/1, care s-au reînscris în aceeași carte funciară "cu starea de proprietate neschimbată", și respectiv în parcelele cu nr. top. 6089/2 și 6090/2, care au fost transcrise în nou înființată - în favoarea În fine, la data de 26.07.1999, imobilul cu nr. top. 6090/1 a fost transcris în - T, în vederea unificării, aceasta fiind ultima mențiune de la foaia
Din perspectiva acestei stări de fapt, prin raportare la prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001, a înțelesului categoriei de unitate deținătoare, astfel determinată prin Normele Metodologice de aplicare a legii speciale, tribunalul a apreciat că pârâta Primăria Municipiului T nu are calitatea de unitate deținătoare asupra imobilelor în litigiu, acestea nefiind proprietatea, publică sau privată, a unității administrativ-teritoriale - Municipiul T, după cum imobilele nu se află nici în administrarea acestei instituții, în nume propriu sau printr-un serviciu specializat. În mod corespunzător a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefecturii Județului T, sub argumentul că prevederile art. 36 - 37 din Legea nr. 10/2001, care acordau prefecturilor atribuții în materia aplicării acestui act normativ, au fost abrogate prin Legea nr. 247/2005.
În ceea ce privește fondul cererii, respectiv constrângerea pârâtei de a se conforma dispozițiilor Legii nr.10/2001 cu privire la solicitarea reclamantului, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Reclamantul a invocat în fapt refuzul autorităților de soluționare a solicitărilor sale cu privire la restituirea imobilului înscris în CF nr.1512 T, precizând ulterior acțiunea și prin chemarea în judecată a "", iar în drept dispozițiile Legii nr.10/2001, la respectarea cărora a solicitat să fie constrânse pârâtele.
Pentru a se prevala de beneficiul acestui act normativ, orice persoană care se consideră îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de aceasta, are obligația de a urma procedura specială prevăzută de lege, respectiv să fi formulat în termen legal notificarea prevăzută de art.21 din Legea nr.10/2001 în forma inițială, act care declanșează procedura de restituire și dă naștere obligației unității deținătoare sau entității învestite cu soluționarea acesteia de a răspunde prin emiterea deciziei sau dispoziției.
Această procedură are caracter obligatoriu, ceea ce decurge din întreaga economie a legii, intenția legiuitorului fiind aceea de a unifica procedurile de restituire și de a limita în timp revendicarea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada de referință a legii, în scopul clarificării situației juridice a acestora și al asigurării stabilității circuitului civil.
a contrario, în ipoteza în care o persoană care se pretinde îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de acest act normativ nu a recurs la procedura necontencioasă declanșată prin formularea notificării, nu se poate prevala de beneficiul legii și nici nu poate formula acțiune în justiție în temeiul acestui act normativ, ceea ce rezultă și din prevederile art.21 alin.5 din lege, în formă nemodificată, care dispune că nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Astfel, tribunalul a reținut că reclamantul nu a depus la dosar vreo notificare formulată în conformitate cu textul de lege menționat, însă acesta în ședința publică din 24.09.2007 a arătat că a formulat notificare pentru restituirea imobilului în litigiu, dar nu prin intermediul executorului judecătoresc și că înțelege să se prevaleze de notificarea formulată de fratele său.
Cu privire la notificarea formulată de fratele reclamantului, tribunalul a reținut că aceasta a fost formulată în nume propriu, s-a făcut precizarea în cuprinsul cererii că mai are patru frați între care și, însă nu a invocat calitatea de reprezentant legal sau convențional al vreuneia dintre persoanele menționate, că notificarea poartă exclusiv semnătura acestuia.
În raport de cele ce preced, instanța a apreciat că reclamantul nu se poate prevala de notificarea formulată de fratele său, întrucât acest act juridic are caracterul unui act de dispoziție, deoarece tinde la redobândirea unui drept, este de a declanșa o procedură specială și astfel depășește caracterul unui act de administrare. Simpla menționare în cuprinsul notificării și a altor persoane care ar putea avea vocație la acordarea măsurilor reparatorii nu prezintă relevanță sub aspectul care interesează în cauză, întrucât drepturile prevăzute de Legea nr.10/2001 se redobândesc exclusiv la cerere, iar art.4 din acest act normativ prevede că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap.III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Astfel fiind, s-a constatat că reclamantul nu a formulat notificarea prevăzută în mod imperativ de actul normativ special de reparație, fiind decăzut din dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent în temeiul Legii nr.10/2001, ca urmare a neîndeplinirii condiției de fond constând în formularea în termen legal a notificării.
Împotriva hotărârii au declarat apel reclamantul și pârâta
Prin apelul declarat de către reclamant acesta critică soluția primei instanțe prin care i-au fost respinse pretențiile, solicitând schimbarea în tot a hotărârii în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Din cuprinsul considerentelor se desprinde, în esență, că reclamantul a făcut dovada pretențiilor sale, fiind respinse în mod greșit de tribunal pe considerentul că nu a indicat locul de situare a imobilului. Precizează și în cuprinsul cererii de apel că imobilul solicitat a fi restituit este înscris în nr. 1512 nr. top. 6089, 6090, 6089/1, 6090/1, în sprijinul celor formulate fiind depuse înscrisuri. În partea finală a motivelor de apel redactate olograf de către reclamant, acesta face trimitere la existența unei notificări comunicate instituțiilor statului prin intermediul executorului judecătoresc, notificare în care figurează ca titular numitul, fratele reclamantului.
Prin apelul declarat de pârâta A B se tinde la schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei părți. În argumentele invocate ca și critici ale căii de atac, pârâta susține că în mod greșit prima instanță a reținut calitatea ei procesuală pasivă în condițiile în care aceasta nu are niciun drept tabular cu privire la imobilul în litigiu. Asupra acestui imobil, arată apelanta pârâtă, a făcut acte de dispoziție T, astfel că imobilul nu este în patrimoniul pârâtei.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor invocate, Curtea apreciază apelurile ca nefondate.
În ceea ce privește apelul reclamantului, este de observat că întregul demers procesual întreprins de acesta pentru valorificarea drepturilor sale recunoscute prin Legea nr. 10/2001 privind situația unor imobile preluate abuziv în perioada regimului totalitar au fost conduse exclusiv de acesta, în forma din care rezultă din întregul dosar, fără a apela la o consultanță de specialitate care ar fi prevenit în mod evident întregul curs al cauzei; și aceasta în condițiile în care pârghii și mijloace procedurale îi puteau asigura, la nevoie, asistența judiciară cuvenită.
Instanțele de judecată s-au aplecat asupra solicitărilor formulate în cererea introductivă și, deși în considerentele sentinței tribunalului se face referire la faptul că titularul acțiunii nu a indicat localitatea de situare a imobilului, acesta rezultă cu claritate din antetul cărții funciare și a extrasului de carte funciară, fiind astfel lămurit obiectul acțiunii.
Soluționarea pretențiilor reclamantului nu putea ignora dispozițiile de ordin procedural ale legii speciale de reparație, ale căror prevederi au fost încălcate de reclamant.
Din acest punct de vedere, reclamantul nu a urmat procedura administrativă a notificării unității deținătoare prin executor judecătoresc, potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, hotărârea cuprinzând considerente largi ale efectelor pe care le creează lipsa notificării, care are caracter obligatoriu, rezultând că în lipsa acesteia cel ce se consideră îndreptățit nu se poate prevala de beneficiul legii și nici nu poate formula acțiune în justiție.
În mod corespunzător, sentința apelată conține referiri la efectele notificării comunicate prin intermediul executorului judecătoresc de numitul, notificare făcută de titular în nume propriu și semnată ca atare - notificatorul neavând mandat de reprezentare din partea reclamantului și, eventual, al altor persoane care se consideră îndreptățite la recunoașterea beneficiilor legii.
Relativ la apelul pârâtei B, prima instanță în mod temeinic și legal a stabilit calitatea acesteia de unitate deținătoare a imobilului, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive.
Concluzia se desprinde din atenta examinare a cărții funciare a imobilului. Din cuprinsul acestei evidențe, la foaia de proprietate două dintre parcele - 6089/1, 6090/1 - au fost dezmembrate, fiindtranscrisepărțile desprinse într-o altă carte funciară, pe numele T, iar cele rămase au fostreînscriseîn aceeași evidență funciară,cu starea de proprietate neschimbată. cărții funciare relevă înscrierea dreptului de administrare operativă - variantă a drepturilor reale imobiliare - în favoarea de Construcții B, Grup Șantiere Construcții Forestiere și Industriale C, încă din anul 1985, cărei succesoare, în temeiul Legii nr. 15/1990 și nr.HG 834/1990, este pârâta
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă urmează a respinge apelurile și a păstra hotărârea atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de reclamantul și pârâta B împotriva sentinței civile nr. 464/S/22.10.2007 a Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.03.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red./29.04.2008
Tehnored. 29.04.2008 - 6 ex.
Jud.fond
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Ligia Vîlcu
