Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 397/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 397
Ședința publică de la 06 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 26 din 1 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 402 din data de 20 februarie 2006 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosar nr. 6146/2005 în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât, intimatul reclamant personal și în calitate de procurator pentru intimații reclamanți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței întâmpinarea formulată de intimații reclamanți, și, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul pârât, solicită admiterea recursului conform motivelor scrise.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 402/20.02.2006 pronunțată de Judecătoria TG Cărbuneșlti în dosar nr. 6146/2005, s-a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanții, împotriva pârâtului I. A fost obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de 86. lată de 6. și lungă de 14,26. situată în TG, învecinată la N- moșt., E- rest proprietate reclamanți, S- și V- proprietate pârât.
A fost obligat pârâtul să demoleze fânarul amplasat pe terenul reclamanților.
S-a respins capătul de cerere privind crearea unui drum de trecere pe proprietatea pârâtului.
A fost obligat pârâtul la plata către recl. a 326 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamanții au chemat în judecată pe pârât, solicitând să se creeze o servitute de trecere pe terenul pârâtului până la terenul reclamanților, loc înfundat, situat în spatele gospodăriei pârâtului și obligarea acestuia să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren ce a inclus-oi în curtea sa, obligarea acestuia să demoleze fânarul construit pe proprietatea reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
În cauză au fost audiați martori și s-a încuviințat o expertiză tehnică, iar în urma probelor administrate s-a reținut de către instanța de fond că părțile dețin teren în proprietate ce se învecinează, iar terenul reclamanților nu are ieșire la stradă.
Că, din momentul punerii în posesie reclamanții au intrat la terenul lor, fie pe terenul lui, fie pe cel proprietatea numitei, netrecându-se pe proprietatea pârâtului datorită construcțiilor edificate de acesta.
S-a reținut din raportul de expertiză întocmit de expert că terenul reclamanților este în suprafață de 1776., cu lățimea de 6. și lungimea de 296. nu are ieșire la calea publică, fiind loc înfundat, se învecinează la cu proprietatea pârâtului I, căruia i s-au constituit în proprietate 1000. cu lățimea de 19,2. pe o lungime de 52,083. pe latura de Sud și de 52,4. pe latura de Nord.
Terenul pârâtului are destinația de curți construcții, fiind edificate pe acesta case de locuit și anexe gospodărești.
S-a mai constatat că pârâtul ocupă din proprietatea reclamantului o suprafață de 86. cu lățimea de 6., lungime de 14,26. pe această suprafață fiind construit în parte un fânar ( 20. din construcție ).
Dovedită fiind ocupațiunea suprafeței de 86. de către pârât din terenul reclamanților, instanța a admis acest capăt de cerere.
Cu privire la capătul de cerere referitor la demolarea fânarului edificat în parte pe proprietatea reclamanților, s-a constatat că pârâtul estre constructor de rea credință, întrucât potrivit recunoașterii sale, a edificat această construcție în anul 2001, după ce reclamanții intraseră în posesia terenului și cunoștea că terenul pe care construiește nu-i aparține, edificând construcția fără autorizație de construcție.
Cu această motivare pârâtul a fost obligat la demolarea fânarului edificat pe proprietatea reclamanților.
Cu privire la servitutea de trecere, prin raportul de expertiză s-au propus 2 variante de drum de acces, una ce ar trece prin curtea pârâtului, iar cea de-a doua ce ar trece pe lungimea de 48,2. printr-o cultură de de vie.
S-a motivat de instanța de fond că reclamanții nu au trecut niciodată pe proprietatea pârâtului, folosind ca drum de trecere proprietățile altor persoane, iar împrejurarea că actualii proprietari ai acelor terenuri au închis drumul de trecere nu-i îndreptățește pe reclamanți să se întoarcă împotriva pârâtului, pentru a se crea un drum de trecere pe terenul acestuia doar pentru simplul motiv că proprietatea pârâtului este în capătul terenului reclamanților.
Împotriva sentinței au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâtul.
Apelanții reclamanți au invocat în motivele de apel că în mod greșit nu le-a fost admis capătul de cerere privind crearea servituții de trecere și nu li s-au acordat cheltuielile de judecată efectuate cu prilejul judecății.
Apelantul pârât Iai nvocat că în mod greșit s-a reținut că a edificat fânarul în anul 2001, deși construcția a fost realizată înainte de anul 1984, în 2001 făcând doar reparații la fânarul incendiat, astfel că nu a fost constructor de rea credință.
Prin decizia civilă nr. 315/11.04.2006 Tribunalul Gorja respins ca nefondat apelul declarat de apel. recl., și, împotriva 402/20.02.2006 pronunțată de Judecătoria TG Cărbunești în dosar 6146/2005.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții, iar prin decizia 2829/4 oct. 2006 Curții de Apel Craiova s-a admis recursul, a fost casată decizia tribunalului și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
S-a reținut în decizia de casare că față de investirea făcută prin motivele de apel, tribunalul ca instanță devolutivă, trebuia să lămurească cu certitudine dacă terenul proprietatea reclamanților constituie sau nu loc înfundat.
În condițiile în care singura probă științifică administrată în cauză a fost expertiza tehnică efectuată la instanța de fond de expert, iar aceasta concluzionează în mod expres că terenul reclamanților este loc înfundat, tribunalul avea obligația să ceară lămuriri expertului desemnat la instanța de fond, fie să dispună efectuarea unei noi expertize, pentru a putea stabili cu exactitate dacă situația de fapt reținută prin expertiza corespunde sau nu realității.
Neprocedând astfel, instanța de apel a stabilit situația de fapt pe baza unui material probatoriu insuficient și contradictoriu, ceea ce echivalează cu o cercetare incompletă a fondului cauzei, astfel că fiind incidente disp. art. 312 al. 5 pr.civ. rap. la art. 304 pct. 9 pr.civ. și art. 315 pr.civ. a fost casată decizia tribunalului și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a dat îndrumarea completării materialului probator în rejudecare cu o nouă expertiză de specialitate, care să concluzioneze expres dacă terenul reclamanților constituie sau nu loc înfundat în sensul art. 616 civ. pentru ca în raport de întregul probatoriu să se aprecieze asupra temeiniciei cererii formulată de reclamanți, cu privire la stabilirea servituții de trecere pe proprietatea pârâtului.
Dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul Gorj sub nr-.
Cu prilejul rejudecării, au fost urmare instrucțiunile deciziei de casare și s-a dispus efectuarea unei expertize topo, fixându-se ca obiective să se individualizeze în teren și pe schiță terenul proprietatea reclamanților, precum și al pârâtului și să se stabilească dacă terenul reclamanților este loc înfundat în sensul dispoz. art. 616 civ. respectiv să se precizeze dacă nu are nici o ieșire la calea publică, iar în caz că este loc înfundat, să se stabilească trecerea pe proprietatea pârâtului, urmând a se avea în vedere de expert dispoz. art. 617 și 618 civ.
Prin decizia civilă nr. 26 din 1 februarie2008,s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât, împotriva sentinței civile nr.402/20.02.2006 pronunțată de Judecătoria TG Cărbunești în dosar nr-.
S-a admis apelul declarat de apelanții reclamanții, împotriva aceleiași sentințe.
S-a schimbat în parte sentința în sensul că s-a admis și capătul de cerere al reclamanților privind crearea unui drum de trecere pe proprietatea pârâtului până la terenul reclamanților.
S-a stabilit servitutea de trecere a reclamanților spre terenul lor prin curtea pârâtului pe latura nordică pe lățimea de 3 metri și lungimea de 52,40 și apoi calea de acces se îndreaptă spre sud pe lungimea de 10,52 și lățimea tot de 3., așa cum este prevăzută în varianta I din raportul de expertiză întocmit de expert la instanța de fond și schița anexă 2 aceluiași raport.
A fost obligat apelantul pârât la 526 lei cheltuieli de judecată față de apelanții reclamanți.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, s-au avut în vedere probele administrate, respectiv depozițiile martorilor audiați și conținutul rapoartelor de expertiză tehnică efectuate în cauză, reținându-se ca fiind întemeiată cererea reclamanților privind instituirea servituții de trecere pe terenul proprietatea pârâtului, precum și cererea în obligație de a face, arătându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 616 - 618 Cod pr. civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a susținut că modul în care a fost stabilită servitutea de trecere a reclamanților prin curtea pârâtului este eronat și neechitabil, susținându-se totodată că folosirea porțiunii de drum spre sud se face numai în interesul reclamanților și este posibilă numai prin scoaterea din circuitul agricol a unei parcele de aproximativ 100., ce este destinată în prezent culturii cu plante leguminoase, solicitând ca pentru această suprafață să fie despăgubit, sau să primească teren în compensare, în mai multe variante.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, pârâtul a propus cinci variante: fie să fie obligați reclamanții ca anual să-i plătească suma de 200 lei pentru cei 100. cale de acces; fie să fie obligați aceștia să-l compenseze pe pârât pentru parcela de 100. cu o parcelă în suprafață de 86. vecină cu proprietatea sa; fie să primească de la reclamanți teren la schimb situat la distanța de 24. la nord de proprietatea acestora, pe care pârâtul îl va cumpăra în termen de o lună; fie acordarea la schimb a unui teren situat la o distanță mai la nord de proprietatea reclamanților cu 300.; fie acordarea posibilității de cumpărare a terenului în suprafață de 1776. deținut de reclamanți cu suma de 2664 lei, avându-se în vedere că terenul este situat în extravilan, în.
În următorul motiv de recurs, s-a criticat decizia în privința cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul, susținându-se că în mod eronat a fost obligat la 526 lei, în loc de 326 lei cheltuieli de judecată, atât timp cât decizia s-a pronunțat numai în baza raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul.
Ultima critică din recurs vizează reținerea relei credințe a pârâtului, în considerentele deciziei atacate, arătându-se că instanța nu a avut în vedere cadastrală din anul 1987, depusă la dosar, în care este evidențiat și fânarul ce a fost construit pe terenul proprietatea sa.
La data de 11 martie 2008, recurentul a depus motive de recurs ce nu vor fi examinate, în condițiile în care acestea au fost depuse tardiv, cu depășirea termenului legal de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art.301 și 303 Cod pr. civilă, având în vedere că decizia instanței de apel a fost comunicată recurentului la data de 21 februarie 2008.
La data de 30 aprilie 2008, intimații, și au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătându-se că instanțele au aplicat corect prevederile art. 616 cod civil și 618 Cod civil, fiind nefondate criticile din recurs referitoare la despăgubirile proporționale cu pagubele ce s-ar putea ocaziona prin utilizarea dreptului de servitute, în condițiile în care pârâtul nu a formulat o astfel de cerere și nu a formulat obiecțiuni la rapoartele de expertiză.
Recursul este nefondat.
Examinând decizia atacată în raport de motivele de recurs, se constată că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii.
Potrivit dispozițiilor art. 616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
În privința servituților stabilite prin lege, respectiv a dreptului de trecere în favoarea proprietarului unui loc înfundat, titlul unei asemenea servituți îl constituie art. 616 Cod civil, astfel încât, pentru dobândirea acestei servituți nu este necesar decât a se dovedi că locul este înfundat.
În raport de prevederile art.617 și 618 Cod civil, la constituirea servituților legale de trecere, trebuie să se aleagă trecerea prin locul ce ar provoca cea mai redusă pagubă pentru acela pe al cărui fond urmează să fie deschisă trecerea, chiar dacă în principiu, se recomandă în mod obișnuit trecerea cea mai scurtă, avându-se în vedre atât interesele obiective și subiective ale proprietarului fondului aservit, cât și nevoia celui ce reclamă trecerea.
În speță, expertizele efectuate în cauză de experții și, au evidențiat că terenul proprietatea reclamanților este loc înfundat, neavând acces la un drum de utilitate publică, sau la un drum de exploatare. Ambele expertize au constatat că ieșirea la calea publică se poate realiza în două variante: prin curtea pârâtului pe latura nordică unde nu sunt construcții, pe lungimea de 52,4. îndreptându-se apoi spre sud pe lungimea de 10,52. cu o lățime de 3.; prin curtea pârâtului pe latura sudică a terenului pârâtului, pe lungimea de 52,083. îndreptându-se apoi spre nord pe lungimea de 8,73. cu o lățime de 3.
Instanța de apel a stabilit corect servitutea de trecere pe terenul proprietatea pârâtului pe latura nordică, având în vedere că în varianta de trecere pe latura sudică se pot aduce prejudicii mai mari pârâtului, întrucât pe această latură este o plantație de vie și pruni, pârâtul având construit și un garaj care obturează parțial această cale de acces.
În privința variantelor propuse de recurent prin acordarea în schimb a unei suprafețe de teren pentru terenul afectat de servitutea de trecere, sau prin cumpărarea de către pârât a unor suprafețe de teren de la reclamanți, aceste solicitări se puteau realiza numai pe calea unei înțelegeri ce ar fi intervenit între părți, sau prin investirea instanței de fond cu o astfel de cerere, în recurs neputându-se formula cereri noi, în raport de prevederile art. 316 Cod pr. civilă, raportate la art. 294 Cod pr. civilă.
În cazul în care este instituită servitutea de trecere la solicitarea unei părți, proprietarul fondului aservit este îndreptățit să primească despăgubiri de la proprietarul fondului dominant, în raport de prevederile art. 616 Cod civil însă, însă, în prezenta cauză pârâtul nu a formulat o cerere privind acordarea despăgubirilor, situație în care nu se poate aprecia că hotărârea atacată ar fi nelegală, fiind respectat principiul disponibilității.
Instanțele au reținut corect ca fiind întemeiată și cererea reclamanților privind demolarea fânarului amplasat pe terenul proprietatea acestora, în condițiile în care prin probele administrate, la care se face referire și în considerentele deciziei din apel, s-a răsturnat prezumția bunei credințe invocată de pârât și în recurs.
Tribunalul a aplicat corect și dispozițiile art.274 Cod pr. civilă în stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul, având în vedere că pentru verificarea legalității și temeiniciei sentinței atacate, în apel au fost administrate probe, reclamanții făcând dovada suportării cheltuielilor de judecată în cuantum de 526 lei, neavând relevanță împrejurarea invocată de recurent referitore la existența unei singure expertize ce ar fi stat la baza pronunțării hotărârii.
Față de considerentele expuse, constatând că în cauză nu sunt incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 26 din 1 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 402 din data de 20 februarie 2006 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosar nr. 6146/2005, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.-
Tehn./2 ex.
23.05.2008
Jud.apel
Jud.fond
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Emilian Lupean, Alexandrina Marica
