Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 37/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 37
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurenții - și - împotriva deciziei civile nr.421 din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații, și, având ca obiect revendicare imobiliară;
La apelul nominal din ședința publică se prezintă avocat - pentru recurenții - și -, intimatul asistat de avocat care răspunde și pentru intimata, lipsă intimații și.
Procedura d e citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina - în stadiul procesual al recursului - se află la al doilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Avocat depune la dosar împuternicirea avocațială.
Nemaifiind cereri de formulat, se constată recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat -, pentru recurenți, solicită admiterea recursului reclamanților, desființarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, pentru nelegalitate și netemeinicie. Susține că ambele instanțe au comparat doar titlurile de proprietate, fără verifica și posesia. Pentru suprafața de 1336. s-a obținut titlul de proprietate prin uzucapiune. IN anul 1992 expertul constatat că pârâții dețin 2044. teren din suprafața de teren recurenților.IN același an, pârâtul solicită eliberarea unui titlu de proprietate, La fila 85 dosar există o declarație că nu este în litigiu cu vecinii cu privire la teren, deși avea un litigiu cu vecinul. Pârâtul are titlu de proprietate pentru 3360. iar în fapt deține 5380.A ridicat construcție fără autorizație și a fost amendat pentru acest fapt, a primit mai multe amenzi pentru nedisciplină cu privire la teren. Un astfel de proprietar nu poate fi protejat de către stat. Deși adevăratul proprietar al terenului era statul, primele instanțe nu au avut în vedere actul în baza căruia s-a hotărât uzucapiunea. Instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la toate motivele de apel și nici cu privire la capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Avocat, pentru intimații și, solicită respingerea recursului ca fiind inadmisibil, întrucât, potrivit dispozițiilor art.304 trebuiau precizare motivele de recurs.
Pe fond, susține că intimații pe care îi apără, au cumpărat în anul 1986 un imobil, format din teren și casă de locuit iar grădina a fost luată de stat.În fapt însă, grădina a fost în posesia lor în continuare și o stăpânesc și în prezent și au obținut și un titlu de proprietate.
Referitor la decizia nr.1669 a Tribunalului Iași, acțiunea promovată de intimații fost respinsă iar soluția este definitivă și irevocabilă.
respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 5189 din 10 mai 2007 Judecătoriei Iași, s-a respins excepția prematurității și excepția inadmisibilității, invocate de pârâți.
S-a admis excepția uzucapiunii, invocată de pârâți, cu privire la suprafața de 1.387. S8 din raportul de expertiză tehnică întocmit de, anexa 2, care face parte integrantă din hotărâre.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții -, -, -, în contradictoriu cu pârâții și și i-a obligat pe pârâți să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1.278. S1, delimitată de punctele A-B-18-2 conform raportului de expertiză menționat.
A fost respinsă cererea reclamanților de acordare a daunelor cominatorii. Au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții -, -, - și, apel care a fost respins prin decizia civilă nr. 421 din 11 iunie 2008 Tribunalului Iași.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut:
Astfel, se reține pe de o parte faptul că reclamanții au dobândit în proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2642/11.11.2004 la., de la numitul, suprafața de 8.083,04. În fapt însă, vânzătorii nu au predat cumpărătorilor suprafața menționată în act întrucât, potrivit expertizei efectuată în cauză, din terenul înstrăinat 2.665. erau ocupați de pârâții. Aceștia au intrat în posesia terenului cu ocazia cumpărării imobilului casă de locuit, situat în I,- de la -, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 630/25.02.1986 la notariatul de Stat Județean I, aspect confirmat de martorii și. Deși cu ocazia vânzării locuinței, terenul a trecut în proprietatea statului, acesta a fost stăpânit în fapt de pârâți. Situația litigioasă este generată de faptul că, la momentul vânzării, schița terenului nu respectă proprietatea astfel cum apare configurată în actul de partaj voluntar nr-, producându-se cu această ocazie, încălcarea proprietății pe suprafața menționată (2.044. potrivit expertizei efectuată în dosarul nr. 10024/1990 al Judecătoriei Iași.
În aceste condiții, în realitate, cu ocazia înstrăinării locuinței, potrivit schiței anexă la contractul menționat, a intrat în proprietatea statului parte din proprietatea, situație ce explică emiterea titlului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991 în favoarea pârâților (în baza contractului de vânzare-cumpărare sus-menționat) pentru suprafața de 1.387. (delimitată de punctele 1, B, 13, 14, 15, 16, 1 pe anexa nr. 2 întocmită de expert cu ocazia efectuării suplimentului de expertiză la prima instanță) din fosta proprietate (fratele numitei -) și actuala proprietate a reclamanților.
În acest context, în mod corect prima instanță a apreciat că titlul de proprietate emis pârâților în baza Legii nr. 18/1991 valorează just titlu pentru suprafața de 1.387. Trebuie menționat că între numitul și pârâții a existat un litigiu privind revendicarea suprafeței de 2.044. soluționat irevocabil, prin decizia civilă nr. 1669/1992 a Tribunalului Iași în sensul respingerii acțiunii reclamantului. Prin această decizie s-a reținut că pârâții nu ocupă nici o suprafață din proprietatea (în acest sens decizia civilă nr. 560/14.04.2006 a Tribunalului Iași - filele 115 - 121 dosar fond). În raport de aceste împrejurări și de prevederile art. 1899 Cod civil, tribunalul apreciază îndeplinită și condiția bunei credințe a pârâților care au avut, astfel convingerea că suprafața de teren pe care au stăpânit-o din 1986 și pentru care au obținut titlu de proprietate la 18.06.1992 (fila 173 dosar fond) a aparținut vânzătoarei -. În raport de situația de fapt mai sus-menționată, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut incidența art. 1895 cod civil și a admis excepția uzucapiunii, invocată de pârâți cu privire la suprafața de 1.387.
Reclamanții - și - au formulat recurs împotriva deciziei tribunalului, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept motivele prev. de art. 304 alin. 1, pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă, iar în fapt următoarele:
- deși dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 11 iunie 2008, în decizia tribunalului este menționat "Pronunțată în ședință publică - azi 11 iunie 2009", aspect care, susțin recurenții, atrage nulitatea hotărârii;
- arată recurenții, că li s-a agravat situația în propria lor cale de atac, atât timp cât au fost puși să timbreze la valoarea terenului revendicat și nu li s-a acordat cheltuielile proporțional cu partea din acțiune admisă;
- instanța de apel, susțin recurenții nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate, atât timp cât au fost comparate doar posesiile nu și titlurile. Fiind o acțiune în revendicare, menționează recurenții, trebuiau comparate titlurile, dându-se efect aceluia mai bine caracterizat. Se arată că actul de partaj voluntar din 1960 fost transcris, devenind opozabil tuturor, iar ulterior intabulat în cartea funciară la momentul cumpărării prezentându-se documentația cadastrală și intabularea astfel că au cumpărat teren și față de înscrierea în Cartea funciară, titlul lor este preferabil;
- la data cumpărării, arată recurenții, neavând pregătirea și aparatura necesară, nu și-au putut da seama dacă în fapt pe teren, erau 8.083,04. și întrucât din actele vânzătorului din cele cadastrale rezulta legalitatea acestei suprafețe, l-au cumpărat și abia ulterior când au vrut să-l împrejmuiască, s-au deplasat cu ingineri cadastriști și au constatat că parțial terenul era ocupat. În raport de actele existente, de probatoriu, greșit a fost reținută buna credință a pârâților. Astfel titlul său de proprietate s-a emis deși acesta se judeca cu proprietarul ( ), că aceștia nu au plătit niciodată impozit la stat pentru cei 1.387. teren pentru care li s-a admis uzucapiunea, că schița prezentată de pârât a fost efectuată doar pe declarația dată pe propria răspundere a acestuia, stabilesc reaua credință a pârâtului. Așa fiind, susțin recurenții, s-a făcut o greșită aplicare a legii, neverificându-se condițiile uzucapiunii, încurajând ca intrarea în posesia unui bun în mod ilegal, abuziv, ca posesia să echivaleze cu proprietatea.
Reclamanții-recurenți arată că deși au plătit toate taxele la momentul cumpărării terenului, apoi și-au deschis rol agricol, plătind impozit pe toată suprafața de teren, dreptul lor de proprietate le este nesocotit.
Recursul este fondat pentru considerentele la care ne vom referi în continuare:
Reclamanții-recurenți au dovedit cu acte, că în noiembrie 2004 au cumpărat de la, prin contract de vânzare-cumpărare autentificat și transcris în cartea funciară, suprafața de 8.083,34. teren, situat în intravilanul mun. I, șos. -, nr. 11-A, sectorul cadastral 16, vânzătorul, a dobândit terenul în baza contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. 1151/1960, transcris sub nr. 88/1960 și intabulat în cartea funciară a mun. I în 2001; terenul în discuție nu a trecut niciodată la stat, aspect dovedit cu acte, astfel că greșit au reținut instanțele că vechiul proprietar trebuia să urmeze procedura prev. de Legea nr. 18/1991.
Tot în baza partajului din 1960 și sora numitului, - a devenit proprietară pe o casă și 3.485. teren tot în Șos. -,
- a vândut în anul 1986 în baza contractului nr. 630 din 25 ianuarie 1986 pârâților casa și magaziile din curte, terenul trecând în proprietatea statului ca efect al Legii nr. 58/1974, pârâților fiindu-le atribuit în folosință doar 100. teren. Schița aferentă contractului nr. 630/1986 nu respectă limitele proprietății vânzătoarei din actul de partaj nr-, transcris, aceasta făcându-se pe un alt amplasament, care se suprapune cu terenul lui, pe baza declarației pârâtului, dată pe proprie răspundere, aflată la 49 dosar fond.
Pârâtul, ulterior, în anul 1992 obține, în baza Legii nr. 18/1991, titlu de proprietate pentru 3.485. ce fusese trecută la stat de la - în 1986.
Potrivit art. 1847 Cod civil, ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, în condițiile art. 1853, 1854, 1863 cod civil.
Pentru dobândirea proprietății prin prescripție achizitivă de 10 ani, așa cum pretind pârâții, se cere îndeplinirea cumulativă a bunei credințe și a justului titlu.
Curtea constată că pârâtul nu îndeplinește condiția bunei credințe, cerută de dispozițiile suscitate, în condițiile în care acesta, deși știa că nu este persoana îndreptățită la reconstituire în condițiile Legii nr. 18/1991, ci doar la constituirea unui drept de proprietate în limita celor 100. atribuiți în folosință.
Titlul emis în baza Legii nr. 18/1991, pentru o suprafață de 3.485. nu este just titlu în sensul disp. art. 1846 și urm. Cod civil, ci o modalitate distinctă de cele reglementate de Codul civil, ca mod de dobândire a proprietății.
Odată ce a recurs la procedura specială prev. de Legea nr. 18/1991 și a obținut titlul de proprietate nr. -/1992, pârâții-intimați având dreptul deja stabilit, nu se mai pot prevala de dispozițiile dreptului comun, ce reglementează instituția uzucapiunii, întrucât nu poate uzucapa împotriva propriei persoane.
Ca atare, excepția uzucapiunii, invocată, nu este întemeiată și se va respinge.
Investită cu o acțiune în revendicare, în care reclamanții-recurenți și-au legitimat calitatea cu contract de vânzare-cumpărare autentificat și intabulat, iar pârâții au opus un titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, transcris, urmează a se proceda la compararea titlurilor.
Reclamanții-recurenți au devenit proprietari prin cumpărarea suprafeței de 8.083,34. teren, prin contractul nr. 2642/2004, fiindu-le transmis dreptul de proprietate de vânzătorul, care la rândul său l-a primit în proprietate exclusivă prin actul de partaj nr. 1151/1960 transcris și intabulat. Dreptul transmis recurenților este ca întindere și amplasament identic cu cel al vânzătorului, așa cum este identificat prin actul de partaj, și identificat de expertiza efectuată în cauză.
Atât timp cât actul de proprietate al recurenților este consolidat prin actele de proprietate ale vânzătorului și autorilor săi, Curtea reține că acesta este preferabil, având forța probantă deplină.
Titlul pârâților asupra terenului în suprafață de 3.485. nu este susținut de acte de proprietate anterioare Legii fondului funciar, ci este constituit ca un drept aferent celui de proprietate asupra construcției și delimitat ca întindere de legea specială, numai la cel avut în folosință și anume la 100. și nu a suprafeței pretins a fi uzucapată.
Așa fiind, cum expertul a delimitat proprietatea pentru fiecare parte, conform actelor depuse de părți și a stabilit întinderea dreptului pretins a fi uzucapat, și cum condițiile uzucapiunii nu sunt îndeplinite, Curtea reține că pârâții dețin din proprietatea recurenților și suprafața de 1.387.
Potrivit art. 312 Cod procedură civilă se va admite recursul, și raportat la art. 48 Cod procedură civilă se vor extinde efectele hotărârii asupra tuturor reclamanților și vor fi obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie și suprafața de 1.387. identificată de expert cu S6.
Se vor menține totodată celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 5189/2007 privind admiterea revendicării pentru suprafața de 1.278. identificată în S1 de expert, respingerea excepției prematurității și a inadmisibilității, a respingerii cererii reclamanților de acordare a daunelor cominatorii și cele privind plata cheltuielilor de judecată, dispoziții care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de - și - împotriva deciziei civile nr. 421 din 11 iunie 2008, Tribunalului Iași, pe care o modifică în tot și ca efect al extinderii:
Admite apelurile declarate de reclamanții -, -, - și împotriva sentinței civile nr. 5189 din 10 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Respinge excepția uzucapiunii invocată de pârâți cu privire la dobândirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.387. teren indicat cu S8 în raportul de expertiză tehnică întocmit de G, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Admite acțiunea în revendicare formulată de reclamanții -, -, - și în contradictor cu pârâții și. Obligă pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie și suprafața de 1.387. teren - S8 delimitată între punctele 1,A,B,13,14,15,16,1 conform expertizei, anexa 2 de la fila 189 dosar fond, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
restul dispozițiilor sentinței civile nr. 5189 din 10 mai 2007 Judecătoriei Iași, care nu sunt contrare prezentei.
Obligă pârâții-intimați să plătească reclamanților-recurenți suma de 4.836 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
Judecătoria Iași: -
18.02.2009/2 ex.
2 ex.-
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Elena Gheorghiu, Georgeta Pavelescu
