Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 372/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 372
Ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului civil formulat de pârâții, împotriva deciziei 1574 R din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, pârâții G, COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR M și COMISIA LOCALĂ DE FOND FUCIAR S, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 15 aprilie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 22 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la nr.194/14 ianuarie 2004, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, și pentru revendicare și obligație de a face.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că pârâții le ocupa o suprafață de teren de 13,80. situată în intravilanul localității S, suprafață pe care aceștia au plantat pomi fructiferi, solicitând ca pârâții să le lase în deplină proprietate și posesie această suprafață de teren, să retragă gardul cu care au împrejmuit-o și să scoate corcodușii plantați în imediata apropiere a hotarului despărțitor.
În cauză, la data de 18.02.2004 au formulat cerere reconvențională pârâții- reclamanți, și și au solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.19 din 23.03.2000, a titlului de proprietate definitiv nr.70.669 întrucât terenul înscris în cuprinsul acestora le-a aparținut lor și nu reclamanților-pârâți.
De asemenea, reclamanții - pârâți au solicitat să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 150. situată în intravilanul localității S, să-și retragă gardul existent pe limita de est, să-și ridice construcțiile amplasate pe terenul proprietatea lor, să-i despăgubească cu contravaloarea producției de care au fost lipsiți prin nefolosința terenurilor pe ultimii trei ani, grănițuirea celor două proprietăți.
Prin acțiunea civilă înregistrată la nr.1506/ 7 mai 2004, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții, și G, formulând aceleași capete de cerere ca cele cuprinse în cererea reconvențională.
Prin încheierea de ședință din data de 13 mai 2004, instanța a dispus conexarea celor două cauze, având în vedere identitatea de părți și obiect.
Prin sentința civilă nr. 277 din 4 martie 2005, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții-pârâți, cererea reconvențională și acțiunea formulată de pârâții-reclamanți, și, au fost obligați pârâții-reclamanți să lase reclamanților pârâți în deplină proprietate și posesie suprafața de 12.(conform schiței anexă la raportul de expertiză) și să scoată pomii fructiferi sădiți pe aceasta, s-a stabilit hotarul despărțitor pe amplasamentul fixat de ing. în schița raportului de expertiză, anexa 1, pct.19-21, fost respinsă cererea reconvențională și acțiunea formulată de pârâții - reclamanți, și, în contradictoriu cu intimatele Comisia Județeană M și Comisia Locală S, în ceea ce privește constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.70669, revendicarea suprafeței de 150. retragerea gardului de pe această suprafață de teren și obligarea la despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții reclamanți, și, apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL CRAIOVA sub nr.3801/CIV/2005.
Prin decizia nr.2761 din 25.10.2005, Curtea de APEL CRAIOVAa declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Mehedinți.
Tribunalul Mehedinți, prin decizia civilă nr.185/A din 24 martie 200, admis apelul declarat de pârâții-reclamanți, și, împotriva sentinței civile nr.277/2005 pronunțată de Judecătoria Strehaia, a desființat această sentință și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a reținut că, deși la instanța de fond a figurat în proces ca pârât și G, dispozitivul sentinței pronunțate nu se referă și la această parte, hotărârea pronunțată nefiind dată și în contradictoriu cu acesta.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia sub nr-(1935/2006).
Judecătoria Strehaia, prin sentința civilă nr.863 din 7 iunie 2007, admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții-pârâți și; a obligat pârâții reclamanți, și să lase reclamanților - pârâți și în deplină proprietate și posesie suprafața de 12.(conform schiței anexă la raportul de expertiză întocmit de expert în dosarul nr.194/2004), să mute gardul cu care au împrejmuit terenul și să scoată pomii fructiferi sădiți pe această suprafață de teren; a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți, și, împotriva reclamanților -pârâți și, în contradictoriu cu intimatele Comisia Județeană M și Comisia Locală S și acțiunea formulată de pârâții reclamanți, și împotriva pârâtului G și a reclamanților-pârâți și, în contradictoriu cu intimatele Comisia Județeană M și Comisia Locală S, doar în ceea ce privește grănițuire proprietăților; a stabilit hotarul despărțitor dintre proprietatea pârâților-reclamanți și proprietatea reclamanților pârâți pe amplasamentul fixat de expert în schița raportului de expertiză întocmit în dosarul nr.194/2004-anexa 1, pct.10-21 și dintre proprietatea pârâților - reclamanți și proprietatea pârâtului G pe amplasamentul fixat în schița suplimentului la raportul de expertiză, întocmit în dosarul nr-(1935/2006)- anexa 1, pct.21-6; a admis excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr.1156/12.06.2002 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr.1278/2002, irevocabilă prin decizia civilă nr.1173/A/2002 a Tribunalului Mehedinți, în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.19/23.03.2000, supliment la certificatul de moștenitor nr.21/1998 din cererea reconvențională și acțiunea formulată de pârâții-reclamanți, și; a respins acest capăt de cerere; a respins ca nefondate cererea reconvențională și acțiunea formulată de pârâții-reclamanți, și, în ceea ce privește constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.70.669/2003, revendicarea suprafeței de 150. ridicare construcții, retragerea gardului de pe această suprafață de teren și obligarea la despăgubiri.
Au fost obligați pârâții reclamanți, și la plata sumei de 959, 5 lei, cheltuieli de judecată către reclamanții - pârâți,.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții reclamanți, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr.1574/R din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat recursul formulat ș au fost obligați recurenții să plătească intimaților G si câte 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că titlul de proprietate al reclamanților a fost emis în executarea nr. 1302/2002 a Judecătoriei Strehaia, rămasă irevocabilă, și este conform cu actele premergătoare, astfel că nu există motive de nulitate a acestuia.
În ceea ce privește cererea în nulitatea certificatelor de moștenitor nr. 19/23.03.2000 și 21/1998, s-a apreciat că există autoritate de lucru judecat față de nr.1156/12.06.2002 a Judecătoriei Strehaia și că soluția adoptată urmează soarta petitului principal.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, au declarat recurs pârâții, și, criticând-o pentru nelegalitate.
O primă critică a vizat motivul de recurs reglementat de art. 304,pct.1, cod pr. civ. în sensul că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, soluționând calea de atac în complet de recurs, și nu de apel. În acest sens, s-a arătat că întrucât acțiunea dedusă judecății are mai multe capete de cerere, din care unele sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, iar altele cu apel, se impunea a se califica unitar calea de atac ca fiind apelul, această interpretare fiind conformă și cu dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, care consacră dreptul la un proces echitabil. În consecință, Tribunalul trebuia să soluționeze apelul în complet de doi judecători, iar decizia pronunțată să fie supusă recursului.
Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că nu s-a răspuns la toate motivele de apel, și s-a făcut o trimitere generică la probele adminJ. fără ca acestea să fie individualizate, și s-a ignorat a se verifica dacă reclamanții erau persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață menționată în titlul de proprietate, și dacă ocupațiunea exercitată de aceștia respectă întinderea dreptului.
Recurenții pârâți au mai susținut că în mod greșit s-a reținut incidența autorității de lucru judecat față de cererea în nulitate certificate de moștenitor, fiind invocată nr. 1156/2002 a Judecătoriei Strehaia, întrucât cele două cereri nu au aceeași cauză juridică, astfel că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 1201, cod civil.
S-a mai arătat că nu s-au interpretat corect probele testimoniale adminJ. și nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 225, cod pr. civ.
S-a solicitat în principal admiterea recursului, casarea deciziei civile, și trimiterea cauzei pentru soluționarea apelului, la aceeași instanță, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei, iar pe fond, respingerea acțiunii și admiterea cererii reconvenționale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299-316, Cod pr. civ.
Intimata pârâtă Primăria Saf ormulat întâmpinare la data de 12.02.2008, iar intimații reclamanți la data de 29.02.2008, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil, fiind declarat împotriva unei hotărâri irevocabile, iar pe fond, respingerea recursului ca nefondat.
Examinând legalitatea deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate, se constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Strehaia la data de 14.01.2004, ce a format obiectul dosarului nr. 194/2004, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, și, pentru soluționarea cererilor în revendicare și obligație de a face.
La data de 18.02.2004, pârâții au formulat cerere reconvențională, investind instanța cu judecarea cererilor având ca obiect constatare nulitate certificat de moștenitor, nulitate absolută titlu de proprietate, revendicare imobiliară, obligație de a face, pretenții și grănițuire.
Întrucât aceleași solicitări ale pârâților au făcut obiectul dosarului nr. 1506/7 mai 2004, Judecătoria Strehaia, potrivit art. 163, Cod pr. civ. a dispus conexarea prin încheierea din 13 mai 2004.
Se reține că prima instanță a devenit astfel investită, prin prorogarea legală de competență, conform art. 17, Cod pr.civ. să soluționeze o acțiune complexă, cu mai multe capete de cerere, dintre care, unele - revendicarea, pretențiile, nulitatea titlului de proprietate - susceptibile de a fi cenzurate doar pe calea recursului, iar altele - obligația de a face, grănițuirea și anularea certificatului de moștenitor - supuse ambelor căi de atac, apelul și recursul.
Într-o atare situație, cum întregul litigiu este supus unei căi unice de atac, se apreciază că aceasta trebuie să fie cea mai favorabilă, respectiv cea care să asigure părților posibilitatea de a beneficia de triplul grad de jurisdicție, caz în care sentința este susceptibilă de a fi atacată cu apel, potrivit art. 282, cod pr. civ. iar decizia din apel cu recurs, conform art. 299, Cod pr. civ.
Tribunalul trebuia să califice calea de atac ca fiind apelul, și să procedeze la soluționarea acesteia în complet legal constituit, compus din doi judecători, potrivit Legii 304/2004 de organizare judecătorească.
Neprocedând în acest mod, considerându-se investită cu un recurs, pe care l-a judecat în complet format din trei judecători, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre afectată de nelegalitate, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304, pct.1, Cod pr.civ. în sensul că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
Pentru aceleași motive, excepția inadmisibilității prezentului recurs, invocată prin întâmpinare de intimați, este nefondată, căci hotărârea Tribunalului în mod eronat poartă mențiunea că este irevocabilă, ci este susceptibilă de recurs, calea de atac fiind guvernată de principiul legalității.
În considerarea celor expuse, văzând și dispozițiile art. 312, Cod pr. civ, se va admite recursul, se va casa decizia civilă, și se va trimite cauza pentru judecarea apelului, la aceeași instanță.
Criticile vizând fondul cauzei vor fi avute în vedere de instanța de apel, în exercitarea limitelor devolutive ale acestei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții, împotriva deciziei 1574 R din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, pârâții G, COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR M și COMISIA LOCALĂ DE FOND FUCIAR
Casează decizia civilă și trimite cauza pentru soluționarea apelului, la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2008, la sediul Curții de APEL CRAIOVA.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-/23.04.2008
Tehn.2 ex
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Maria Cumpănașu
