Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 39/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 39/A/2010
Ședința publică din 19 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Marta Vitos
JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de către reclamantul împotriva Sentinței civile nr. 731 din 13 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimata SC SA, având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului apelant, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul reclamantului apelant arată că își susține apelul formulat și nu are cereri de formulat în probațiune.
Curtea constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantului apelant solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată, pentru motivele invocate prin concluziile scrise pe care le depune la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 731 din 13 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC SA C-N, având obiect revendicarea imobiliară, ca inadmisibilă.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei sumei de 2380 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că eclamantul este moștenitorul proprietarului tabular al imobilului în litigiu, teren în suprafață de 4067 mp, evidențiat în Cf nr. 8850 C nr. top 2103/2/3.
În temeiul Legii nr. 10/2001, acesta a solicitat restituirea imobilului în natură. Prin Decizia civilă nr. 11/A/2006, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, în dosar nr. 18654/2005, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, s-a stabilit că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul stabilire și de plată a despăgubirilor, corespunzătoare valorii de piață a terenului, conform art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Imobilul teren a fost inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, nr.0556/25.10.1993, emis de Ministerul Industriei și.
Cu privire la acest certificat, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate, iarjudecarea cauzei a fost suspendată până la soluționarea dosarului format la instanța de contencios administrativ în urma invocării acestei excepții.
Prin sentința civilă nr. 670/2009, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, în dosar nr-, această excepție a fost respinsă.
Recursul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins prin Decizia nr. 1741/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Având în vedere această stare de fapt, instanța a analizat exepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârât, plecând de la cele statuate prin Decizia nr. 33/2008.
Procedura specială a fost urmată asupra cererii formulate de reclamant, pronunțându-se o hotărâre irevocabilă, intrată în autoritate de lucru judecat, potrivit celor anterior arătate.
Susținerile referitoare la incidența Deciziei nr. 830 /2008 pronunțată de Curtea Constituțională, după rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care s-a soluționat notificarea în baza Legii nr. 10/2001, nu are legătură cu cauza, întrucât respectiva cauză, nu face decât să lămurească conținutul art. 29 al. 1 din Legea nr. 10/2001, situație care nu a creat o stare dezavantajoasă reclamantului.
. sa, în temeiul Legii nr. 10/2001, la măsuri reparatorii nu a fost contestată. Reclamantul nu a contestat decât modalitatea prin care s-a soluționat notificarea formulată, anume restituirea în natură sau prin echivalent.
Prin Decizia nr. 33/2008 s-a stabilit: Concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială. În cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv <LLNK 12001 10 11 211 0 17>Legea nr. 10/2001, și Convenția europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
Plecând de la aceste statuări, cererea reclamantului a fost apreciată de instanță ca inadmisibilă, prin prisma ambelor considerente.
Reclamantul a uzitat de o cale specială, astfel încât nu mai poate beneficia de calea generală. Este adevărat că în cauză, raportat la temeiul de drept invocat în susținerea cererii de față, nu există autoritate de lucru judecat, însă față de cererea reclamantului, hotărârea irevocabilă pronunțată asupra notificării sale formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, principiul puterii de lucru judecat, se impune în cauza de față.
De vreme ce prin hotărârile pronunțate s-a statuat îndreptățirea la despăgubiri a reclamantului în baza legii speciale, cererea reclamantului referitoare la restituirea în natură nu mai poate fi pusă în discuție, fără a se încălca efectul pozitiv al lucrului judecat.
Nu poate fi primită afirmația reclamantului legată de existența unui mixt între cele două proceduri, una prin care reclamantului i se lămurește calitatea de moștenitor legal și faptul că a trecut imobilul fără nici un titlu în proprietatea statului și alta prin care să i se restituie posesia imobilului și care să confere acestuia posibilitatea solicitării comparării celor două titluri.
Și teza a II-a a deciziei mai sus amintite, este incidentă în cauză, întrucât pârâta are un drept recunoscut asupra acestui imobil, printr-o procedură anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (Legea nr. 15/1990), procedură de care pârâta a beneficiat cu bună credință.
De altfel, legalitatea titlului acestuia a fost verificată de un tribunal în sensul CEDO, astfel încât aceasta în acord cu prev. art. 1 Protocol 1, are un bun, susceptibil de ocrotire.
A se da eficiență prev. art. 480.civil, în situația de față, ar aduce atingere dreptului de proprietate constatat printr-un act administrativ, calificat ca și legal emis și implicit al securității raporturilor juridice.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul, solicitând desființarea sentinței, rejudecarea cauzei pe fond și admiterea acțiunii.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că toate considerentele pe care și-a întemeiat prima instanță excepția inadmisibilității sunt nelegale.
Hotărârea pronunțată în temeiul Legii nr. 10/2001 nu are autoritate de lucru judecat în speță, neexistând identitate de cauză și de obiect.
În litigiul inițial cauza (temeiul juridic) a fost Legea nr.10/2001, iar în prezentul litigiu este Codul civil, art. 480.
În litigiul inițial s-a solicitat restituirea în natură în baza legii speciale, iar în prezentul litigiu, reclamantul solicită recunoașterea dreptului său de proprietate în baza dreptului comun.
Nu se poate invoca efectul pozitiv al hotărârii pronunțate în temeiul Legii nr.10/2001, tocmai pentru că este vorba de două proceduri legale distincte - dreptul comun și legea specială - iar cauza și obiectul prezentului litigiu sunt diferite față de cele ale litigiului inițial.
Dacă ar fi existat autoritate de lucru judecat, instanța de fond trebuia să admită această excepție și să respingă acțiunea pe această bază și nu ca inadmisibilă.
Actul administrativ supus verificării instanței de contencios administrativ s-a emis în baza unui extras CF din care rezulta că la data respectivă antecesoarea pârâtei deținea în administrare terenul -
Din dosarul de CF reiese că nu există nicio decizie de transfer al terenului de la Statul Român în administrarea, simpla adresă a Consiliului Popular C nefiind un act valabil pentru a lua naștere dreptul de administrare.
Instanța de contencios administrativ nefiind competentă să verifice legalitatea înscrierii în CF a unui act, nu s-a preocupat de acest aspect.
Decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu exclude dreptul comun, ci condiționează aplicarea acestuia de respectarea practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, iar în speță, confirmă dreptul reclamantului la procedura de drept comun.
În litigiul inițial reclamantul nu a avut acces la un proces echitabil, deoarece din cauza unor inadvertențe legislative și de practică judiciară, acțiunea sa a fost respinsă în baza unui text legal declarat ulterior neconstituțional.
Decizia nr. 830/2008 a Curții Constituționale este esențială în prezentul litigiu pentru că demonstrează ilegalitatea deținerii terenului de către pârâtă.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Asupra imobilului teren în suprafață de 1297 stj evidențiat în Cf 8850 C, nr. top 3102/2/3, inițial proprietatea numitului, antecesorul reclamantului preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 111/1951, reclamantul a mai purtat un proces în contradictoriu cu pârâții SC SA C și Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C-N, având ca obiect constatarea preluării imobilului de către stat fără titlu valabil și obligării pârâtei SC SA C să-i restituie terenul în natură.
Litigiul a parcurs toate fazele procesuale - fond, apel, recurs - hotărârea irevocabilă, decizia civilă nr. 721/26.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 11/A/5.01.2006 a Curții de APEL CLUJ, statuând în sensul constatării preluării imobilului fără titlu valabil în proprietate de stat, precum și în sensul stabilirii că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, corespunzător valorii de piață a terenului, conform art. 29 din Legea nr.10/2001.
Raportat la cadrul procesual, obiectul și cauza acestui litigiu, așa cum corect a reținut prima instanță, excepția autorității de lucru judecat nu este incidentă, întrucât în acest litigiu s- judecat în temeiul Legii nr.10/2001 acțiunea reclamantului având ca obiect stabilirea caracterului preluării și îndreptățirea sa la măsuri reparatorii în temeiul legii speciale.
În prezentul litigiu reclamantul solicită în contradictoriu cu deținătorul terenului SC SA, obligarea pârâtei la recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului evidențiat în Cf nr. 8850 C, nr. top 2103/2/3, obiectul acțiunii constituindu-l o veritabilă acțiune în revendicare pe drept comun, întemeiată pe disp. art. 480 și 483.civil.
Prin urmare, excepția autorității de lucru judecat nu putea fi reținută în prezenta cauză, raportat la litigiul inițial.
În ce privește incidența decisivă a deciziei nr. 830/2008 a Curții Constituționale invocată de reclamant, aceasta nu se verifică în speță.
Prin această decizie s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, Curtea Constituțională constatând că prin abrogarea sintagmei "imobilele preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, se încalcă disp. art. 15 alin. 2 și art. 16 alin. 1 din Constituție.
Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 24.07.2008. Potrivit disp. art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 " Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."
Litigiul prin care s-a soluționat acțiunea reclamantului având ca obiect constatarea preluării imobilului fără titlu, precum și îndreptățirea sa la despăgubiri în temeiul Legii nr.10/2001 s-a finalizat irevocabil la data de 26.01.2007 prin decizia nr. 721 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Reiese că pe de o parte, cele statuate prin decizia nr. 830/2008 a Curții Constituționale nu sunt aplicabile în speță nici din punct de vedere temporal, litigiul fiind soluționat irevocabil anterior pronunțării acestei decizii invocate de către reclamant, iar pe de altă parte, nici din punct de vedere al incidenței în speță.
Decizia Curții Constituționale vizează neconstituționalitatea abrogării din cuprinsul art. 29 alin. 1 din Legea nr.10/2001 a sintagmei "imobilele preluate cu titlu valabil", în condițiile în care la momentul pronunțării acestei decizii reclamantul era deja posesorul unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care s-a constatat că imobilul proprietatea antecesorului său a fost preluat fără titlu.
Din cele arătate anterior reiese că decizia nr. 830/2008 a Curții Constituționale nu este aplicabilă în speță.
Interpretarea dată de prima instanță celor statuate prin decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul că prezenta acțiune este inadmisibilă, este corectă.
Pe calea recursului în interesul legii s-a statuat asupra priorității Convenției Europene a Drepturilor Omului în ipoteza existenței unor neconcordanțe între Legea nr.10/2001 și acest act internațional ratificat de România, prioritate ce poate fi valorificată în cadrul unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun. O atare valorificare este condiționată de respectarea unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
Reiese din cele arătate că admisibilitatea unei acțiuni în revendicare pe drept comun este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două condiții:
Existența unei neconcordanțe între Legea nr.10/2001 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În speță, o atare neconcordanță nu există, întrucât prin hotărâre judecătorească irevocabilă reclamantului i s-a recunoscut dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale, pentru imobilul ce a fost preluat fără titlu valabil de la antecesorul său, reținându-se în considerentele deciziei civile nr. 11/A/5.01.2006 a Curții de APEL CLUJ motivele pentru care restituirea în natură nu este posibilă.
Acordarea de despăgubiri corespunzătoare valorii de piață a imobilului preluat fără titlu valabil constituie o măsură reparatorie din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Protocolului nr. 1 la aceasta, reclamantul neputând invoca faptul că a fost privat de măsuri reparatorii pentru imobilul preluat fără titlu valabil de la antecesorul său.
2. Cea de-a doua cerință de admisibilitate a valorificării dreptului de proprietate pe calea dreptului comun instituită prin decizia nr. 33/2008, este aceea ca să nu se aducă atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
În speță, dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu aparține pârâtei SC SA, conferit acesteia în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 0556/25.10.1993 emis de Ministerul Industriei și. Acest certificat a făcut obiectul excepției de nelegalitate, respinsă prin sentința civilă nr. 670/21.10.2008 a Curții de APEL CLUJ, irevocabilă prin decizia nr. 1741/26.03.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Reiese că legalitatea actului în baza căruia pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului a fost analizată de un tribunal în sensul cerinței instituite de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, statuându-se că acesta a fost emis în conformitate cu cerințele Legii nr. 15/1990 și HG nr. 834/1991.
Prin urmare, fiind statuat în mod irevocabil asupra legalității dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului de către pârâta SC SA, o eventuală recunoaștere a dreptului de proprietate asupra aceluiași teren în favoarea reclamantului, ar afecta atât dreptul de proprietate legal dobândit al pârâtei, cât și stabilitatea raporturilor juridice.
Concluzia ce rezultă din cele anterior arătate este aceea că excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare a fost corect reținută de prima instanță prin prisma celor statuate în considerentele deciziei nr. 33/2008, în sensul că niciuna din cele două condiții care trebuie întrunite cumulativ pentru ca o astfel de acțiune să fie admisibilă, nu este îndeplinită în speță.
În ce privește motivul potrivit căruia modul în care, antecesoarea pârâtei SC SA, a dobândit dreptul de administrare asupra terenului nu este legal, iar instanța de contencios administrativ cu ocazia analizării excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 0556/25.10.1993 emis de Ministerul Industriei și, nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra modalității de dobândire a dreptului de administrare, acesta nu este fondat.
Potrivit extrasului Cf nr. 69323 C-N, asupra imobilului cu nr. top 2103/2/3 teren în suprafață de 1297 stjp, dreptul de proprietate aparține Statului Român, în administrarea operativă a de Construcții Montaj Miniere C ( 74 dosar nr- al Curții de APEL CLUJ, acvirat).
Potrivit dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 7/1996
(1) Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul.
(2) Dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există.
Un drept înscris în cartea funciară poate fi radiat pe calea rectificării de CF, procedură ce poate fi urmată în cazurile expres și limitativ reglementate de art. 34 din Legea nr. 7/1996.
În speță, o cerere de rectificare a Cf 8850 C și 69323 C întemeiată pe dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, în sensul radierii dreptului de proprietate al SC SA, nu s-a formulat.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 296 Cod proc.civ. apelul reclamantului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 731 din 13.11.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red. MV dact. GC
4 ex/09.03.2010
Jud.primă instanță:
Președinte:Carmen Marta VitosJudecători:Carmen Marta Vitos, Ioan Daniel Chiș
