Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 398/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.398/
Ședința publică din 12 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de revizuenta, cu sediul social în Câmpulung,-, -.3,.B,.1,.3, județul A și cu sediul ales, în vederea comunicării actelor de procedură, la."- și Asociații", în B,-,.8,.D,.4, județul B, împotriva deciziei civile nr.145 din 08 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați find B, domiciliați în B,-,.1,.7, sector 1, domiciliată în C,-, -.3,.C,.35, județul C și, domiciliat în B,-,.34,.1,.16, sector 2.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei, precum și a chitanței nr.- din 27.11.2008, emisă de Trezoreria Pitești, din care rezultă că a fost achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse, prin serviciul de registratură, concluzii scrise din partea intimaților.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședință publică din data de 08 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării a fost pronunțată următoarea soluție:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, rin p. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub nr.4535/18.03.2008, revizuienta a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații B, și și -, revizuirea deciziei civile nr.2647/27.10.2000 a Tribunalului Argeș și suspendarea executării hotărârii atacate până la judecarea prezentei cereri, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea primului motiv s-a arătat că dispozitivul deciziei civile a cărei revizuire se solicită nu poate fi pus în executare, deoarece obiectul pricinii nu se mai află în ființă-imobilul clădire ce se află în prezent pe terenul identificat în expertiză este un imobil pe două nivele având coordonatele prezentate în actele și lucrările dosarului respectiv suprafața construită de 395,51 mp. și o suprafață construită și desfășurată de 1.204,61 mp. două nivele mansardă cu deschiderea din expertiza efectuată de expert.
În motivarea celui de-al doilea motiv de revizuire s-a arătat că după pronunțarea hotărârii s-a descoperit înscrisul procurat de la de Construcții A ce nu a fost parte în proces, care atestă că, această construcție este edificată integral de de Construcții A începând cu anul 1969, la o dată când cei ce revendică construcția nu au edificat-o, iar în baza dreptului de accesiune datorează echivalentul construcției și a sporului de valoare dacă s-ar formula o astfel de acțiune.
S-a mai susținut de către revizuientă că este proprietara construcției pentru care a plătit prețul integral la, drept ce nu poate fi încălcat.
În dovedirea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri și atașarea dosarului în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită probe încuviințate de instanță.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire pentru motivele invocate.
Prin decizia civilă nr.145 din 8 septembrie 2008, Tribunalul Argeș, Secția civilă, a respins cererea de revizuire și a obligat revizuienta la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată față de intimatul B.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că primul motiv de revizuire întemeiat pe dispozițiile art.322 pct.3 Cod procedură civilă prin care s-a susținut că imobilul clădire din cărămidă acoperită cu tablă situată pe terenul de 836,05 mp. nu se mai află în ființă, nu este fondat.
Prin decizia civilă nr.2647/27.10.2000 pronunțată de Tribunalul Argeș, a cărei revizuire se solicită, s-a admis în parte apelul declarat de reclamanta, în sensul că s-a admis în parte acțiunea și a fost obligată pârâta -revizuienta în cauză să respecte proprietatea reclamantei pentru suprafața de 836,05 mp. identificat cu galben în raportul de expertiză -, precum și pentru o clădire din cărămidă acoperită cu tablă situată pe acest teren.
Pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.3 Cod procedură civilă, legiuitorul a avut în vedere de regulă dispariția obiectului pricinii după pronunțarea hotărârii judecătorești.
Ulterior pronunțării deciziei civile a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză între părți s-au mai purtat o serie de procese - soluționate prin sentința civilă nr.1078/20.05.2004, definitivă prin decizia civilă nr.2042/R/22.1.12005 pronunțată de Curtea de Apel fiind statuat cu putere de lucru judecat ca imobilul clădire revendicat de către intimată prin decizia civilă a cărei revizuire se solicită a suferit modificări încă din anul 1966, respectiv a fost îmbunătățit și extins.
Astfel, la data pronunțării deciziei civile nr.2647/2000 imobilul clădire în formă actuală exista, numai că acesta a fost descris sumar în dispozitivul hotărârii.
Acesta a fost și argumentul pentru care instanțele de judecată, prin hotărârile judecătorești anterior menționate au obligat intimații din prezenta cauză la plata sumei de 4.231.326,177 lei către reclamanta revizuienta din prezenta cauză reprezentând contravaloarea extinderii și îmbunătățirii clădirii aflată pe terenul în suprafață de 836,5 mp.
În privința celui de-al doilea motiv de revizuire întemeiat pe dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă, prin care s-a susținut că după pronunțarea hotărârii atacate, respectiv 18.02.2008 s-a descoperit de către revizuientă un înscris, respectiv autorizația de construire din 1969, instanța a constatat că nici acest motiv de revizuire nu este fondat.
Astfel, revizuienta a invocat ca înscris nou autorizația de construire din 1969 eliberată de Arhivele Naționale la data de 18.02.2008 referitoare la amenajarea unor dormitoare, construcții și instalații, împrejmuire, sistematizare verticală etc.
Așadar, acest înscris dovedește doar efectuarea unor lucrări de amenajare și nu de edificare a unui nou imobil, deci acest înscris nu are un caracter doveditor cu privire la imobilul în litigiu adică să conducă la modificarea sentinței.
Mai mult decât atât, din cuprinsul memoriului depus de către revizuientă în dosarul nr.6869/1996 în care s-a pronunțat decizia civilă a cărei revizuire se solicită, cât și din cuprinsul celor două rapoarte de expertiză efectuate în acea cauză de expertul (filele 110) și respectiv - (fila 162) a rezultat că situația clădirii solicitate de către reclamanta era cunoscută atât de revizuientă cât și de instanța care a pronunțat soluția ce se cere revizuită.
Instanța a mai reținut că înscrisul invocat de către revizuientă s-a aflat în Arhivele Naționale de unde părțile interesate puteau să-l solicite oricând astfel că, nedepunerea acestuia la dosarul în care s-a pronunțat soluția a cărei revizuire se solicită nu se datorează unei împrejurări mai presus de voința revizuientei, ci datorită neglijenței acesteia.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termen legal revizuienta, criticând-o astfel:
Tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală, din perspectiva art.304 pct.5 Cod procedură civilă, cauza fiind soluționată de către judecătorii împotriva cărora a fost formulată cerere de recuzare în temeiul art.27 pct.7 Cod procedură civilă, respinsă în mod greșit de instanță.
Astfel, deși instanța este obligată să delibereze în ședință secretă și să se pronunțe numai prin hotărâre, în ședință publică a dat citire cererii de revizuire și a contrazis partea care a formulat-o, încălcând principiul imparțialității instanței, motiv pentru care se impune admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare a cererii de revizuire.
Tribunalul a încălcat normele de competență absolută, sub aspectul compunerii completului de judecată, soluționând cererea de revizuire la secția civilă și nu la instanța specializată în soluționarea cauzelor din materia comercială, deși, potrivit art.1 lit.c din Legea nr.11/1991 modificată, imobilele aparținând unei societăți comerciale fac parte din fondul de comerț al acesteia, supus jurisdicției instanțelor comerciale, prin prisma art.56 Cod comercial.
Hotărârea cuprinde motive contradictorii. Astfel, respingerea primului motiv de revizuire întemeiat pe prevederile art.322 pct.3 Cod procedură civilă, este contradictorie și străină de natura procesului, atâta timp cât instanța sesizată cu împrejurarea că imobilul clădire din cărămidă acoperit cu tablă, situat pe terenul de 836,05 mp. nu se mai află în ființă-deși dispozitivul sentinței poartă asupra acestui aspect, a apreciat, în mod greșit, că acest imobil se afla în ființă la data soluționării acțiunii în revendicare, fiind același cu cel existent în prezent - bloc pe 3 nivele construit de
Hotărârea recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Tribunalul a reținut în mod greșit că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.322 pct.5 Cod procedură civilă, în ceea ce privește înscrisul nou prezentat în revizuire, acesta având caracter determinant sub aspectul soluției pronunțate, iar imposibilitatea prezentării sale derivă din găsirea lui cu totul întâmplătoare, urmare a unei cereri formulată de revizuientă, la Arhivele Naționale.
Dacă instanța ar fi fost în posesia actelor care atestă cine este constructorul clădirii și a celor privind dreptul de proprietate asupra acestei clădiri, nu ar fi dispus retrocedarea ei în anul 2000, fără un echivalent plătit prealabil, revizuientei
Intimații-reclamanți B, și - au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele pe larg expuse la filele 95-98 ale dosarului, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea recursului, revizuienta a depus la dosar precizări și înscrisuri (filele 112-128), practică judiciară în materie (filele 146-148) și concluzii scrise (filele 156-162).
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.1, 3, 5, 7 și 9 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, precum și a dosarelor atașate spre studiu, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins.
Astfel, primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.1 și 3 Cod procedură civilă, vizează prezumtiva încălcare a normelor de procedură referitoare la compunerea instanței, prin soluționarea cauzei de către un complet, în privința căruia, în mod nelegal s-a respins cererea de recuzare.
Așa cum reiese din practicaua deciziei recurate(68,69 dosar fond), recurenta-revizuientă a formulat cerere de recuzare împotriva completului legal investit cu soluționarea cererii sale, în temeiul art.27 pct.7 Cod procedură civilă, în susținerea căreia a arătat, printre altele(61-65-lit.f și g - dosar fond) că, la data de 8 septembrie 2008, punând în discuție relevanța probatoriului solicitat a fi administrat de către revizuientă-în raport cu temeiul juridic invocat și teza probatorie avută în vedere, acesta s-ar fi antepronunțat asupra soluției ce urma a fi adoptată cu privire la cererea de revizuire.
Într-adevăr, potrivit art.27 pct.7 Cod procedură civilă, judecătorul poate fi recuzat dacă și-a spus părerea cu privire la pricina care se judecă.
În speță însă, Tribunalul Argeș, în mod corect a respins cererea de recuzare a completului apreciind că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de textul legal susmenționat.
Astfel, Curtea va reține că, din practicaua deciziei civile nr.145/28 septembrie 2008, reiese cu claritate că instanța nu a făcut altceva decât, punând în discuție probele solicitate de părți, să aplice dispozițiile art.129 alin.4, și 5 Cod procedură civilă, potrivit cărora, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale
Textul legal susmenționat, coroborat cu art.168 alin.1 Cod procedură civilă, în conformitate cu care încheierea prin care se încuviințează dovezile va arăta faptele ce vor trebui dovedite, precum și mijloacele de dovadă încuviințate pentru dovedirea lor, nu face decât să sublinieze că instanța de fond a procedat în mod corect solicitând precizări revizuientei cu ocazia propunerii de probe, fără a se putea considera că s-a antepronunțat cu privire la hotărârea pe care o va adopta.
Prin urmare, nu se poate reține că instanța și-ar fi spus părerea cu privire la pricină mai înainte de pronunțarea soluției, cererea de recuzare fiind în mod corect respinsă, iar motivul invocat în cererea de recuzare nu poate fi transferat ulterior asupra întregii hotărâri, prin aprecieri referitoare la considerentele acesteia.
Al doilea motiv de recurs este tot nefondat.
Potrivit art.323 alin.1 Cod procedură civilă, cererea de revizuire se îndreptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere, cu excepția cazului prevăzut de art.322 pct.7 Cod procedură civilă, când cererea de revizuire se va înainta la instanța mai înaltă în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.
În speță, suntem în prezența unei cereri de revizuire îndreptată împotriva deciziei civile nr.2647/27 octombrie 2000 pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, prin care s-a admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.2209/5 septembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, deci se află în discuție o hotărâre definitivă de la pronunțare, potrivit art.377 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă, nerecurată ulterior.
Prin urmare, instanța competentă în soluționarea cererii de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri rămase definitive în instanța respectivă este tribunalul, dispozițiile art.323 alin.1 Cod procedură civilă fiind întocmai aplicate în cauză.
Împrejurarea că litigiul care a generat formularea cererii de revizuire ar avea un caracter comercial și nu civil, astfel încât cererea de revizuire ar fi trebuit judecată de o instanță specializată pe această materie, nu mai poate fi invocată în acest stadiu procesual știut fiind că, revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, prin care se poate obține desființarea doar a anumitor hotărâri judecătorești definitive sau irevocabile, pentru motive de netemeinicie, în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege-art.322 alin.1 punctele 1-9 Cod pr.civilă.
Caracterul extraordinar al acestei căi de atac, precum și consecințele pe care retractarea hotărârii le-ar putea avea pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, reclamă analizarea cererii, cu prioritate, sub aspectul obiectului acesteia și apoi al motivelor de revizuire invocate.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, pe parcursul judecării acțiunii în revendicare, atât la fond cât și în calea de atac, oricare din părți putea uza de dispozițiile art. 158 Cod procedură civilă în vederea stabilirii instanței competente a soluționa litigiul în raport de natura sa juridică, însă excepția necompetenței materiale a instanței nu a fost invocată, astfel încât, este inadmisibil a mai fi pusă în discuție în acest stadiu procesual.
Tot nefondat este și al treilea motiv de recurs-prin care revizuienta critică hotărârea de fond, pentru motivul prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, în sensul că aceasta ar cuprinde motive contradictorii, cu referire concretă la argumentarea respingerii motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct.3 Cod procedură civilă.
Este evident, și rezultă cu claritate din considerentele deciziei recurate, că instanța de fond a analizat cele două motive de revizuire invocate, întemeiate pe dispozițiile art.322 pct.3 și 5 Cod procedură civilă, referindu-se în mod distinct la fiecare și argumentând soluția de respingere a acestora ca neîntemeiate.
Astfel, în ceea ce privește motivul de revizuire vizând situația în care bunul care a făcut obiectul pricinii nu mai există, se va reține că, pentru admisibilitatea cererii întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.3 Cod procedură civilă, legiuitorul a avut în vederede regulădispariția obiectului pricinii după pronunțarea hotărârii judecătorești, fără a se putea nega că în doctrină au fost exprimate și opinii contrare, în sensul admisibilității cererii și atunci când bunul pierise în cursul procesului, iar reclamantul nu și-a modificat cererea.
În cauză însă, nu se poate primi susținerea că imobilul-construcție ce a făcut obiectul acțiunii în revendicare ar fi altul decât cel menționat în dispozitivul deciziei supuse revizuirii (fie că vorbim de presupusa pieire a sa înainte de pronunțarea deciziei, fie că avem în vedere cea de-a doua opinie) pentru simplul motiv că, situația clădirii solicitate de către reclamanta, cunoscută atât de revizuientă cât și de instanța care a pronunțat soluția ce se cere a fi revizuită nu a suferit schimbări, fiind vorba de același imobil menționat în cererea introductivă (fila 1-dosar nr.6869/1996), singurul situat pe terenul revendicat, astfel cum relevă rapoartele de expertiză efectuate în cauză de exp. și respectiv -.
Mai mult, ulterior pronunțării deciziei civile nr.2647/27.10.2000 a Tribunalului Argeș, prin care s-a admis în parte apelul declarat de reclamanta, în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtei, revizuienta în cauză, să respecte proprietatea reclamantei pentru suprafața de 836,05 mp. identificat cu galben în raportul de expertiză -, precum și pentru o clădire din cărămidă acoperită cu tablă situată pe acest teren, între părți s-au mai purtat o serie de procese, fiind statuat cu putere de lucru judecat ca imobilul clădire revendicat a existat pe terenul revendicat, fiind îmbunătățit și extins
Prin urmare, în mod corect a reținut prima instanță că, la data pronunțării deciziei civile nr.2647/2000 imobilul clădire în formă actuală exista, numai că acesta a fost descris sumar în dispozitivul hotărârii.
De altfel, acest argument a stat și la baza obligării intimaților din prezenta cauză la plata sumei de 4.231.326,177 lei către reclamanta- revizuienta, reprezentând contravaloarea extinderii și îmbunătățirii clădirii aflată pe terenul în suprafață de 836,5 mp, toate aceste argumente ducând spre aceeași concluzie, respectiv a netemeiniciei motivului de revizuire prevăzut de art.322 pct.3 Cod procedură civilă.
În sfârșit, ultimul motiv de recurs este tot nefondat.
Tribunalul a apreciat în mod corect că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.322 pct.5 Cod procedură civilă, pentru ca înscrisul invocat drept act nou să poată duce la schimbarea soluției pronunțate de Tribunalul Argeș în anul 2000.
În acest sens, se va avea în vedere că, pentru ca un înscris să fie susceptibil de a răsturna starea de fapt reținută cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, acesta trebuie să îndeplinească cumulativ condițiile care rezultă cu necesitate din prevederile art.322 pct.5 Cod procedură civilă: înscrisul invocat de partea care exercită revizuirea să fie nou, respectiv să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; înscrisul să fie determinant în ceea ce privește hotărârea pronunțată, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii ar fi atras o altă soluție
Or, în cauză, așa cum în mod corect a reținut prima instanță revizuienta a invocat ca înscris nou o autorizație de construire referitoare la amenajarea unor dormitoare, construcții și instalații, împrejmuire, sistematizare verticală etc. din 1969- eliberată de Arhivele Naționale la data de 18.02.2008, la cerere, astfel că, deși exista la data soluționării cauzei, orice parte interesată putea să-l solicite oricând, iar nedepunerea acestuia la dosarul în care s-a pronunțat soluția a cărei revizuire se solicită nu se datorează unei împrejurări mai presus de voința revizuientei, ci datorită neglijenței acesteia, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Deosebit, înscrisul invocat dovedește doarefectuarea unor lucrări de amenajareșinu de edificare a unui nou imobil, deci acesta nu poate avea un caracter doveditor cu privire la imobilul în litigiu, în sensul de a conduce la modificarea sentinței în ceea ce privește titularul dreptului de proprietate asupra acesteia.
De altfel, memoriului depus de către revizuientă în dosarul nr.6869/1996 în care s-a pronunțat decizia civilă a cărei revizuire se solicită, și concluziile celor două rapoarte de expertiză efectuate în acea cauză de exp. și respectiv - relevă căsituația clădirii solicitate de către reclamanta era cunoscută atât de revizuientă cât și de instanța care a pronunțat soluția ce se cere a fi revizuităși nu a suferit schimbări până în momentul de față.
Prin urmare, ea a fost avută deja în vedere la pronunțarea deciziei supuse revizuirii și aceasta putea fi atacată pentru nelegalitate, prin recurs, în termenul prevăzut de lege, cale de atac ce nu a fost exercitată în cauză.
Neprocedând în acest fel, revizuienta nu poate substitui calea de atac extraordinară a revizuirii, în prezent, unui recurs pe care nu l- exercitat la momentul oportun.
Față de cele expuse mai sus, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuienta împotriva deciziei civile nr.145 din 8 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, o va obliga pe recurentă la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând onorariu apărător ales, potrivit chitanței nr.- din 20.11.2008 (fila 102 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuienta, împotriva deciziei civile nr.145 din 8 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați find B, și .
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.12.2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./16.12.2008
GM/2 ex.
Jud. apel:
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca, Georgiana
