Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 360/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Revendicare -
(Număr în format vechi 1978/CIV/2000)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 360
Ședința publică de la 14 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER: - - -
****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 11 2008, privind judecarea apelului formulat de reclamanții -, cu domiciliul în B, sector 1,-,m.14 și în DTS,-, județul M - la procurator, -, cu domiciliul în M,-, -. 8, județul C și în DTS,-, județul M - la procurator, cu domiciliul în C,-, -.C,. 46, județul C C și în DTS,-, județul M - la procurator, cu domiciliul în B, sector 2, -. -, nr. 1, - 51,. 59, -, cu domiciliul în DTS,-, județul M, - -, - - Ă, reclamanții moștenitori -, cu domiciliul în C, -. C,. 4, județul D și în DTS,-, județul M - la procurator, -, cu domiciliul în C,-, județul C și în DTS,-, județul M - la procurator, -, cu domiciliul în B,-,. 14,. E,. 1, județul B, împotriva sentinței civile nr. 233 din 11 octombrie 1999, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 3756/1999 și a cererii de intervenție accesorie formulată de DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU AMELIORARE ȘI REPRODUCȚIE ÎN ZOOTEHNIE, în contradictoriu cu intimații pârâți RA DR. TR., cu sediul cunoscut în DTS,-, județul M, BANCA - B PRIN LICHIDATOR - BUSINESS, cu sediul în B, sector 5,- - 5, DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU AGRICULTURĂ ȘI INDUSTRIE ALIMENTARĂ, cu sediul în DTS, județul M, ambii cu domiciliul în DTS,-,. 2, județul M, ambii cu domiciliul în DTS,-,. 1, județul M, N, cu domiciliul în DTT.-,. 3, județul M, cu domiciliul în DTS,-,.4, județul M, -, - Ă, cu intimatul pârât moștenitor, cu domiciliul în DTS, nr. 44, județul M, cu intimații pârâți -, cu sediul în DTS,-, -. 3,. 2,. 6, județul M, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în DTS, județul M, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B, sector 5,-, M, cu sediul în DTS,-, județul M, - M, cu sediul în DTS,-, - județul M, -, cu sediul în DTS,-, județul M, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1,- - 11, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile din ședința publică din data de 11 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
La data de 07 aprilie 1998, reclamanții G, ia și au chemat în judecată pe pârâții Banca -, M, RA Lotus -.Tr. S, - SRL, ian și Statul Român prin M, solicitând obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în -.Tr.S- și parterul imobilului situat în -.Tr.S-, inclusiv dependințele acestuia și spațiul comercial în suprafață de 27 mp.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defuncților și, cărora prin Decretul nr.92/1950 le-au fost naționalizate 5 apartamente situate în -.Tr.S-, Str. -. - nr.27 și-.
S-a mai arătat că pe lângă cele 5 apartamente care în momentul naționalizării aveau destinația de locuință le-au fost preluate de către stat în mod abuziv și alte spații din imobilele respective, care aveau altă destinație decât aceea de locuință. În această categorie intră cele două imobile ce fac obiectul revendicării, care au avut în momentul naționalizării destinație de spații comerciale.
Pârâții M, Banca -, - 95 SRL au depus întâmpinare, iar - - a fost chemată în garanție de către - -.
Reclamanții au chemat în judecată și M, deoarece prin cererea de transmitere nr.940/08.06.1998 aceasta a preluat imobilul situat în-.
Judecătoria -.Tr.S prin sentința civilă nr.3551 din 15 aprilie 1999 declinat competența de soluționare a acțiunii civile în revendicare în favoarea Tribunalului Mehedinți, în baza art.2 pct.b pr.civ.
La Tribunal cauza a fost înregistrată sub nr. 3756/24.05.1999 și la primul termen de judecată, 17 iunie 1999, la cererea reprezentantului RA Lotus -.Tr.S, pentru opozabilitate au fost introduși în cauză, în calitate de pârâți, și, precizându-se că aceștia, în calitate de chiriași inițiali, ulterior, conform contractelor de vânzare-cumpărare aflate la filele 124-127 au devenit proprietari, fiind cumpărători de bună credință.
La 27 septembrie 1999, pârâta M, a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamanților la plata sumei de 632.651.000 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse la imobilul revendicat din -.Tr.S,- și totodată instituirea unui drept de retenție în favoare până la concurența sumei pretinse.
Prin sentința civilă nr.223 din 11 oct.1999, pronunțată în dosar nr.3756/1999, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților Banca - B, - B, RA RA Tr.S, - SRL, ian, M, Statul Român prin M, Ministerul Finanțelor B, și.
S-au respins cererile de chemare în garanție formulate de Banca - B, împotriva - - -.Tr.S, împotriva - - și Fondul Proprietății de Stat B și cererea reconvențională formulată de
Pentru se pronunța astfel prima instanță a reținut că în temeiul art.1 din Decr.92/1950 s-a procedat la naționalizarea imobilelor revendicate de reclamanți, imobile care, pe parcurs, au căpătat diferite destinații, majoritatea dintre ele devenind obiective de utilitate publică, astfel că ele au fost înstrăinate legal în condițiile prevăzute de lege de la datele respective, motiv pentru care acțiunea în revendicare a fost apreciată ca nefondată.
Imobilul situat în -.Tr.S- a intrat în mod legal în proprietatea statului în baza Decr.92/1950, iar în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin.1 din legea 213/1998 face parte din domeniul public al statului, fiind transmis legal Oficiului pentru reproducția și selecția animalelor
Acest bun s-a considerat că face parte din domeniul public, este inalienabil (conform, art.23 și 11 din Legea și anexa Legii domeniului public), care prevăd în mod expres că terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile și instituțiile publice aparțin domeniului public, astfel că nu poate fi revendicat conform art.480 civil.
În ceea ce privește imobilul situat în-, s-a reținut că la data de 01.04.1996 a fost dobândit cu titlu oneros de către fosta -. Tr. S, actualmente - -, de la Combinatul de Prelucrarea M iar ulterior, - - M, prin contractul 433/02.08.1995 încheiat cu FPS Bad evenit societate comercială cu capital integral privat, obținând drept de proprietate asupra parterului imobilului din- (fostă VI 44).
Cum la data apariției legii 112/21995 imobilul nu se afla în posesia reclamanților și era proprietatea - -, contractele de vânzare-cumpărare încheiate de cu Banca și - - au fost considerate valabile și legale.
de locuit deținute în imobilul din-, fost de către pârâții, au fost trecute legal în proprietatea statului și au fost vândute în baza dispoz. Lg.4/1973 și 756/1974 acestor pârâți, care au fost considerați cumpărători de bună credință.
De altfel, în ceea ce privește aceste spații de locuit deținute de pârâți, reclamanții nu au înțeles să le revendice prin acțiune, pârâții fiind introduși în cauză numai pentru opozabilitate.
Imobilul deținut de către ian s-a reținut că este ocupat conform contractului de închiriere a cărei valabilitate expiră în anul 2001, situație în care nu poate fi revendicat.
Împotriva acestei sentințe a fost declarat apel d e către, în nume propriu și în calitate de mandatar al celorlalți reclamanți și anume G, ia.
În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea cuprinde motive contradictorii deoarece imobilele revendicate au fost preluate de stat fără titlu valabil și nu pot face parte din domeniul public, situație în care prevederile legii 112/1995 nu își găsesc aplicarea. S-a arătat că instanța trebuia să stabilească existența sau inexistența titlului statului, aspect asupra căruia nu s-a pronunțat.
S-a arătat că instanța nu a analizat pe fond acțiunea privind revendicarea imobilului din str. -, că în mod greșit titlurile invocate de reclamanți și pârâți nu au fost comparate iar concluzia la care ajunge instanța este contrazisă de actele emise de comisia județeană de aplicare a legii 112/1995.
În apel au fost formulate întâmpinări de către intimații, - -.
La data de 24 martie 2000 ( fila 69 dosar) a fost formulată cerere de intervenție accesorie în interesul M de către Direcția Județeană pentru Ameliorarea și Reproducție în Zootehnie M, în administrarea căreia se află în prezent imobilul din str. - ( adresa nr. 224/5.04.2000).
La data de 22 septembrie 2000 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 244, la cererea pârâtei intimate Banca -, motivat de faptul că împotriva acesteia s-a pornit procedura prev. de legea 64/1995. După repunerea pe rol, aceasta a fost citată prin lichidator - BUSINESS.
Întrucât apelantul reclamant a decedat la 20 iulie 2000 au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia, și.
La data de 29 2002 s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 47 din legea 10/2001, până la soluționarea dosarului 7493/2004 al Curții de APEL CRAIOVA.
La data de 30 octombrie 2003 decedat reclamantul, fiind citați în cauză moștenitoarele sale, și ( certificat moștenitor ( fila 337 dosar).
La fila 340 dosar a fost depusă decizia civilă 606 din 27 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar 7493/2004, nr. nou 16154/-, prin care s-a soluționat cererea reclamanților de restituire în natură imobilului din-, solicitat prin notificarea din 21 mai 2001, instanța dispunând restituirea în natură către reclamanți a acestui imobil. Decizia a devenit irevocabilă prin decizia civlă 6634/15 octombrie 2007 ÎCCJ, prin respingerea recursului declarat de pârâți.
La data de 19 iunie 2008 fost formulată cerere de intervenție în interes propriu de către, care a invederat că este moștenitorul intimaților pârâți și, decedați. Cererea sa a fost calificată de instanță drept cerere de introducere în cauză a moștenitorului acestor intimați.
La data de 28 mai 2008 reclamanții au depus la dosar o cerere prin care au precizat acțiunea, arătând că imobilul din- le-a fost restituit în natură și că din imobilul situat în- s-a dispus restituirea în natură a apartamentului în suprafață de 56. situat la etajul 1, fiind emisă în acest sens Dispoziția 31/1.03.2004 a RA, pentru restul din imobil fiind acordate despăgubiri în temeiul legii 10/2001.
La data de 23 mai 2008 decedat reclamanta, având ca moștenitor pe ( certificat moștenitor fila 443).
Analizând materialul probator în raport de criticile formulate instanța apreciază că soluția adoptată de tribunal este corectă, chiar dacă motivarea sentinței este incompletă, astfel că apelul se va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente.
Așa cum rezultă din decizia civilă 606 din 27 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA și din dispoziția 31/1.03.2004 a RA, reclamanților li s-a restituit în procedura legii 10/2001 imobilul situat în- și apartamentul nr. 1 din imobilul din-, ocupat de chiriașul ian, așa încât cu privire la revendicarea acestor imobile reclamanții nu mai au interes în susținerea cererii lor, care a rămas fără obiect.
În raport de această situație, este lipsită de interes și va fi respinsă și cererea de intervenție în interesul M formulată în apel d e către Direcția Județeană pentru Ameliorarea și Reproducție în Zootehnie M, imobilul ocupat de acestea fiind restituit reclamanților.
Instanța urmează să analizeze temeinicia cererii în revendicare formulată de reclamanți privind imobilul din-, mai puțin apartamentul nr. 1.
În situația de față ambele părți ale litigiului invocă existența unor titluri de proprietate asupra aceluiași imobil, care nu provin de la același autor, situație în care aceste titluri vor fi comparate pentru se da preferință celui mai bine caracterizat.
Reclamanții invocă în favoarea lor principiul potrivit cu care statul nu putea transmite mai multe drepturi decât avea și faptul că ei, ca adevărați proprietari, nu au consimțit la înstrăinarea imobilului, în timp ce pârâții invocă principiul erorii comune și invincibile care naște drept, iar principiul echității și al securității raporturilor juridice impune înclinarea balanței în favoarea pârâților.
Reclamanții au fost proprietarii inițiali ai imobilului, dobândit de autorii lor, și, în anul 1932 iar preluarea de către stat în temeiul Decretului 92/1950 a fost abuzivă, fiind încălcate prevederile Constituției în vigoare la data preluării, care prevedeau că lipsirea de proprietate nu se poate face cu titlu gratuit.
Posesia exercitată de stat asupra imobilului fiind fundată pe acte de violență nu este o posesie utilă și nu a dus la ștergerea dreptului de proprietate al reclamanților.
Pe de altă parte, pârâții persoane fizice sunt titularii unui drept de proprietate dobândit prin cumpărarea de la stat, în anii 1975,1976, 1983, a apartamentelor pe care le ocupau în calitate de chiriași. Deși statul nu era adevărat proprietar și nu putea transmite mai multe drepturi decât avea în patrimoniu, incidența principiului aparenței în drept duce la concluzia că reclamanții nu își pot valorifica dreptul împotriva acestor pârâți.
și "principiul validității aparenței in drept"; acest principiu înlatură nulitatea unui act încheiat intr-o situație de eroare comună, obștească și este consacrat doar în materia actelor de stare civilă, prin art. 7 din Legea nr. 119/1996, însă aplicabilitatea sa este recunoscută în jurisprudență și doctrină și în cazul drepturilor reale principale, în considerarea faptului că este posibilă inducerea din normele de drept cu aplicare restrânsă a unor principii cu aplicare generală.
Principiulerror communis facit juspresupune că între drept și aparența sa apare o contradicție, însă în conștiința publică nu există această contradicție, terții având convingerea că titularul dreptului este una și aceeași persoană cu cel care creează aparența, adică se comportă ca și un proprietar, deși, în realitate, el nu are această calitate.
Deși ideea de aparență nu se confundă cu ideea de bună credință, numai dobânditorul de bună credință și cu titlu oneros poate cere să fie ignorat dreptul adevăratului proprietar și să i se recunoască lui acest drept pentru viitor, atunci când aparența întrunește elementele unei erori comune și invincibile, justificarea unei asemenea preferințe la nivelul dreptului aflându-se în principiul echității.
Pârâții au încheiat cu statul un contract translativ de proprietate, care are valoarea juridică a unui just titlu, statul având în perioada anilor 1970-1980 calitatea de proprietar aparent iar în temeiul acestui contract ei nu au dobândit un drept de proprietate, pentru că dreptul asupra căruia s-a contractat nu aparținea vânzătorului. Dreptul de proprietate a fost totuși dobândit de terții cumpărători de bună credință pe temeiul unor elemente de fapt care împreună cu justul titlu alcătuiesc un fapt juridic și anume proprietatea aparentă, căreia i se acordă atât un efect achizitv, cât și unul extinctiv de proprietate.
La data contractării cu pârâții, statul exercita asupra imobilului o posesie care cuprindea atât elementul subiectiv, credința că posedă ca adevărat proprietar, cât și elementul obiectiv, adică ansamblul actelor materiale și juridice în care se obiectivează dreptul de proprietate, el deținea un titlu de proprietate creat de Decretul 92/1950, a cărui valabilitate nu era pusă la îndoială și cadrul normativ creat de legea 4/1973 îi dădea posibilitatea să dispună de bun. în timp elementelor materiale ale aparenței au determinat eroarea comună și invincibilă asupra calității sale de proprietar, astfel că pârâții cumpărători au avut încredințarea că dobândesc imobilul în mod valabil, cât timp mijloacele celui mai exigent membru al comunității de a cerceta originea dreptului nu ar fi putut duce la o altă concluzie.
Situația este diferită în cazul vânzărilor având ca obiect imobile preluate de stat, încheiate după anul 1989, deoarece după căderea regimului comunist și redefinirea proprietății de stat, terții cumpărători puteau să cerceteze modul în care pretinsa proprietate de stat a fost dobândită, eroarea comună și invincibilă nemaifiind operabilă.
Cum pârâții au cumpărat în perioada în care statul era proprietar aparent, ei au dobândit un drept de proprietate în temeiul principiului enunțat și nu mai pot fi evinși de adevăratul proprietar. Dreptul lor de proprietate este în mod egal protejat de normele comune de drept civil, de normele constituționale și de cele ale legislației europene, ca și dreptul reclamanților, de la care statul a preluat imobilul, astfel că instanța, aplicând normele de echitate, va da preferință dreptului pârâților. Din acest motiv reclamanții nu pot invoca încălcarea dreptului lor de proprietate așa cum este el reflectat în art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, ei având posibilitatea de a-și valorifica dreptul pe calea normelor speciale cuprinse în legea 10/2001, în temeiul căror au obținut recunoașterea dreptului la despăgubiri, fiind emisă în acest sens Dispoziția 31/2004.
Practica reliefată în ultimii ani de hotărârile instanței europene de la Strasbourg și în care s-a constatat încălcarea prevederilor Protocolului nr. 1 vizat, în general, vânzări ale imobilelor preluate de stat intervenite în temeiul legii 112/1995, nu și cele încheiate în baza legii 4/1973. Atunci când asemenea vânzări se regăseau în datele speței, chestiunea de drept adusă în discuție era fie a încălcării dreptului la un proces echitabil, fie a nesocotirii dreptului de proprietate prin lipsirea reclamanților de bun după ce dreptul lor de proprietate fusese reafirmat printr-o hotărâre judecătorească ( vezi cauza Brumărescu).
Aplicarea principiului aparenței și preferința acordată subdobânditorului au fost afirmate și de Curtea Constituțională în mai multe decizii ( dec. nr.344/ 28 iunie 2005,referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. 2 și (4) din Legea nr. 10/2001,Decizia nr.69 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.226 din 3 aprilie 2003, decizia 314 din 14 septembrie 2004 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. d și ale art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001).
Curtea Constituțională a constatat că buna-credință a fost consacrată de legiuitor ca o cauză de "asanare a nulității absolute a actelor de înstrăinare a imobilelor preluate fără titlu valabil", astfel încât în conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar și subdobânditorul de bună-credință al imobilului a fost preferat cel din urmă, din rațiuni care vizează asigurarea securității circuitului civil și stabilitatea raporturilor juridice. Ne aflăm în prezența unei erori comune a dobânditorilor cu privire la calitatea de proprietar a statului, eroare ce justifică o largă prezumție de bună-credință a acestora, întrucât această eroare comună a tuturor dobânditorilor s-a bazat pe autoritatea unui act legislativ, astfel că nu poate fi decât de bună-credință cel ce se întemeiază pe o dispoziție a legii.
Ca urmare, acțiunea în revendicarea apartamentelor din imobil ce au fost vândute în anii 1976, 1975, 1983 pârâților, și a fost corect respinsă de tribunal.
Situația de fapt și motivarea soluției este identică pentru partea din imobil ocupată de societatea comercială (parterul), cu mențiunea că dreptul de proprietate s-a dobândit de persoana juridică în temeiul legii 15/1990, care constituie un mod originar de dobândire a proprietății și poate fi opus reclamanților.
Cât privește terenul aferent construcției, care nu a făcut obiectul vânzărilor, se constată că din actele de proprietate ale reclamanților nu rezultă că în afara terenului construit s-ar fi inclus în proprietatea autorilor și alte suprafețe de teren din str. -. Pentru terenul de sub clădire nu se poate admite acțiunea în revendicare cât timp construcția aparține altor persoane, reclamanții având posibilitatea de a obține reparația prejudiciului suferit prin preluarea imobilului de către stat pe calea normelor cu caracter special din legile reparatorii.
Apreciind criticile reclamanților apelanți ca nefiind fondate, potrivit art. 296 c apelul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanții -, cu domiciliul în B, sector 1,-,m.14 și în DTS,-, județul M - la procurator, -, cu domiciliul în M,-, -. 8, județul C și în DTS,-, județul M - la procurator, cu domiciliul în C,-, -.C,. 46, județul C C și în DTS,-, județul M - la procurator, cu domiciliul în B, sector 2, -. -, nr. 1, - 51,. 59, -, cu domiciliul în DTS,-, județul M, - -, - - Ă, reclamanții moștenitori -, cu domiciliul în C, -. C,. 4, județul D și în DTS,-, județul M - la procurator, -, cu domiciliul în C,-, județul C și în DTS,-, județul M - la procurator, -, cu domiciliul în B,-,. 14,. E,. 1, județul B, împotriva sentinței civile nr. 233 din 11 octombrie 1999, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 3756/1999 și a cererii de intervenție accesorie formulată de DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU AMELIORARE ȘI REPRODUCȚIE ÎN ZOOTEHNIE, în contradictoriu cu intimații pârâți RA DR. TR., cu sediul cunoscut în DTS,-, județul M, BANCA - B PRIN LICHIDATOR - BUSINESS, cu sediul în B, sector 5,- - 5, DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU AGRICULTURĂ ȘI INDUSTRIE ALIMENTARĂ, cu sediul în DTS, județul M, ambii cu domiciliul în DTS,-,. 2, județul M, ambii cu domiciliul în DTS,-,. 1, județul M, N, cu domiciliul în DTT.-,. 3, județul M, cu domiciliul în DTS,-,.4, județul M, -, - Ă, cu intimatul pârât moștenitor, cu domiciliul în DTS, nr. 44, județul M, cu intimații pârâți -, cu sediul în DTS,-, -. 3,. 2,. 6, județul M, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în DTS, județul M, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B, sector 5,-, M, cu sediul în DTS,-, județul M, - M, cu sediul în DTS,-, - județul M, -, cu sediul în DTS,-, județul M, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1,- - 11.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU AMELIORARE ȘI REPRODUCȚIE ÎN ZOOTEHNIE.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
Red./tehnored. GI
17.11.2008
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Oana Ghiță
