Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 373/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 373/
Ședința publică din 04 noiembrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții pârâți, toți cu domiciliul în C,-,.2, și, domiciliat în C,-,.4, domiciliată în C,-,. mansardă, toți domiciliați în C,-, împotriva deciziei civile nr. 373, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 19 iunie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul în C și intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,- și Regia Autonomă "Exploatarea Domeniului Public și Privat" C, cu sediul în C, b-dul 1 -, având ca obiectnulitate act.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenții pârâți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 6 dosar, pentru intimații reclamanți răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. - (101) din 16.10.2001, pe care o depune la dosar, pentru intimatul pârât Municipiul C prin Primar, avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 88082 din 16.09.2009, pe care o depune la dosar (și, în anexă, chitanța 828 din 16.09.2009, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 357 lei), iar pentru intimata pârâtă C, răspunde avocat -, în baza împuternicirii avocațiale seria - mr. 96567 din 04.11.2009, pe care o depune la dosar (și, în anexă, chitanța seria - 269 din 04.11.2009, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 100 lei).
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art.87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal și este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurenților pârâți, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul Constanța pentru soluționarea apelurilor.
Face un scurt istoric al speței.
Învederează că reclamanții au solicitat, la primul capăt de cerere, ca instanța să constate nevalabilitatea titlului statului, invocând neconstituționalitatea Decretului nr. 92/1950.
La capătul doi de cerere, au solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995.
La capătul trei de cerere, reclamanții au solicitat revendicarea imobilului, consecință a nulității contractelor de vânzare-cumpărare și a comparării titlurilor.
Arată că normele privind competența materială a instanței au caracter imperativ, conform art. 19 și 159 pct.3 Cod procedură civilă.
Se referă la dispozițiile art.1 pct.1 Cod procedură civilă și art.17 Cod procedură civilă.
Precizează că reclamanții au fixat cadrul procesual cu privire la obiect, cauză și părțile din proces, determinând competența materială a Judecătoriei Constanța pentru capetele unu și doi de cerere și prin prorogare pentru capătul trei de cerere.
Consideră că evaluarea întregului imobil la valoarea actuală de circulație, privește capătul trei de cerere, de revendicare, care, prin prorogare legală, conform art. 17 Cod procedură civilă, este de competența Judecătoriei Constanța, sesizată cu cererea principală.
Apărătorul recurenților reclamanți, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Se referă la art.6 alin.1 lit.b din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru.
Consideră, cu privire la punctul trei, că este timbrabil, fiind vorba despre acțiune în revendicare, deci evaluabilă în bani.
Pe acest considerent, în mod corect s-a dispus evaluarea imobilului și stabilirea timbrajului.
Apărătorul intimatului pârât Municipiul C prin Primar achiesează la concluziile apărătorului intimaților reclamanți.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, desființarea în tot a hotărârii recurate și trimiterea cauzei la Tribunalul Constanța.
Apărătorul recurenților pârâți, în replică la pledoaria apărătorului intimaților reclamanți, arată că nu există legătură între stabilirea taxei judiciare de timbru și competența instanței.
Nulitatea absolută conduce la repunerea în situația anterioară; produce, deci, consecințe retroactive.
Se referă la practica judiciară și la legile în vigoare.
Apărătorul intimaților reclamanți mai arată că art.2 nu stabilește ordinea în care se iau capetele de cerere. Nu se discută despre facilități fiscale, ci care este cel mai important capăt de cerere din punct de vedere al valorii.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr- reclamanții, si au chemat in judecata paratii Municipiul C reprezentat prin Primar (denumit in continuare Municipiul), Regia Autonoma Exploatarea Domeniului Public si Privat C(denumita in continuare Regia), si, si pentru a constata nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului situat in C,-, nulitatea absoluta a contractelor de vanzare cumparare a locuintelor incheiate intre parata Regia si paratii persoane fizice, repunerea in situatia anterioara vanzarii, obligarea paratilor de a preda in deplina proprietate si folosinta imobilul precum si radierea dreptului de proprietate asupra intregului imobil.
In argumentarea cererii de chemare in judecata s-a sustinut ca prin actul de vanzare cumparare autentificat sub nr.2517 si transcris sub nr.3345/09.11.1925 a vandut lui lotul nr. 4 din careul 219 un lot de teren in suprafata de 451,50 mp. In baza autorizatiei nr. 12433/28.05.1935 bunicii reclamantilor si au fost autorizati a construi pe terenul situat in C, -, careul 219, lotul 4 o constructie. De pe urma lui, au ramas in calitate de mostenitori reclamantii. Prin Decretul nr. 92/1950 imobilul in litigiu a trecut in proprietatea statului. Acest decret nu a putut produce nici un efect asupra dreptului de proprietate cu privire la imobil intrucat era neconstitutional in conformitate cu art. 10 si 18 din Constitutia din 1948. Apreciaza reclamantii ca admisibilitatea constatarii nevalabilitatii titlului statului este prevazuta expres de art. 6 al.3 din Lg. nr.213/1998. In privinta constatarii nulitatii absolute a contractelor de vanzare cumparare intemeiate pe Lg.nr. 112/1995 s-a aratat ca autorul reclamantilor a formulat numeroase cereri si notificari prin care a solicitat restituirea imobilului incepand cu anul 1994, fara a obtine un raspuns in acest sens. Partile contractante au fost de rea credinta, intrucat nu este suficienta verificarea de catre vanzator a situatiei juridice a imobilului, cumparatorii avand obligatia de a efectua demersurile necesare determinarii situatiei juridice reale. In cauza, reiese in mod evident ca au fost incalcate prevederile art. 9 din Lg.nr. 112/1995 si art.1 si 6 din HG.nr. 20/1996. S-a mai sustinut ca titlul reclamantilor este favorabil celui al paratilor care au cumparat de la un neproprietar.
In drept reclamantii s-au prevalat de dispozitiile art. 480, 481.civ, art. 1 din Protocol 1 al Conventiei pentru Drepturile Omului (denumita in continuare Conventie), Constitutia Romaniei.
Paratii persoane fizice au formulat intampinare prin intermediul careia au invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Constanta raportat la art.2lit.bC. exceptia netimbrarii actiunii, exceptia inadmisibilitatii cererii in revendicare raportat la dispozitiile Lg.nr. 10/2001 care are un caracter special, exceptia inadmisibilitatii constatarii nulitatii absolute a contractelor de vanzare cumparare intrucat in speta nu e dovedita reaua credinta a paratilor, acestia facand diligente cerute de lege inainte de cumpararea imobilelor. Pe fondul cauzei s-a aratat ca se impune respingerea actiunii ca neintemeiata intrucat nu rezulta din nici un act depus la dosar ca paratii au fost de rea credinta la momentul finalizarii vanzarii, dimpotriva au efectuat demersuri si nu le-a fost comunicat faptul ca autorul reclamantilor a formulat o cerere de restituire in temeiul legii nr. 112/1995. Intrucat paratii au calitatea de proprietari, au facut lucrari de intretinere si modificare, lucru care demonstreaza ca au fost de buna credinta solicita respingerea actiunii.
La termenul de judecata din 18.10.2007 reclamantii si-au extins cadrul procesul si cu privire la numita.
Parata Regia a formulat intampinare prin care a fost invocata exceptia inadmisibilitatii actiunii intrucat reclamantii au deschisa calea reparatorie instituita de Lg.nr. 10/2001, care este o lege speciala, sens in care calea aleasa pe dreptul comun nu este posibil a fi de urmat. Totodată, s-a aratat ca se sustine exceptia netimbrarii actiunii si exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Constanta, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
La termenul de judecata din 17.01.2008 instanta de fond a respins exceptiile invocate pentru motivele expuse in incheierea de sedinta de la acea data.
La termenul de judecata din 12.02.2009 paratul Municipiul a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii intemeiata pe dispozitiile legii nr. 1/2009, exceptie pusa in discutia contradictorie a partilor si unita cu fondul cauzei.
Prin sentinta civila nr.3667/26.02.2009 Judecatoria Constantaa respins excepția inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiată. A admis în parte acțiunea, in sensul ca a constatat trecerea ilegală în patrimoniul statului a imobilului situat în C,-. A respins cererea de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare încheiate în baza Legii nr.112/1995 ca neîntemeiată, acțiunea în revendicare si cererea de radiere a dreptului de proprietate pe numele pârâților din cartea funciară ca neîntemeiată. Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată.
Impotriva acestei solutii au declarat apel paratii persoane fizice care au criticat hotararea instantei de fond, in principal, sub aspectul modului de solutionare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecata.
Cale de atac au declarat si reclamantii care au criticat hotararea instantei de fond sub aspectul modului de dezlegare a capetelor de cerere referitoare la constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare cumparare, revendicarea bunului si radierea acestuia de pe numele fostului proprietar. In esență, reclamantii au sustinut ca instanta de fond a interpretat gresit probele administrate in cauza si a facut o aplicare gresita la speta a prevederilor legale in materie precum si a jurisprudentei comunitare.
Intimatii persoane fizice au formulat intampinare la apelul declarat de catre reclamanti sustinand ca se impune respingerea acestui pentru motive amplu sustinute.
Din oficiu, tribunalul a pus in discutie competenta instantei de fond si aplicarea prevederilor art.297al.2 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 373 din 19 iunie 2009 Tribunalul Constanțaa admis apelurile declarate de pârâți și de reclamanți, a anulat sentința civilă nr. 3667 din 26 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Constanța și a reținut cauza spre competentă soluționare în primă instanță.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut, în esență, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.2 pct.1 lit.b Cod procedură civilă, valoarea imobilului în litigiu fiind mai mare de 500.000 lei. Tribunalul a reținut că la momentul promovării acțiunii la Judecătoria Constanța, reclamanții nu și-au prețuit bunul, dar în urma efectuării unei expertize imobiliare cu privire la imobilul revendicat de reclamanți s-a stabilit că valoarea întregului bun este superioară valorii de 500.000 lei, situație în care competent să soluționeze acțiunea în primă instanță era Tribunalul Constanța, iar nu Judecătoria Constanța.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, sub aspectul soluționării excepției de necompetență materială a Judecătoriei Constanța în soluționarea cauzei în fond.
Recurenții pârâți apreciază că instanța de apel a făcut o greșită aplicare la speță a dispozițiilor art. 297(2) Cod procedură civilă, acțiunea promovată de reclamanți fiind de competența Judecătoriei Constanța în primă instanță.
Se arată că acțiunea reclamanților a avut trei capete de cerere:
1.Cererea prin care se solicită instanței să constate neconstituționalitatea Decretului nr. 92/1950, care este neevaluabilă în bani și, în consecință, competența soluționării ei aparține Judecătoriei Constanța.
2.Al doilea capăt de cerere viza constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat de chiriașii din imobil conform Legii nr. 112/1995 - acțiune evaluabilă în bani, situație în care valoarea obiectului cererii îl constituie prețul locuințelor determinat la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare conform actului normativ indicat.
3.Evaluarea întregului imobil la valoarea actuală de circulație care depășește 500.000 lei privește capătul trei de cerere - acțiunea în revendicare, care prin prorogare de competență, conform art. 17 este de competența Judecătoriei Constanța, sesizată cu cererea principală.
Analizând legalitatea hotărârii recurate, în raport de criticile pârâților, se constată că recursul este nefundat pentru următoarele considerente:
, prin decizia nr. 32 din 09 iunie 2008, pronunțată într-un recurs în interesul legii, a reținut că dispozițiile art.1 pct.1, art.2 pct.1 lit.(a) și (b) și art. 2821alin.(1) Cod procedură civilă, se interpretează în sensul că în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, rezoluțiunea și rezilierea unor acte juridice privind drepturile patrimoniale.
Referitor la valoarea obiectului cererii deduse judecății se reține că, potrivit dispozițiilor art. 112 alin.(3) Cod procedură civilă, reclamantei îi incumbă obligația de a preciza în cerere obiectul și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință.
În speță, se reține că reclamanții au investit prima instanță - Judecătoria Constanța - cu o acțiune având mai multe capete de cerere, urmărind ca prin hotărârea ce se va pronunța, să i se restituie în natură imobilul situat în C,-, compus din clădire și terenul aferent, bun preluat abuziv de stat în baza Decretului nr.92/1950.
Nu poate fi reținută ca fondată susținerea recurenților pârâți, în sensul că ordinea în care sun așezate în petitul acțiunii reclamanților, capetele de cerere constituie un criteriu de stabilire a caracterului principal al unor pretenții, în raport cu celelalte. Capătul de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiate exclusiv cu privire la construcție, nu constituie o cerere principală față de acțiunea în revendicare a imobilului - teren și construcție - preluate de stat în baza Decretului nr.92/1950 de la autorul reclamanților, prin simplul fapt că acesta este așezat înaintea cererii de revendicare.
În realitate, din analiza acțiunii reclamanților, se constată că scopul promovării acesteia a fost redobândirea imobilului preluat în mod abuziv de către stat de la autorii lor în temeiul decretului nr. 92/1950, capătul de cerere nr. trei - acțiune în revendicare, fiind indisolubil legat de capătul nr. unu ce viza a se constata nevalabilitatea titlului statului român asupra imobilului din C și, implicit a se constata inexistența unui drept patrimonial al statului, valabil constituit, cu privire la bunul în litigiu - teren și construcție.
În acest sens, în literatura juridică, s-a reținut constant în interpretarea dispozițiilor art. 84 Cod procedură civilă, că, pentru a caracteriza acțiunea introductivă, instanța nu trebuie să se orienteze după sensul literal sau juridic al termenilor folosiți, ci după cel pe care reclamantul a înțeles să îl atribuie acestor termeni, după natura dreptului și a scopului urmărit prin exercitarea acțiunii, acestor termeni.
Prin urmare, în mod corect a reținut Tribunalul Constanța că reclamanții, prin acțiunea promovată, au urmărit recunoașterea și asigurarea respectării dreptului lor de proprietate asupra unui imobil preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950, bun având o valoare de circulație superioară sumei de 500.000 lei (conform expertizei efectuate la instanța de fond), situație în care competența de soluționare a unei astfel de acțiuni aparținea Tribunalului Constanța.
Nu poate fi reținută ca fondată susținerea recurenților pârâți în sensul că acțiunea în revendicare este o cerere accesorie acțiunii în nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate conform Legii nr. 112/1995 cu privire la locuințele din imobilul revendicat, situație în care ar opera o prorogare legală de competență conform art. 17 Cod procedură civilă.
Se reține că acțiunea în revendicare este o cerere de sine stătătoare, având caracter principal, nefiind considerată o cerere accesorie sau incidentală acțiunii în nulitatea actelor civile; de natura acțiunii în revendicare fiind compararea titlurilor exhibate de către părți.
Reclamanții nu au solicitat instanței constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu chiriașii conform Legii nr. 112/1995, cu consecința repunerii în situația anterioară (numai în acest caz cererea ar fi avut un caracter accesoriu acțiunii în nulitate), ci în realitate au solicitat să se constate în contradictoriu cu autoritățile administrației locale că statul nu a avut un drept de proprietate, valabil constituit, asupra imobilului - construcție și teren - în litigiu, situație în care au apreciat că nu a putut dispune valabil de locuințele preluate conform Decretului nr. 92/1950, prin vânzarea lor de către chiriași, conform Legii nr. 112/1995.
De altfel, în petitul acțiunii reclamanții au arătat în mod expres că actele de vânzare-cumpărare au fost încheiate "cu rea-credință și pe baza unui titlu de proprietate nevalabil", ceea ce impunea instanței să analizeze cu prioritate caracterul măsurii de preluare a bunului, iar operațiunea de comparare a titlului invocat de stat cu titlul invocat de reclamanți este specifică acțiunii în revendicare, aceasta fiind cererea principală dedusă judecății de către reclamanți.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea constată că Tribunalul Constanțaa făcut o corectă aplicare la speță a dispozițiilor art. 2 pct.1 lit.(b) Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art. 297 alin.(2) Cod procedură civilă, motiv pentru care, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul pârâților ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenții pârâți, toți cu domiciliul în C,-,.2, și, domiciliat în C,-,.4, domiciliată în C,-,. mansardă, toți domiciliați în C,-, împotriva deciziei civile nr. 373, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 19 iunie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul în C și intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,- și Regia Autonomă "Exploatarea Domeniului Public și Privat" C, cu sediul în C, b-dul 1 -, având ca obiectnulitate act.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red.dec.jud.recurs /12.11.2009
gref.AB/2 ex./13.11.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Gabriel Lefter, Mihaela Popoacă
