Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 394/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 394
Ședința publică de la 30 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta, cu domiciliul ales în Tg. J,-, jud. G, împotriva deciziei civile nr. 75 din 3 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 7771 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL TG. J PRIN PRIMAR, cu sediul în Tg. J,-, jud. G, CABINET MEDICAL INDIVIDUAL - MEDIC SPECIALIST MEDICINĂ GENERALĂ, CABINET MEDICAL INDIVIDUAL - MEDIC DE FAMILIE DR. PRIMAR, ambele cu sediul în Tg. J, - -, nr. 11, jud. G, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă, reprezentată de avocat -, intimații pârâți CABINET MEDICAL INDIVIDUAL - MEDIC SPECIALIST MEDICINĂ GENERALĂ, CABINET MEDICAL INDIVIDUAL - MEDIC DE FAMILIE DR. PRIMAR, reprezentate de avocat -, lipsind intimatul pârât MUNICIPIUL TG. J PRIN PRIMAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care a învederat instanței nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,5 lei și timbru judiciar de 1,5 lei, precum și depunerea întâmpinării de către intimatul pârât MUNICIPIUL TG. J PRIN PRIMAR, după care;
Avocat -, pentru recurenta reclamantă, a precizat că beneficiază de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar potrivit dispozițiilor art. 15 lit. r din Legea 146/1997 și în mod greșit recurenta reclamantă a fost citată cu mențiunea taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, solicitând să se constate că recursul formulat în cauză nu se timbrează.
Avocat -, pentru intimații pârâți CABINET MEDICAL INDIVIDUAL - MEDIC SPECIALIST MEDICINĂ GENERALĂ, CABINET MEDICAL INDIVIDUAL - MEDIC DE FAMILIE DR. PRIMAR, a precizat că lasă la aprecierea instanței.
Instanța, analizând actele și lucrările, a constatat că acțiunea promovată în cauză este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, potrivit dispozițiilor art. 15 lit. r din Legea 146/1997 și, pe cale de consecință, recursul promovat în cauză nu este supus obligației de a timbra anticipat așa cum prevede art. 20 din Legea 146/1997.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat -, pentru recurenta reclamantă, a pus concluzii de admiterea recursului potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea cauzei la prima instanță pentru soluționarea pe fond a acțiunii promovate. A precizat că în mod greșit cele două instanțe au reținut că pentru imobilul în litigiu sunt aplicabile dispozițiile Legii 10/2001, apreciind că acesta nu face obiectul Legii 10/2001.
Imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv de către stat, deși acesta nu a făcut obiectul Decretului nr. 92/1950 privind naționalizarea unor imobile, respectiv fără niciun temei legal și fără îndeplinirea vreunei formalități, astfel că nu se încadrează în categoriile de imobile prevăzut expres și limitativ de dispozițiile art. 2 alin. 1 din legea 10/2001, întrucât nu există în acest sens vreun act de dispoziție ale organelor locale sau ale administrației de stat, condiție prevăzută expres de aceste dispoziții legale; fără cheltuieli de judecată.
Avocat -, pentru intimații pârâți CABINET MEDICAL INDIVIDUAL - MEDIC SPECIALIST MEDICINĂ GENERALĂ, CABINET MEDICAL INDIVIDUAL - MEDIC DE FAMILIE DR. PRIMAR, a depus concluzii scrise în raport de care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ambelor hotărâri pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice. A precizat că cele două instanțe au interpretat corect dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Din moment ce recurenta reclamantă susține că imobilul a fost preluat abuziv de stat, aceasta nu mai poate obține retrocedarea imobilelor decât în condițiile Legii 10/2001 și cu condiția să fi formulat notificare în termen și să facă dovada că autorii săi au fost proprietarii acestui imobil. Ca atare, ambele instanțe au reținut corect inadmisibilitatea acțiunii în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 cod civil pentru imobilele prevăzute de Legea 10/2001, după intrarea în vigoare a acestei legi; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J la data de 16.08.2007, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Municipiul Tg-J prin Primar, Cabinet Medical Individual - Medic Specialist Medicină Generală și Cabinet Individual -Medic de Familie-Dr. Primar, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să oblige pârâții să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie casa de locuit cu 8 camere, construită din cărămidă, acoperită cu tablă și terenul aferent acesteia în suprafață de circa 1400 mp. situate în localitatea Tg-J,-, județul G, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că imobilele revendicate au fost proprietatea părinților săi, fiind dobândite de aceștia prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la 1 aprilie 1928 cu numitul N, adresa imobilului la acea data fiind Tg.J,-, jud. S- mai arătat că aceste imobile nu au intrat sub incidenta Decretului nr.92/1950 privind naționalizarea unor imobile, fiind exceptate și nici nu au făcut parte din lista anexă la acest act normativ. Reclamanta a învederat că imobilele au fost preluate în mod vădit abuziv, fără nici un temei legal și fără îndeplinirea vreunei formalități de organele locale ale orașului Tg.J, în prezent aflându-se în posesia Municipiului Târgu J, iar în acestea își desfășoară activitatea cele două cabinete medicale pârâte.
In drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art 480 și urm C civ. disp.art 1,3,4 si 6 din Legea 213/1998 și disp.art 274 si 277. pr. civ.
In susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar certificat de moștenitor nr 120/12.08.2002, act de vânzare-cumpărare sub semnătură privată.
Pârâtul Municipiul Târgu J prin Primar a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Târgu J i u, excepția netimbrării acțiunii și excepția inadmisibilității acțiunii.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp art. 2 pct. 1 lit. e și art. 115-119 pr civ.
In ședința publică din 24.10.2007, pârâtele Cabinet Medical Individual - Medic Specialist Medicină Generală și Cabinet Individual -Medic de Familie - Dr. Primar au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii.
In motivarea întâmpinării s-a arătat că reclamanta nu face dovada proprietății asupra imobilelor revendicate întrucât nu deține un titlu valabil, precum și că reclamanta nu poate obține retrocedarea imobilelor decât in condițiile legii speciale, cu condiția sa fi formulat notificarea in termen si sa facă dovada ca autorii săi au fost proprietarii imobilului.
Pârâtele au mai susținut că au cumpărat de la Municipiul Târgu J cabinetele în care funcționează și au concesionat suprafața de 6,96 mp, respectiv 8,51 mp.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 115.Pr.Civ. art. 480 Cod civil și art 274.Pr.Civ.
S-au anexat întâmpinării următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare nr.4884/14.12.2006, contract de concesiune nr. 20173/1.06.2007, contract de vânzare-cumpărare nr. 4885/14.12.2006, contract de concesiune nr. 20174/1.06.2007, acte de vânzare-cumpărare.
In ședința publică din data de 24.10.2007, instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile netimbrării acțiunii și necompetenței materiale a Judecătoriei Târgu J i u, pentru considerentele ce apar in încheierea de ședința de la acea dată.
Judecătoria Tg.J prin sentința civilă nr.7771 din 07.11.2007 a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea reclamantei, pe care a obligat-o să plătească pârâtelor Cabinetele medicale, câte 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, aplicarea principiuluirestitutio in integrum, ca efect al ineficacității actelor de preluare, a fost guvernată de prevederile dreptului comun în materia revendicării, reprezentat prin dispozițiile art. 480 și art. 481 din Codul civil.
reptul comun a fost părăsit de Legea nr. 10/2001, fiind înlocuit cu norme speciale de drept substanțial și cu o procedură administrativă, obligatorie și prealabilă sesizării instanțelor judecătorești și că Legea nr. 10/2001 ca lege nouă, suprimă practic acțiunea dreptului comun în cazul ineficacității actelor de preluare la care se referă și, fără a elimina accesul la justiție.
S-a mai reținut că prin legea nouă sunt reglementate toate cazurile de preluare abuzivă a imobilelor din perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ce intră sub incidența acestui act normativ, indiferent dacă preluarea s-a făcut cu titlu valabil sau fără titlu valabil, fiind vizată inclusiv, restituirea acelor imobile a căror situație juridică și-ar fi putut găsi dezlegarea, până la data intrării sale în vigoare, în temeiul art. 480 și art. 481 din Codul civil și întrucât reglementările cuprinse în Legea nr. 10/2001 interesează substanțial și procedural ordinea publică, rezultă că acestea sunt de imediată aplicare.
Instanța a constatat că soluția a fost anticipată legislativ prin art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, care prevede că: "Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație".
In acest context, după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, acțiunea în revendicare a imobilelor pe care le vizează nu mai este admisibilă pe calea dreptului comun, persoanele îndreptățite fiind ținute să urmeze procedura stabilită de legea specială.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că, după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, o acțiune în revendicare a imobilelor pe care le vizează acest act normativ, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun este inadmisibilă, în situația în care nu s-a declanșat procedura administrativă, prealabilă și obligatorie prevăzută de legea specială.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a arătat în motivele de apel că hotărârea este insuficient motivată în drept, deoarece nu s-au arătat dispozițiile legale în baza cărora acțiunea reclamantei este inadmisibilă; nu s-a arătat în care dintre categoriile de imobile prevăzute de art.2 din Legea nr.10/2001 se încadrează imobilul în litigiu; că nu se aplică în cauză dispozițiile art.2, 22 alin.5, art.46 și 47 din Legea nr.10/2001, care se referă la alte situații decât cea în litigiu; că acțiunile de drept comun nu sunt incompatibile cu dispozițiile Legii nr.10/2001 și că accesul la justiție al reclamantei este garantat prin dispozițiile art.21 din Constituție.
Prin decizia civilă nr.75 din 03 martie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Gorja respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.7771 din 07.11.2007 pronunțată de Judecătoria Tg.-J, în dosarul nr-.
A obligat apelanta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimatele pârâte Cabinetele Medicale.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că prima instanță a motivat în fapt și în drept inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, în raport de dispozițiile legii speciale și dispozițiile art.6 din Legea nr.213/1998.
Reclamanta a avut posibilitatea să solicite retrocedarea imobilului în litigiu în baza Legii nr.10/2001, o astfel de cerere putând fi întemeiată pe disp.art.2 lit.i din Legea nr.10/2001 modificată, teză referitoare la "imobile preluate fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării".
Legii nr.10/2001 este acela de a fi retrocedate în natură sau prin măsuri reparatorii toate imobilele ce au fost preluate "în mod abuziv", așa cum rezultă din dispozițiile art.1 din lege, caracterul de preluare abuzivă referindu-se nu numai la actele normative enumerate în cuprinsul art.2, dar și la situațiile în care imobilele au fost preluate fără nici un titlu și cu nerespectarea dispozițiilor în vigoare la acea dată, privind proprietatea.
Aplicarea legii speciale în detrimentul dreptului comun rezultă din caracterul de ordine publică al acestei reglementări, prioritatea aplicării ei fiind reglementată de art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998.
Dreptul reclamantei de a se adresa justiției a fost respectat prin reglementările legale în vigoare, astfel că nu se poate susține că prin admiterea excepției inadmisibilității prezentei acțiuni i s-a încălcat dreptul la liberul acces la justiție.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs reclamanta, considerându-le nelegale deoarece s-a dat o interpretare eronată dispozițiilor legale invocate în cauză, respectiv art.480 civ. art.6 alin.2 din Lg.213/1998 și Lg.10/2001, situație în care s-a considerat acțiunea în revendicare inadmisibilă. Art.2 alin.1 din Lg.10/2001 nu sunt aplicabile în cauză deoarece imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv de stat, dar fără a face obiectul Decr.92/1950 privind naționalizarea unor imobile sau a altor acte normative de preluare de către stat. Nu sunt aplicabile nici dispoz.art.22 alin.5 din lege privitoare la termenul de 6 luni de trimitere a notificării, deoarece aceste dispoziții legale privesc în mod exclusiv măsurile reparatorii prevăzute de Lg.10/2001, și nu acțiunile de drept comun. Acțiunea fiind în revendicare nu sunt aplicabile dispoz.art.46 din lege, care constituie o aplicație a principiului disponibilității și nici dispoz. art.47 din lege, care consacră o excepție de autoritate de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate pe dreptul comun.
.art.6 alin.2 din Lg.213/1998 nu-și găsesc aplicarea deoarece imobilul a fost preluat fără titlu, ori textul de lege are în vedere preluarea fără titlu valabil.
Acțiunile de drept comun nu sunt incompatibile cu dispoz.Lg.10/2001, lege care reglementează o procedură de restituire a imobilelor mai lesnicioasă și în condiții mai avantajoase, dar din dispozițiile acesteia nu rezultă intenția legiuitorului de a exclude procedura de drept comun. O altă interpretare a Lg.10/2001 și a dispoz.art.6 alin.2 din Lg.213/1998 ar atrage neconstituționalitatea acestor norme, în raport de art.21 din Constituția României, potrivit cu care orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, precum și dispoz.art.44 și 52 din Constituție, privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți.
Criticile formulate nu sunt întemeiate având în vedere următoarele considerente:
Potrivit acțiunii introductive, imobilul ce face obiectul revendicării conform art.480 civ. nu a fost naționalizat dar a fost preluat de stat în mod abuziv, fără nici un temei legal și fără îndeplinirea vreunei formalități de organele locale ale Mun. Tg.J, Jud.G, neprecizându-se însă anul de preluare al imobilului respectiv.
Raportat însă la motivarea făcută în acțiune, se constată că s-a invocat preluarea abuzivă de către stat a imobilului, fără existența vreunui titlu, situație ce, așa cum au reținut și instanțele anterioare, atrage aplicarea dispoz.art.2 alin.1 lit.i din Lg.10/2001, potrivit cărora, sub incidența legii intră orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale, ale puterii sau ale administrației de stat.
Faptul că se invocă că nu a existat un titlu de preluare a imobilului de către stat, nu duce la inaplicabilitatea dispoz.art.2 alin.1 lit.i din Lg.10/2001, deoarece asupra acestui imobil statul invocă un drept de proprietate, drept de proprietate contestat de către reclamantă, tocmai pe considerentul că intrarea statului în proprietatea imobilului s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul preluării. Dreptul de proprietate este probat prin titlul de proprietate, or tocmai acest titlu de proprietate al statului este contestat de către reclamantă și este considerat abuziv.
Atât timp cât se invocă existența unei preluări abuzive a imobilului în litigiu, aplicarea dispoz.art.2 alin.1 lit.i statuează competența de soluționare a notificării în favoarea entității prevăzută de lege, aceasta fiind în măsură să califice preluarea ca fiind făcută fără titlu valabil, fără a mai fi necesară parcurgerea unei alte proceduri care ar implica preexistența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, pronunțate în temeiul art.6 alin.3 din Lg.213/1998 cu modificările și completările ulterioare.
Fiind stabilit că imobilul revendicat se încadrează în dispozițiile art.2 alin.1 lit.i din Lg.10/2001, ambele instanțe, în mod legal au constatat că modalitatea de restituire a acestui imobil este cea special prevăzută de Lg.10/2001, și nu dispozițiile de drept comun prev.de art.480 civ.
Prin prevederile Lg.10/2001 au fost instituite norme speciale de drept substanțial și o procedură administrativă obligatorie și prealabilă sesizării instanțelor judecătorești, fiind diversificată gama măsurilor reparatorii, acestea fiind supuse unor proceduri tehnice caracteristice dreptului administrativ, cenzurat de instanță.
Normele legii sunt derogatorii de la dreptul comun, respectiv acțiunea în revendicare întemeiată pe dispoz.art.480-481 civ. situație în care norma generală are caracter subsidiar față de norma specială, prin aceasta urmărindu-se o procedură de restituire sau acordare a măsurilor reparatorii pentru anumite categorii de imobile, tocmai pentru a se permite valorificarea în justiție a dreptului de proprietate, cu mai multă eficacitate.
Finalitatea dispoziției din art.6 alin.2 din Lg.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, conform cărora bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparație, se regăsește tocmai în Lg.10/2001 ca lege specială de reparație, pentru imobilele preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Prin dispozițiile legale precizate, folosirea conjuncției "dacă" condiționează posibilitatea recuperării bunurilor pe calea acțiunii în revendicare, numai dacă acele bunuri nu fac obiectul unei legi speciale de reparații, deci exprimă principiul clasic al caracterului subsidiar al normei generale în raport cu norma specială.
Caracterul reparatoriu al Lg.10/2001 este indiscutabil, instanțele făcând corect trimitere la dispoz.art.6 alin.2 din Lg.213/1998, deoarece finalitatea acestei dispoziții constă tocmai în permiterea valorificării în justiție a dreptului de proprietate și pentru categorii de imobile sau de persoane care nu intră în sfera de reglementare a normelor derogatorii de la dreptul comun.
Prin urmare, ulterior intrării în vigoare a Lg.10/2001, acțiunea în revendicare a imobilelor la care se referă nu mai este întemeiată potrivit considerentelor arătate, cele două instanțe fiind în eroare atunci când au considerat inadmisibilă acțiunea în revendicare, dar eroare care nu este de natură să schimbe soluția adoptată.
Accesul la justiție printr-un proces echitabil nu a fost eliminat, normele speciale obligând însă persoana îndreptățită să urmeze procedura legală în scopul recunoașterii dreptului său, nefiind încălcate deci dispozițiile constituționale invocate în recurs (art.21, 44 și 52 din Constituție).
.art.22 alin.5, art.46 și 47 din Lg.10/2001 nu-și găsesc în nici un mod aplicabilitatea în speța de față, acțiunea fiind o acțiune în revendicare după intrarea în vigoare a Lg.10/2001, or textele de lege invocate sunt aplicabile numai în procedura specială instituită de această lege.
Trebuie precizat că reglementările de drept substanțial și procedural instituie de Lg.120/2001 interesează ordinea publică și sunt deci de imediată aplicare, deci adoptarea unei soluții contrare în sensul admiterii ca întemeiată a acțiunii în revendicare formulată după intrarea în vigoare a acestei legi ar încălca principul aplicării imediate a legii noi, și totodată normele imperative care prevăd obligativitatea procedurii administrative.
În considerarea celor expuse, urmează a se respinge ca nefondat recursul și, față de art.274 pr.civ. urmează să fie obligată recurenta la plata sumei de 500 lei către Cabinet Medical Individual și 500 lei către Cabinet Medical Individual, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul ales în Tg. J,-, jud. G, împotriva deciziei civile nr. 75 din 3 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 7771 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL TG. J PRIN PRIMAR, CABINET MEDICAL INDIVIDUAL - MEDIC SPECIALIST MEDICINĂ GENERALĂ, CABINET MEDICAL INDIVIDUAL - MEDIC DE FAMILIE DR. PRIMAR.
Obligă recurenta la plata sumei de 500 lei către Cabinet Medical Individual și 500 lei către Cabinet Medical individual, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2008.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
29.05.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
