Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Brasov

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 38/Ap

Ședința publică din 17 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihail Lohănel

JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif

Grefier șef secție

Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta () în contradictoriu cu intimatul pârât ORAȘUL - PRIN PRIMAR, având ca obiect: "revendicare imobiliară", împotriva sentinței civile nr. 354 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 10 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Instanța, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la 17.03.2009.

CURTEA

Asupra apelului civil de față.

Constată că prin sentința civilă nr. 354/28.11.2008 Tribunalul Brașova admis excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul Orașul, și, în consecință: a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, prin mandatar, în contradictoriu cu pârâtul Orașul.

Prima instanță a reținut că din copiile integrale și legalizate ale cărților funciare nr. 10306, nr. 8163, nr. 10347 și nr. 7644, rezultă că imobilele cu numerele topografice 7506 4 b 2, 7506 5 1 b, 7506 5 2 b și 7506 5 3 au constituit obiectul dreptului de proprietate al numitului -.

La data de 26.09.2005, reclamanta a înregistrat pe rolul Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, o cerere prin care a solicitat a-i fi restituite următoarele imobile cu destinația de teren: 1) imobilul înscris în nr. 10306, sub nr. top. 7506 4 b 2, teren în suprafață de 1200 stânjeni pătrați, 2) imobilul înscris în nr. 8163, sub nr. top. 7506 5 1 b, teren în suprafață de 1jugăr și 139 stânjeni pătrați 3) imobilul înscris în nr. 10347, sub nr. top. 7506 5 2 b, teren în suprafață de 800 stânjeni pătrați și 4) imobilul înscris în nr. 7644, sub nr. top. 7506 5 3 b, teren în suprafață de 675 stânjeni pătrați. ( fila 34)

Sub aspectul identificării în regim de carte funciară a imobilelor ce au format obiectul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, pe care reclamanta a formulat-o în temeiul legilor fondului funciar, tribunalul constată că, în fapt, imobilul indicat ca fiind înscris în nr. 8163 este înscris în nr. 10310, fiind transferat în această din urmă carte funciară, în urma trecerii lui în proprietatea -ului, iar imobilul identificat ca fiind înscris în nr. 7644 a fost trecut, în urma preluării lui de către stat, în nr. 10347S.

Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, pe care reclamanta a formulat-o cu privire la imobilele din litigiu a fost soluționată prin Hotărârea nr. 536 10.11.2006 a Comisiei Județene B de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, în sensul stabilirii în favoarea acestei părți de despăgubiri, ca măsură reparatorie în echivalent, pentru imobilele revendicate, imobile ce au constituit obiectul dreptului de proprietate al antecesorului său, semnificative în acest sens fiind mențiunile cuprinse la poziția nr. 60 din anexa 23 hotărârii menționate. (filele 28-33 )

Reclamanta nu a atacat în justiție, în condițiile și în termenele instituite de legile fondului funciar, Hotărârea nr. 536 10.11.2006 a Comisiei Județene B de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, ci la un interval de aproximativ doi ani de la data emiterii acesteia, a promovat prezenta acțiune în revendicare prin care a solicitat ca, în conformitate cu prevederile art. 480 Cod civil, pârâtul să îi lase în deplină proprietate și posesie imobilele mai sus identificate.

Din considerentele ce preced, rezultă că imobilele din litigiu, ce au destinația de terenuri situate în extravilanul Orașului, fac parte din categoria imobilelor ce formează obiectul de reglementare al legilor fondului funciar.

Legile fondului funciar constituie dreptul comun în materia retrocedării imobilelor cu destinația de terenuri, ce au fost preluate de stat în perioada de referință acestor legi, astfel că, revendicarea acestor imobile nu se poate realiza decât în condițiile stipulate de aceste acte normative.

De asemenea, din starea de fapt mai sus expusă, reiese că, reclamanta a uzat de procedura specială instituită de aceste legi speciale de reparației, pentru a obține reconstituirea dreptului său de proprietate asupra imobilelor din litigiu, astfel că, în conformitate cu regulile non bis in idem, electa una și cu principul securității juridice, ea nu poate promova, în condițiile reglementate de dreptul comun, o acțiune în revendicarea acestor imobile.

Legile fondului funciar suprimă acțiunea în revendicare, promovată în condițiile dreptului comun, dar asigură accesul la un proces echitabil, deoarece, instituie controlul judecătoresc asupra măsurilor reparatorii ce au fost stabilite de comisiile de aplicare a acestor legi.

În consecință, reclamanta a avut posibilitatea de a supune controlului judecătoresc Hotărârea nr. 536 10.11.2006 a Comisiei Județene B de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, în situația în care soluția adoptată prin aceasta a fost nemulțumitoare pentru ea, însă, așa cum am subliniat, partea menționată nu a uzat de procedura judiciară instituită de legile fondului funciar, ceea ce este de natură a face ca hotărârea menționă să fie în vigoare și să îți producă efectele juridice.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.

În dezvoltarea motivelor apelanta invocă încălcarea dispozițiilor art. 480 și 481.civ. arătând că imobilele nu au ieșit niciodată din proprietatea antecesorului său, detenția pârâtei fiind ilegitimă astfel încât acțiunea în revendicare era admisibilă. Din punct de vedere al conflictului dintre legile speciale și prevederile art. 1 din Protocolul adițional la CEDO apelanta consideră că primează acestea din urmă, cu atât mai mult cu cât aceasta este și dispoziția Înaltei Curți de Casație și Justiție din Decizia în interesul legii din 9 iunie 2008.

Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului.

Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că apelul este neîntemeiat.

Din punct de vedere al aplicabilității primordiale a tratatelor internaționale la care România este parte, respectiv Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, apelanta face o aserțiunea reală, art. 20 alin. 1 din Constituția României fiind fără echivoc în această privință.

Totodată este de reamintit că fiecare stat, conform Convenției poate să adopte o legislație internă proprie care să nu contravină însă dispozițiilor acesteia.

Din punct de vedere intern, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile aparținând fondului funciar este supusă dispozițiilor speciale ale Legii nr. 18/1991, act normativ de care apelanta a uzat în termen legal.

Acest act normativ este un act de reparație, pus la dispoziția persoanelor și moștenitorilor persoanelor cărora le-au fost preluate terenurile de către stat în mod abuziv.

În aceste condiții, fiind o lege specială de reparație ea are prioritate față de art. 480 și art. 481 din Codul civil, temeiuri de drept invocate de către apelantă.

Prima instanță a reținut corect că atâta timp cât apelanta a uzat de calea legii speciale nu mai are deschisă calea dreptului comun, iar dispozițiile legii speciale asigură protecția dreptului de proprietate în condițiile impuse de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție invocat de către apelantă.

În ceea ce privește decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de apelantă, aceasta dispună că în concursul dintre legea specială și cea generală primează dispozițiile legii speciale, cu referire la Legea nr. 10/2001 și nu la Legea nr. 18/1991.

Așa fiind, pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, curtea va respinge apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de reclamanta prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 354/s/28.11.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 17.03.2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Grefier șef sectie,

Red. -/03.04.2009

Dact. /06.04.2009

Jud. fond:

Președinte:Mihail Lohănel
Judecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Brasov