Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 4/A/2009
Ședința publică din 12 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR 2: Silvia Nicorici
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1132/06.10.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, privind și pe pârâtul intimat STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Apelul este legal timbrat și a fost comunicat cu pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 09.01.2009, atât prin serviciul de registratură al instanței, cât și prin fax, reclamantul a înregistrat o cerere la care a anexat taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei și a solicitat judecarea cauzei în lipsă. De asemenea, la data de 12.01.2009, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat a depus întâmpinare.
Având în vedere cererea reclamantului apelant prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, Curtea constata că la dosar există suficiente probe pentru soluționarea apelului astfel încât declară închisă faza cercetării judecătorești și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin încheierea civilă nr.1132 din 6 octombrie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, s-a anulat ca netimbrată acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, având ca obiect despăgubiri în sumă de 166 miliarde lei vechi sau 4.500.000 Euro.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la termenul de judecată din 16 iunie 2008 tribunalul a dispus citarea reclamantului cu mențiunea să depună la dosar chitanța privind plata taxei judiciare de timbru în sumă de - (RON) sau 1,69 miliarde le vechi până la următorul termen de judecată stabilit de instanță pentru data de 11 august 2008.
Prin încheierea civilă din 11 august 2008, tribunalul i-a mai acordat reclamantului un termen în scopul îndeplinirii obligației de plată a taxei judiciare de timbru pentru acțiunea în despăgubiri civile în sumă de 166,5 miliarde lei vechi sau 4.500.000 euro.
Nici la termenul de judecată din 8 septembrie 2008 și nici la cel din 6 octombrie 2008 reclamantul n-a plătit taxa judiciară de timbru în cuantumul calculat de tribunal cu respectarea dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 146/1997, motiv pentru care în baza art. 20 din aceeași lege acțiunea formulată a fost anulată ca netimbrată.
Întrucât reclamantul n-a făcut dovada că imobilul în litigiu ar fi fost preluat de stat de la antecesorii săi în temeiul Decretului nr. 92/1950 în perioada 20 aprilie 1950 (dată menționată în acțiune)-22 decembrie 1989 (dată menționată în legea taxelor de timbru)- acesta nu poate beneficia de dispozițiile art. 15 litera "r" din Legea nr. 146/1997 invocate de apărătorul său la termenul de judecată din 8 septembrie 2008 în sensul scutirii de plata taxei judiciare de timbru pentru cererea accesorie în despăgubiri civile pentru lipsa de folosință a imobilului în perioada 20 aprilie 1950-17 iulie 2006.
Împotriva acestei încheieri reclamantul a declarat apel în termen legal, solicitând instanței, admiterea apelului, în principal, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii civile așa cum a fost formulată, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului reclamantul a arătat că în mod nelegal instanța de fond a soluționat excepția netimbrării acțiunii și a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului în litigiu.
Din probele administrate, rezultă că reclamantul este moștenitorul lui și, foștii proprietari ai imobilului situat în B M, str.-.- nr.15 potrivit înscrierii de sub B8-9 din CF nr.1622 B
În baza Decretului nr.92/1950, proprietarii tabulari au fost deposedați în mod nelegal de proprietatea lor iar imobilul a trecut în mod abuziv în proprietatea Statului Român, așa cum rezultă din înscrierile menționate în cartea funciară.
Reclamantul, în calitate de moștenitor a acestora a solicitat restituirea în natură a imobilului, atât în temeiul Legii nr.112/1995 cât și în temeiul Legii nr.10/2001. Prin dispoziția nr.1361/05.06.2006 a Primarului mun.B M s-a dispus restituirea în natură a imobilului naționalizat iar intrarea efectivă în posesie a avut loc la data de 17.07.2006 în temeiul procesului verbal de punere în posesie nr.4411/2006.
Pârâtul intimat Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Mas olicitat, prin întâmpinare, respingerea apelului promovat de reclamant și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (21-23).
În susținerea poziției procesuale intimatul a arătat că acțiunea reclamantului este inadmisibilă în contextul Legii nr.10/2001, deoarece numai încălcarea dispozițiilor art.25 alin.5 din acest act normativ este sancționată, cu obligarea deținătorului bunului de a plăti noului proprietar o sumă calculată pe zi de întârziere reprezentând contravaloarea lipsei de folosință.
Statul Român și-a îndeplinit deja obligația reparatorie prin restituirea în natură a imobilelor naționalizate, astfel că o nouă cerere este inadmisibilă.
În probațiune apelantul a depus copii de pe următoarele înscrisuri: CF nr.1622 B M; proces verbal încheiat la 20.04.1950 de Comitetul provizoriu al orașului B M; dispoziția nr.1361/05.06.2006 a Primarului mun.B M (7-11).
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate și a apărărilor invocate Curtea, în temeiul art.295 pr.civ. reține următoarele:
Astfel, conform art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997 republicată, sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac; referitoare la cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii sau incidente.
Prima instanță a calificat în mod corect cererea de chemare în judecată formulată de reclamant ca fiind o cerere accesorie în despăgubiri civile pentru lipsa de folosință a imobilului în perioada 20 aprilie 1950 - 17 iulie 2006 însă în mod nelegal a anulat-o ca netimbrată deoarece reclamantul nu a făcut dovada că imobilul în litigiu ar fi fost preluat de stat de la antecesorii săi în temeiul Decretului nr. 92/1950 în perioada 20 aprilie 1950 - 22 decembrie 1989.
Imobilul în litigiu este înscris în CF nr. 1622 B M, nr. top 501 și, nr. top 502 și a fost dobândit la 21.07.1948 prin contract de vânzare-cumpărare de către antecesorii reclamantului și soția ( fila 11-12 dosar fond ).
Ulterior, în baza adresei Sfatului orașului B M nr. 7500/1950 și a Decretului nr. 92/1950 asupra imobilului mai sus arătat s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, cu titlu de drept naționalizare.
Prin Dispoziția nr. 1361/05.06.2006 emisă de Primarul municipiului B M, s-a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamantului, a imobilului casă și teren în suprafață de 827 mp, situat în B M,- identificat în CF nr. 1622 B M, nr. top 501, 502, imobil care a trecut în proprietatea statului, fără plată, ca efect al Decretului nr. 92/1950. ( 10 dosar fond ).
Reclamantul a intrat în posesia imobilului litigios la data de 17.07.2006 așa cum rezultă din procesul verbal de punere în posesie încheiat de Consiliul Local al municipiului B M ( 9 dosar fond ).
În consecință, prin înscrisurile depuse în probațiune reclamantul a făcut dovada că este succesorul foștilor proprietari ai imobilului în litigiu preluat abuziv de către stat, în baza Decretului nr. 92/1950, astfel încât cererea accesorie a reclamantului având ca obiect despăgubiri civile pentru lipsa de folosință a imobilului intră sub incidența art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997 republicată fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Mai mult decât atât, deși reclamantul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 169.686 lei pentru termenele de judecată din 11.08.2008 și 08.09.2008, instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepția nelegalei timbrări a cererii, ci a pus în discuția reprezentantului reclamantului timbrajul cererii stabilind că instanța urmează a se pronunța cu privire la timbrarea cererii la următorul termen de judecată. ( 48 dosar fond ).
La următorul termen de judecată din 06.10.2008, deși reclamantul nu a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, prima instanță în mod nelegal a reținut cauza în pronunțare pe excepția de netimbrare a acțiunii ( 50-51 dosar fond).
Pe lângă acest aspect de ordin procedural, Curtea relevă faptul că stabilirea taxei judiciare de timbru în sumă de 169.686 lei fără a se reține incidența art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997 republicată, aduce atingere însăși esenței dreptului de acces la justiție, prin aceea că nu este păstrat un just echilibru între interesul Statului de a percepe cheltuieli de procedură și interesul reclamantului în evaluarea pretențiilor sale în fața unei instanțe de judecată, încălcându-se astfel art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.(, - CATV versus România, nr. 48140/99/10.01.2006;, și alții versus România, nr. 63945/00/24.05.2006;, și alții versus România, 11.10.2007;, Rusen versus România, nr.38151/05/08.01.2009).
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea în temeiul art. 297 alin. 1.pr.civ. constată că, în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului motiv pentru care va admite apelul reclamantului, va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe, Tribunalul Maramureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul în contra încheierii civile nr. 1132/06.10.2008, dosar nr- a Tribunalului Maramureș pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Maramureș.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
--- - - - - -
RED.
DACT.
5 EX./13.01.2009.
JUD. FOND:
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Silvia Nicorici
