Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
(-)
DECIZIA NR.38
Ședința publică din 19 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta domiciliată în,- jud. P împotriva deciziei civile nr. 295 din 5 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă domiciliată în com. jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă personal și asistată de avocat din Baroul d e Avocați P, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul a fost suspendat la data de 24 martie 2008, în baza dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 15337/2005 aflat pe rolul judecătoriei Ploiești.
Deasemenea, se mai învederează că nu s-a depus la dosar dovada privind soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 15337/2005 aflat pe rolul judecătoriei Ploiești.
Avocat depune sentința civilă nr.4590/13.05.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr-, însoțită de certificatul de grefă eliberat de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Curtea, în baza disp.art.129 alin.4 Cod pr.civilă invocă și pune în discuția părților nulitatea de ordine publică prev. de disp.art. 304 pct.1 Cod pr.civilă ce vizează greșita calificare a căii de atac exercitată de către apelanta-pârâtă împotriva sentinței civile nr.3811/29.04.2005 a judecătoriei Ploiești, față de împrejurarea că instanța de judecată a fost nelegal constituită întrucât calea de atac exercitată era recursul și nu apelul.
Avocat având cuvântul, solicită admiterea excepției invocate de instanță din oficiu și, pe cale de consecință casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova, ca instanță de recurs.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Ploiești sub nr.12221/2004, reclamanta, în contradictoriu cu pârâta, a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei să-i lase în liniștită proprietate și pașnică posesie suprafața de aproximativ 5200 situată în intravilanul comunei, punctul " " și respectiv obligarea pârâtei la lipsa de folosință a acestui teren pentru ultimii trei ani și la plata contravalorii recoltei celor 16 pruni aflați pe rod pe care aceasta i-a tăiat.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este unica moștenitoare a numitei, care nu a fost niciodată membră CAP și căreia în anul 1969 CAP-ul comunei și Comitetul Executiv al Consiliului Popular al comunei i-au dat în schimbul terenului de 9200 o suprafață echivalentă amplasată în următoarele puncte: lângă - 2500; lângă Fermă și - 1500, lângă - 5200
Din anul 1993 parte din suprafața de 5.200 aflată în intravilanul comunei, punctul " " a fost ocupată de pârâtă, sens în care s-a adresat cu plângere autorităților competente.
Reclamanta a precizat că pe terenul de 5200 a plătit impozit încă din anul 1969, menționând că în iarna anului 2002 pârâta i-a distrus și pomii fructiferi de pe acest teren, refuzând să-i achite vreo despăgubire.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu acte, interogatoriu, martori și expertiză tehnică de specialitate.
Pârâta a formulat, conform disp.art. 115 cod procedură civilă, întâmpinare prin care a arătat că situația prezentată de reclamantă în cererea de chemare în judecată nu corespunde realității, întrucât terenul în suprafață de 5200. la care se referă reclamanta, este stăpânit de către ea din anul 1990.
În combaterea acțiunii, pârâta a solicitat proba cu interogatoriu, înscrisuri și 2 martori.
La data de 22 aprilie 2005 reclamanta a depus o precizare la acțiune arătând că suprafața de teren revendicată este de 4300.( fila 61 dosar fond ).
La același termen de judecată reclamanta a depus și o cerere scrisă de renunțare la judecata capetelor de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata lipsei de folosință a terenului pe ultimii 3 ani și respectiv la plata c/valorii recoltei celor 16pruni.
După administrarea probelor testimoniale, cu interogatoriul părților, înscrisuri și expertiză topometrică, la data de 29.04.2005, Judecătoria Ploieștia pronunțat sentința civilă nr.3811 prin care a admis acțiunea precizată și a luat act de renunțarea reclamantei la judecata capetelor de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata lipsei de folosință a terenului pe ultimii 3 ani și respectiv la obligarea pârâtei la plata c/valorii recoltei celor 16 pruni.
A fost obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 4130. teren p. din pct. " ", identificat conform raportului de expertiză întocmit de inginer N, urmând a plăti reclamantei suma de 19.527.000 lei vechi, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a reținut că prin probele cu înscrisuri și martori, reclamanta a dovedit că este proprietara terenului în litigiu, ce este ocupat fără drept de către pârâtă, situație de natură să impună, conform disp.art. 480 cod civil, admiterea acțiunii precizate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal prev.de art. 284 al.1 cod pr.civilă, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece conform titlului de proprietate nr. -/14.12.2002 ( act nou depus în apel), terenul în litigiu constituie proprietatea sa.
Apelanta a precizat că vecinătățile terenului din acest titlu de proprietate ce a fost eliberat autorului său, sunt identice cu cele identificate în raportul de expertiză efectuat la instanța de fond.
S-a mai reținut că declarațiile martorilor audiați în cauză au fost interpretate trunchiat, igorându-se declarațiile martorei, precum și recunoașterea explicită la interogatoriu a reclamantei, iar dreptul de proprietate al reclamantei a fost reținut numai pe baza unui înscris de mână, reprezentat de adresa din data de 27.03.1990, înscris care nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă existent la dosar.
În susținerea apelului, apelanta a depus la dosar un act de vânzare-cumpărare încheiat la data de 24.05.1947 și titlul de proprietate nr.-/14.12.2002 eliberat pe numele autorului apelantei - Gh..
La data de 7.12.2005, în baza disp.art. 295 cod pr.civilă, tribunalul a dispus completarea probatoriilor cu o expertiză topografică.
La data de 5.04.2006 Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia civilă nr. 295 prin care a admis apelul declarat de pârâtă și a schimbat în tot sentința, respingând acțiunea precizată ca neîntemeiată.
A fost obligată intimata să plătească apelantei suma de 1162 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 480 cod civil, întrucât reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului în litigiu, înscrisurile depuse de aceasta la instanța de fond - adeverința nr. 481/1990 și procesul verbal din anul 1969 fiind lipsite de relevanță sub acest aspect, întrucât nu pot fi echivalente unui titlu de proprietate.
Spre deosebire de reclamantă, reține instanța de apel, prin depunerea titlului de proprietate nr. -/2002, pârâta a dovedit că deține de drept terenul în litigiu, impunându-se astfel admiterea apelului său și schimbarea în tot a sentinței.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termenul legal prev.de art. 301 cod pr.civilă, reclamanta, criticând-o ca nelegală.
Recurenta a susținut că instanța de apel a interpretat greșit disp.art. 244 al.1 pct. 1 cod pr.civilă atunci când i-a respins cererea de suspendare a judecării apelului până la momentul soluționării irevocabile a acțiunii de anulare a titlului de proprietate nr. -/2002 ce face obiectul dosarului nr.15337/2005 al judecătoriei Ploiești.
S-a mai susținut că tribunalul a denaturat conținutul înscrisurilor depuse de recurentă, pe care le-a calificat ca fiind lipsite de relevanță probatorie și a înlăturat nejustificat probatoriile efectuate de recurentă.
S-a arătat că instanța de apel a ignorat împrejurările esențiale ale cauzei, neavând în vedere că terenurile în litigiu nu pot face obiectul Legii 18/1991, întrucât recurenta și autoarea sa nu au fost niciodată membre CAP.
S-a solicitat suspendarea judecării recursului până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii ce face obiectul dosarului nr. 15337/2005 al judecătoriei Ploiești și admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei, în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de pârâtă.
În drept recursul a fost întemeiat pe disp.art. 304 pct. 8 și 9 cod pr.civilă.
Intimata, în conformitate cu disp.art. 105 și 308 al.2 cod pr.civilă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență că în cauză nu sunt incidente disp.art. 304 pct. 8 cod pr.civilă, fiind vorba în realitate de o interpretare a probelor. S-a mai susținut, cu referire la cazul reglementat de art. 304 pct. 9 cod pr.civilă, că disp.art. 244 al.1 pct. 1 cod pr.civilă au fost corect aplicate, reclamanta având cunoștință de existența titlului de proprietate atacat încă de la momentul promovării prezentei acțiuni și că aceasta nu deține acte de proprietate pentru terenul în litigiu.
Prin încheierea de ședință din data de 13 noiembrie 2006 Curtea a dispus, constatând întemeiată cererea, în raport de prevederile art. 244 al.1 pct. 1 cod pr.civilă, suspendarea judecării recursului, până la soluționarea irevocabilă acțiunii ce face obiectul dosarului nr. 15337/2005 al judecătoriei Ploiești.
La data de 22.02.2008 cauza a fost repusă pe rol din oficiu, pentru a se verifica dacă mai subzistă motivele suspendării.
La termenul de judecată din data de 24.03.2008, Curtea, având în vedere certificatul de grefă eliberat de Judecătoria Ploiești în dosarul nr-, din care rezultă că la instanța de fond procesul se află încă în curs de soluționare, a dispus menținerea suspendării judecării recursului, până la pronunțarea unei soluții irevocabile în dosarul susmenționat.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 11 decembrie 2008, la cererea recurentei, care a depus la termenul de judecată din data de 19.01.2009 sentinmța civilă nr. 4590 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr- la data de 13.05.2008, definitivă și irevocabilă.
La același termen de judecată instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția părților nulitatea de ordine publică reglementată de art. 304 pct. 1 cod pr.civilă, determinată de calificarea greșită a căii de atac exercitată de către pârâta intimată împotriva sentinței civile nr. 3811/29.04.2005 a judecătoriei Ploiești, care în raport de valoarea terenului revendicat și în conformitate cu disp.art. 2821cod pr.civilă, era susceptibilă doar de calea de atac a recursului.
Curtea reține, sub acest aspect, că potrivit art. 2821alin.1 cod pr.civilă în forma modificată prin art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004 nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești, date în primă instanță, în cererile introduse pe cale principală în litigiul al căror obiect are o valoare de până la un miliard de lei vechi ( 100.000 lei noi).
În considerarea faptului că această dispoziție legală a intrat în vigoare la data de 29 mai 2004, iar acțiunea în revendicare dedusă judecății a fost înregistrată pe rolul judecătoriei Ploiești la data de 28.09.2004, sentința pronunțată la data de 29.04.2005 era supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la data pronunțării, conform art. 725 cod pr.civilă.
În speța dedusă judecății, litigiul are ca obiect revendicarea terenului în suprafață de 4300. ce a fost evaluat prin expertiza întocmită la fond la suma de 171.570.525 lei vechi ( fila 54 dosar fond ), situație în care, corespunzător normei de drept menționată în alineatele precedente, este evident că hotărârea instanței de fond era susceptibilă numai de calea de atac a recursului.
Tribunalul Prahovaa judecat însă ca instanță de apel, în compunere de doi judecători, prevăzută de lege pentru judecarea apelului și nu ca instanță de recurs, în compunere de trei judecători, așa cum se impunea conform disp.art. 2821al.1 cod pr.civilă, coroborat cu art. 18 din Legea 92/1992.
Procedând astfel, Tribunalul Prahovaa pronunțat o hotărâre nelegală, care atrage incidența cazului de casare prev.de art. 304 pct.- 1 cod pr.civilă situație în care, în conformitate cu disp.art. 312 alin.1,2 și 3 cod pr.civilă, Curtea va admite recursul și va casa decizia, trimițând cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova, ca instanță de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN ELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta domiciliată în,- jud. P împotriva deciziei civile nr. 295 din 5 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă domiciliată în comuna jud.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova ca instanță de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 19 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red./AV
3 ex/21.01.2009
12221/2004 Judecătoria Ploiești
5952/2005 Tribunalul Prahova
R și
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
