Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 352/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 352/
Ședința publică de la 04 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminița Șolea
JUDECĂTOR 3: Simona Bacsin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții,domiciliați în com.sat, jud.V,împotriva deciziei civile nr.23 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în contradictoriu cu intimații, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurenți,av.,și av.,în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, pentru intimata,procurator Gh.,și pentru intimata,av.,în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care;
Av. depune la dosar,în copie xerox,un testament olograf privind terenul în litigiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat,Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av.,pentru recurenți,susține oral,pe scurt,motivele scrise de recurs,aflate la dosar.Precizează că recursul declarat o vizează în principal pe intimata,iar în ce o privește pe intimata arată că nu sunt probleme cu hotarul dintre proprietățile acestora.Un prim motiv de recurs,întemeiat pe disp.art.312 pct.5 Cod procedură civilă,constă în faptul că atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au intrat în cercetarea fondului,hotărârile bazându-se doar pe un raport de expertiză,în conținutul căruia se precizează că nu există date tehnice suficiente pentru stabilirea adevăratei linii de hotar.O altă problemă importantă în cauză vizează vechimea titlurilor de proprietate,din compararea cărora rezultă că titlul de proprietate al vânzătorului este mai vechi decât cel al autorului intimatei.În cauză determinantă în soluționarea cauzei este și caracterizarea posesiei,respectiv faptul că posesia vânzătorului,care este mai bine caracterizată,atât în ce privește temeiul posesiei cât și deținerea efectivă a terenului cu titlu de posesor.Mai susține că expertul nu a ținut cont și de faptul că în cauză,efectiv sunt două loturi,așa cum a statuat și Curtea de Apel Galați prin decizia civilă nr.454/11 aprilie 1994,situație în care consideră că se impune admiterea recursului,casarea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru administrarea probei cu expertiză,care să aibă în vedere și cele statuate prin decizia civilă nr.454/11 aprilie 1994 Curții de Apel Galați.Pentru aceste considerente și pentru cele arătate pe larg în motivele scrise de recurs,solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei,având în vedere precizările apărătorului recurenților,în sensul că recursul nu o vizează și pe intimata,subliniază doar că pe baza probelor administrate în cauză s-a stabilit că aceasta deține în proprietate o suprafață mai mică decât cea specificată în actul de proprietate.In ce privește acțiunea în revendicare,precizează că atâta timp cât s-a reținut că intimata deține efectiv o suprafață mai mică decât cea înscrisă în actul de proprietate,corect instanța de apel a considerat că aceasta nu a acaparat vreo suprafață de teren din proprietatea recurenților.Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de apel,pe care o consideră temeinică și legală.In ce privește pe intimata,lasă la aprecierea instanței.Cu cheltuieli de judecată.
Procuratorul intimatei,având în vedere faptul că nu are studii juridice,depune concluzii scrise la dosar și solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului,constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- la Judecătoria Focșani D. și au chemat în judecată pe pârâții și pentru revendicare și grănițuire.
În motivarea acțiunii lor reclamanții au arătat că în baza actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.844/1996 au devenit proprietarii suprafeței de 3300 mp teren situată în intravilanul comunei care se învecinează cu pârâtele și cu drumul comunal. Cum ambele pârâte i-au acaparat din teren cca 50 mp pârâta și cca 100 mp, au solicitat admiterea acțiunii și a fi obligate acestea să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul și totodată să se dispună grănițuirea proprietății sale față de cele învecinate cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare arătând că stăpânește terenul proprietatea sa de peste 50 de ani și că nu a acaparat nici o porțiune de teren din proprietatea reclamanților, solicitând respingerea acțiunii formulată de aceștia ca neîntemeiată.
Aceeași apărare o face și pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar, arătând că gardul despărțitor dintre cele două proprietăți a fost refăcut pe linia de hotar existentă, împrejurare constatată și de autoritățile locale.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.432 din 11 octombrie 2007 Judecătoria Focșania admis în parte acțiunea, a obligat pe pârâta să delase reclamanților în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 12 mp identificată prin schița anexă la raportul de expertiză și a stabilit linia de hotar între cele două proprietăți pe aliniamentul 1-4 stabilit de expert.
Prin aceeași sentință s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în revendicare față de pârâta, stabilind linia de hotar față de proprietatea acesteia pe aliniamentul 4-7 conform schiței anexă la raportul de expertiză.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din concluziile raportului de expertiză rezultă că pârâta a ocupat 12 mp din terenul proprietatea reclamanților, fiind incidente dispozițiile art.480 cod civil. Din concluziile aceluiași raport de expertiză instanța de fond a reținut că pârâta nu a ocupat nici o suprafață de teren din proprietatea reclamanților motiv pentru care a apreciat că acțiunea în revendicare față de aceasta este nefondată, stabilind doar linia de hotar între cele două proprietăți, în conformitate cu dispozițiile art.584 cod civil.
Prin decizia civilă nr.23/24.01.2008 a Tribunalului Vranceas -a admis apelul declarat de,a fost schimbată în parte sentința,în sensul că s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în revendicare față de aceasta.A fost respins ca nefondat apelul declarat de și.
Pentru a decide astfel,instanța a reținut următoarele:
În ce privește pe pârâta, din probele administrate în cauză, acte, martori și expertiză tehnică nu rezultă că hotarul dintre cele două proprietăți s-a modificat iar aceasta a acaparat vreo porțiune din terenul reclamanților. Dimpotrivă rezultă că linia de hotar nu a fost modificată iar din expertiza tehnică efectuată în cauză nu rezultă că pârâta-intimată stăpânește teren în plus față de actele sale de proprietate.
Astfel, din titlul de proprietate emis în temeiul Legii nr.18/1991 intimata a fost pusă în posesie cu suprafața de 1800 mp teren situat în 4 pc.926,925 cu vecinii, DN 23 și (fostă proprietate ). Acesta este însoțit de schița anexă întocmită cu ocazia punerii în posesie, și, din coroborarea lor cu expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că intimata stăpânește în fapt suprafața de 1723 mp. Se mai reține că la măsurătorile efectuate de către expert s-au găsit aceleași dimensiuni ale terenului ca cele din schița anexă la procesul verbal de punere în posesie și care coincid și cu planul parcelar, astfel că în mod corect prima instanță a constatat că pârâta nu deține teren din proprietatea reclamanților-apelanți, stabilind linia de hotar pe aliniamentul ce delimitează în prezent cele două proprietăți.
Apelanții au făcut discuții cu înălțimea terenului stabilită de expert la 61 mp,față de cea care rezultă din schița anexă la contractul lor de vânzare cumpărare și aflată la fila 8 din dosarul de fond.
În primul rând trebuie menționat faptul că nu există nici o certitudine că la întocmirea acestei schițe s-au făcut măsurători în teren, nefiind făcută nici un fel de mențiune, spre deosebire de schița anexă la procesul verbal de punere în posesie al intimatei în care se menționează expres acest lucru precum și aparatura folosită.
Pe de altă parte susținerile lor în acest sens înfrânge orice logică matematică. Dacă am accepta că înălțimea terenului este de 76 mp înseamnă că se modifică substanțial și celelalte elemente astfel că în loc de 80, 68 și 87 ml laturile ar avea dimensiunile de 100,87, 79,26 și 87,52, ceea ce ar însemna ca linia de hotar ce desparte proprietatea apelanților de cea a intimatei ar trece peste casa acesteia, casă construită de peste 70 de ani.
În mod corect a stabilit expertul că înălțimea triunghiului este dată în acest caz de laturile sale, laturi care au fost determinate în raport de planul parcelar și măsurătorile efectuate pe teren și rezultă din actele de proprietate ale părților. Chiar schița anexă la contractul de vânzare cumpărare al apelanților respectă dimensiunile laturilor astfel cum rezultă din expertiză și planul parcelar așa încât este evident că înălțimea de 76 mp a fost trecută din eroare, nefiind stabilită printr-o măsurătoare de cel ce a întocmit schița.
Relevant este și faptul că aceleași dimensiuni ale laturilor proprietății efectuată de exp. în dosarul nr.1147/1995 atașat acestei cauze (fila 30) având ca obiect revendicarea formulată de fostul proprietar de la care reclamanții au dobândit proprietatea terenului împotriva pârâtului.
Referitor la apelul declarat de,instanța a reținut următoarele:
Acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, reclamantul trebuind să-și dovedească atât dreptul de proprietate cât și faptul acaparării bunului imobil de către pârât.
În speță, obiectul acțiunii în revendicare este suprafața de 12 mp. Este greu de stabilit cine este proprietarul acestui teren în condițiile în care nici una din părți nu stăpânește mai mult teren decât cel înscris în actele de proprietate. În acest context, cum proprietățile părților nu au fost măsurate efectiv cu ocazia dobândirii lor fie prin vânzare cumpărare fie prin reconstituirea dreptului de proprietate este esențial a se dovedi de către reclamanți că pârâta a acaparat terenul prin mutarea hotarului existent între cele două proprietăți.
Ori, o asemenea dovadă nu a fost făcută.
Din actele depuse de pârâta apelantă coroborate cu planul parcelar și declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că gradul dintre cele două proprietăți s-a făcut pe aliniamentul vechiului gard, că la stabilirea aliniamentului a participat și o comisie a autorității locale, că apelanții-reclamanți nu au vrut să participe la această operațiune, astfel că susținerea lor vizavi de acapararea a 12 mp din proprietatea lor nu are temei.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că pe linia de hotar au existat niște cioate de salcâm, ori, din expertiza efectuată în cauză rezultă că există o însă aceasta se află pe terenul reclamantului ceea ce duce la concluzia că gardul nou a fost construit pe proprietatea pârâtului și deci nu a încălcat proprietatea reclamanților.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții,care au criticat hotărârile instanțelor de fond și de apel din următoarele motive:
1) Instanțele nu au intrat în cercetarea fondului cauzei,fiind incidente disp.art.312 pct.5 Cod procedură civilă,deoarece hotărârile se bazează doar pe proba cu expertiza topometrică întocmită de expertul ,ce este lipsită de rigoare științifică și trebuia completată cu alte probatorii.
2) Hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii în sensul că nu s-au aplicat criteriile specifice de comparare a titlurilor ce provin de la autori diferiți.Astfel:
- titlul autorului său TP 95573/1996 este preferatul deoarece este cel mai vechi și este transcris,pe când al pârâtei este emis în anul 2007 și nu este transcris.
- între autorul său și autorul pârâtei au mai existat litigii privind această suprafață de teren,ce au fost finalizate cu hotărâri favorabile primului.
Analizând decizia prin prisma motivelor de recurs instanța constată că acesta este nefondat din următoarele considerente:
1) Motivul de casare prev.de disp.art.312 pct.5 Cod procedură civilă,se referă la situația în care instanța a soluționat cauza pe excepție ce a făcut inutilă analizarea fondului cauzei și nu are incidență în cazul invocat de recurent,când instanțele și-ar fi fundamentat convingerea doar pe un singur mijloc de probă,și anume expertiza topometrică,fără să considere necesară audierea unor martori suplimentari.
În realitate,materialul probator administrat în fața instanței de fond a fost amplu. Au fost audiați martorii și (propuși de reclamant) precum și martorii și (propuși de pârâți) (filele 63-66),au fost depuse acte și s-a efectuat o expertiză topometrică.
Din coroborarea acestora,instanța de apel a reținut că pârâta nu a acaparat nici o porțiune de teren și că stăpânește la rândul său o suprafață mai mică decât cea din titlul de proprietate (1723 mp în loc de 1800 mp). efectuate de expert au stabilit aceleași dimensiuni cu cele din schița anexă de punere în posesie și cu planul parcelar.
În ceea ce privește diferența dintre 3300 mp (suprafața terenului în actul reclamanților) și 2670 mp (ce există efectiv în teren),expertul în urma unei argumentări logice a ajuns la concluzia că în act a fost înscrisă eronat o înălțime de 76 în loc de 61.cât ar rezulta din calculele matematice.Astfel,studiind schița anexă la contractul 844/1996 și vecinătățile trecute acolo,expertul în urma măsurătorilor a descoperit exact aceleași dimensiuni:
- vecinătatea cu 80 mp
- vecinătatea cu 68
- vecinătatea cu drumul județean 87
La aceste dimensiuni,în urma unui calcul matematic,înălțimea nu poate fi decât de 61 și nu 76 cât figurează în act.
Aceasta este situația de fapt reținută în apel,ce nu mai poate fi modificată în calea extraordinară de atac a recursului,prin reinterpretarea probelor.
În condițiile în care instanța a stabilit că pârâta nu a acaparat nici o suprafață din terenul reclamanților,ci că ambele părți stăpânesc mai puțin,iar suprafața mai mare trecută în actele reclamanților e rezultatul unei erori de calcul,în mod corect nu s-a procedat la compararea titlurilor de proprietate ale autorilor.
Din aceste considerente,având în vedere disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă,va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții,domiciliați în com.sat, jud.V,împotriva deciziei civile nr.23 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în contradictoriu cu intimații, având ca obiect revendicare imobiliară.
Obligă pe recurenți la 200 RON cheltuieli de judecată către intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, | Judecător, - - |
Grefier, - - |
: - /23.06.2008
: /23.06.2008
2 ex.
FOND:__________________________
APEL:__________________________
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminița Șolea, Simona Bacsin
