Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 380/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (131/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.380
Ședința publică de la 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta reclamantă precum și de către apelanta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B - COMISIA DE APLICARE A LEGII NR.10/2001 PRIN PRIMARUL GENERAL AL, împotriva sentinței civile nr.1304 din 17.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-.
are ca obiect - revendicare imobiliară.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică de la 14 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise și pentru deliberare a amânat succesiv pronunțarea la data de 21 mai 2009, 28 mai 2009, 4 iunie 2009 și 11 iunie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.698/2002 pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al sectorului 1 B, solicitând recunoașterea dreptului de proprietate asupra apartamentului de la etajul 1 al imobilului situat în B, Calea nr.187, sector 1 (inclusiv anexele de la subsol și mansarda și cota de teren aferentă), prin constatarea nulității absolute a măsurii exproprierii dispuse prin Decretul nr.345/1972 pentru imobilul ce a existat în patrimoniul defuncților soți și (patrimoniu moștenit de reclamantă) și care acum se află fără titlu valabil în patrimoniul pârâtei.
Prin sentința civilă nr.532/09.06.2003 pronunțată de Tribunalul București -secția a IV-a Civilă în dosar nr.698/2002, a fost respinsă acțiunea ca nefondată.
În motivarea sentinței, s-au reținut, în esență, că prin notificarea formulată la 24 mai 2001 și adresată unității deținătoare la acel moment - Direcția pentru Protecția Copilului Sector 1, a solicitat restituirea în natură a apartamentului nr. 1 situat în imobilul de la nr.87, Calea, B, sector 1 (inclusiv anexele de la subsol și mansarda și cota de teren aferentă), preluat prin Decretul de expropriere nr.345/1972 ce a aparținut antecesorilor săi și.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art.480-481 Cod civil, art.2, 4, 11, 16, 20-21, 23-24 din Legea nr.10/2001.
Instanța a reținut că în imobil își desfășoară activitatea casa de copii preșcolari " și " unitate de învățământ pentru copiii aflați în dificultate, în administrarea Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului Sector 1 și în patrimoniul Consiliului Local al Sectorului 1.
De asemenea, s-a avut în vedere că preluarea s-a făcut cu titlu și că s-a dovedit realizarea scopului exproprierii pentru utilitate publică, nefiind contestată situația juridică a imobilului și că autorii reclamantei au primit despăgubiri la data exproprierii.
Prin decizia civilă nr.203/05.02.2004 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă, a fost admis apelul, a fost schimbată în tot sentința, în sensul că a constatat nulitatea absolută a măsurii exproprierii dispuse prin Decretul nr.345/1972.
Instanța de apel a reținut că exproprierea este o excepție de la caracterul inviolabil al dreptului de proprietate, dar și de la caracterul absolut al acesteia. Prezentând caracteristicile instituției exproprierii în perioada comunistă, și având în vedere că prin măsuri abuzive în perioada respectivă, mai multe imobile au trecut în proprietatea statului, s-a reținut că autorul reclamantei a contestat măsura exproprierii și a acceptat despăgubirea mult mai târziu față de data deposedării. Se reține că despăgubirile nu au fost acordate la justa valoare a imobilului preluat, aspect confirmat prin evaluarea făcută de către un expert desemnat în cauză. Reținând că una dintre condițiile prevăzute de lege pentru expropriere, respectiv dreapta și prealabila despăgubire, nu a fost îndeplinită la momentul preluării imobilului, s-a constatat nulitatea absolută a măsurii expropriere.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Sectorului 1
Prin decizia civilă nr.2860/02.04.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, a fost admis recursul declarat, a fost casată decizia din apel și sentința și trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului București.
În motivarea deciziei de casare, s-a reținut că la rejudecare, instanța de fond are obligația de a pune în discuția părților cine stă ca parte în proces cu calitate procesuală pasivă și eventual să fie introdusă în cauză entitatea respectivă, iar numai după aceea va analiza aspectele de fond, în raport de temeiurile cu care reclamanta a învestit-o, având în vedere că sesizarea privește și temeiuri din Legea nr.10/2001, cărora nu le-a dat nicio soluționare".
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă sub nr-.
La termenul din 07.11.2007, reclamanta și-a precizat acțiunea, în conformitate cu prevederile art.132 alin.1 Cod procedură civilă și conform deciziei de casare, arătând că înțelege să se judece cu Primăria Municipiului B, Comisia de Aplicare a Legii nr.10/2001 Prin Primarul General Al, pârât introdus în cauză prin încheierea de ședință de la acea dată.
Prin sentința civilă nr.1304 din 17.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, s-a constatat nulitatea absolută a măsurii exproprierii dispuse prin Decretul nr.345/1972 pentru apartamentul de la etajul 1 al imobilului situat în B, Calea, nr.187, sector 1.
Împotriva sentinței civile de mai sus au formulat apel apelanții și Primăria Municipiului
Apelanta critică următoarele aspecte:
- față de redactarea anterioară a art.16 din Legea nr.10/2001, acțiunea formulată a urmărit inițial dovedirea nevalabilității titlului de deținere a statului;
- instanța de rejudecare a fondului cauzei nu a avut în vedere toate elementele concludente;
- imobilul revendicat îndeplinește toate condițiile pentru restituirea în natură și nu se află în situațiile prevăzute de lege pentru a se acorda măsuri reparatorii prin echivalent.
În drept au fost invocate dispozițiile art.282 - 298 Cod procedură civilă.
Apelanta Primăria Municipiului B - critică următoarele aspecte:
- lipsa de interes a reclamantei în ceea ce privește constatarea preluării fără titlu a imobilului în litigiu;
- excepția inadmisibilității acțiunii față de dispozițiile Legii nr.10/2001;
- instanța nu stabilește, cu certitudine, dacă reclamanta a înțeles să uzeze în condițiile art.22 de dispozițiile legii speciale.
- instanța, rejudecând cauza, avea obligația potrivit deciziei de casare de a pune în discuția părților cine stă ca parte în proces cu calitate procesuală pasivă.
- nu a fost clarificată situația juridică a imobilului, cine este unitatea deținătoare, întinderea dreptului de proprietate al reclamantei.
- preluarea imobilului s-a făcut cu titlu valabil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.282 - 298 Cod procedură civilă.
Intimata depune o întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat.
Apelurile sunt nefondate.
Astfel, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.43439/30.08.1945 de Tribunalul Ilfov - Secția notariat, numitul a vândut numiților și, și G imobilul teren situat în B, Calea nr.191, fost 187, fost 179 în suprafață de 660, 16 mp.
La dosar a fost depusă autorizația de construire nr.45 D 1946 din 2 martie 1946 pentru terenul din- în favoarea cumpărătorilor de mai sus.
Prin adresa din 9 ianuarie 1955 emisă de Sfatul Popular al, se confirmă că imobilul construit conform autorizației de mai sus poartă numărul 187 pe Calea.
Prin încheierea din 3 octombrie 1958 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului în dosar nr.7106/1958, a fost recunoscută convenția din 31 decembrie 1947, prin care lui i s-a atribuit definitiv și în deplină proprietate camera nr.1 cu atenansele ei de la etajul 1 și boxele nr.4 și 5 de la subsol, iar lui tot restul etajului 1, boxa nr.10 și pivnița nr.2 de la subsol și camera de serviciu nr.2 și podul nr.2 de la mansarda a imobilului.
Prin Decretul nr.345/11.09.1972 dat de Consiliul de Stat al, s-a dispus trecerea în proprietatea statului în scopul executării unor lucrări de amenajare pentru buna funcționare a grădiniței de copii a Ministerului d e Interne construcția în suprafață desfășurată de 1169,30 mp. și terenul aferent acesteia de 660 mp. din Calea nr.187, sector 1, cu stabilirea plății unei despăgubiri de numai 40.000 lei ca plafon maxim conform notei din tabela anexa 2 a nr.1676/ 1959.
Prin adresa nr.47-36/- din 25.12.1972 emisă de Ministerul d e Interne, s-a adus la cunoștința numitului că prin Decretul nr.345/11.09.1972 apartamentul din Calea nr.187 a fost expropriat și dat în folosința Ministerului d e Interne și că s-a intervenit la Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Municipiului B pentru întocmirea procesului verbal de evaluare, urmând ca acesta să fie anunțat pentru a primi despăgubirea.
Abia prin adresa nr.-/22.01.1975 emisă de Ministerul d e Interne, soții au fost invitați să ridice suma de 40.000 lei reprezentând contravaloarea imobilului expropriat.
Prin numeroase memorii sub subsecvente, numitul a contestat echitatea sumei acordate ca despăgubire, arătând că această sumă nu îi permite cumpărarea unui imobil de același gen, din cauza plafonului maxim stabilit pentru despăgubire.
Conform certificatului de moștenitor nr.1590/08.11.1984 eliberat de Notariatul de Stat Sector 2 B, reclamanta este singura moștenitoare a defuncților și.
Potrivit art.12 din Constituția Române din 4.05.1972, terenurile și construcțiile pot fi expropriate numai pentru lucrări de interes obștesc și cu plata unei juste despăgubiri.
Or, se constată că nici interesul obștesc nu a fost dovedit, și nici despăgubirea nu a avut un caracter just.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în dosarul nr.698/2002, de expert tehnic, valoarea imobilului la momentul exproprierii era de 308.942 lei, față de suma de 40.000 lei care a fost oferită fostului proprietar.
Curtea constată astfel că trecerea bunului în proprietatea statului a fost făcută nu nerespectarea dispozițiilor în vigoare la acea dată, atât din punct de vedere al faptului că nu s-a dovedit existența unui interes obștesc (înființarea unei grădinițe de copii pentru angajații Ministerului d e Interne reprezentând o activitate de interes local și privat) și nici nu s-a acordat o justă despăgubire, cât timp suma acordată a fost de circa 10 ori mai mică față de valoarea reală a imobilului.
Se mai reține că nu s-a făcut dovada publicării în Buletinul Oficial a Decretului nr.345/1972.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă), precum și între pârât și cel obligat în același raport juridic (calitatea procesuală pasivă).
Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura juridică, lui îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului.
Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept, pe care se bazează această pretenție, reclamantul justifică îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, se constată că inadmisibilitatea reprezintă acea situație în care reclamantul fie folosește o cale procedurală care nu îi este permisă de lege, fie folosește o cale procesuală permisă de lege, dat într-un alt scop decât cel avut în vedere de legiuitor.
În cazul primei situații de inadmisibilitate, se are în vedere o interdicție expresă de utilizare a căii procedurale, față de existența unui alt mijloc procesual la dispoziția părții.
Or, în cuprinsul Legii nr.10/2001 nu există nici-o dispoziție expresă care să prevadă imposibilitatea introducerii unei acțiuni în revendicare întemeiate pe dispozițiile art.480 Cod civil, legea amintită, reglementând raporturile juridice dintre fostul proprietar și unitatea deținătoare a imobilului, iar nu calea dintre fostul proprietar și eventualii neproprietari de la stat prin intermediul unității deținătoare.
Astfel, nu se poate reține o inadmisibilitate a acțiunii în revendicare pornită de fostul proprietar împotriva cumpărătorului de la stat, fără a se încălca principiul disponibilității procesului civil și principiul liberului acces la justiție.
În ceea ce privește cererea reclamantei, instanțele constată că aceasta a solicitat în mod expres "recunoașterea dreptului de proprietate asupra apartamentului în cauză prin constatarea nulității absolute a măsurii exproprierii dispusă prin Decretul nr.345/1972" și nicidecum restituirea în natură a imobilului, cerere care a fost satisfăcută de către instanță conform legii. De altfel, apelanta are calea legală în justiție de a solicita acest drept, printr-o acțiune separată.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondate, apelurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelanta - reclamantă cu domiciliul în B,-,.31A,.62, sector 2 precum și de către apelanta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B - COMISIA DE APLICARE A LEGII NR.10/2001 PRIN PRIMARUL GENERAL AL cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1304 din 17.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact.
Ex.4/7.07.2009
Secția a III-a Civ. - -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma
