Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 4
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâții MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C, str. -, nr. 7, județul D, împotriva sentinței civile nr. 239 de la 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, ambii cu domiciliul în C,-, județul D, având ca obiect revendicare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic reprezentând apelanții pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR și avocat reprezentând intimații reclamanți, -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Consilier juridic a depus la dosarul cauzei delegație nr. 3544/12.01.2010 și în sprijinul cererii de probatorii în xerocopie un set de înscrisuri, respectiv contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 7102/ 19 septembrie 2008 de -, acte de dezmembrare și contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1235/23 mai 2003 de G, acte de dezmembrare și contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1020/05 mai 2003 la care se află atașată schiță, contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 551/26 februarie 2002, Monitorul Oficial nr. 334 bis din 30 aprilie 2008 cuprinzând Anexele 1 -75 la HG nr. 141/2008 pentru modificarea și completarea nr.HG 965/2002, privind atestarea domeniului public al jud.D, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din jud.D, Monitorul Oficial nr.687 bis din 18 septembrie 2002 cuprinzând Hotărârea nr. 965 privind atestarea domeniului public al jud.D, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din jud.D, inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului C însușit de consiliul local prin Hotărârea nr. 147 din 31.08.1999, schiță reprezentând propunere de dezmembrare a parcelei 3/6/2/2/2 din tarlaua 27, corp A, intravilan - anexă la certificatul de urbanism nr. 3630/2007, învederând că unele se regăsesc la dosar, altele sunt noi.
S-a înmânat un exemplar al setului de înscrisuri intimaților reclamanți prin apărător, avocat.
S-a pus în discuție cererea de probatorii,respectiv efectuarea unei expertize cu obiectivele mentionate, formulată în scris de apelanții pârâți Municipiul C prin Primar, Primăria Municipiului C prin Primar și depusă la dosarul cauzei la termenul anterior.
Consilier juridic a solicitat încuviințarea cererii astfel cum a fost formulată, susținând că există diferență între suprafața rezultată din acte care este de 39.000. și suprafața rezultată din măsurători care este de aproximativ 34.000. iar dezmembrarea în corpuri de proprietate în vederea vânzării s-a făcut în funcție de suprafața din acte și nu cea din măsurători.
Avocat a susținut că, în rejudecare, în cauză s-au administrat probele impuse prin decizia de casare. Primăria a avut o atitudine pasivă, reprezentanții acesteia nu s - au prezentat în instanță, nu s-au formulat obiecțiuni la rapoartele de expertiză efectuate în cauză. A mai susținut că, la instanța de fond nu s-au formulat aceste apărări care sunt noi; în cererea de apel nu se regăsește această cerere de probatorii și este vorba de apărări noi, problema dezmembrării este nouă.
Concluzionând a învederat că se opune probatoriului solicitat de apelanții pârâți.
În urma deliberării, instanța, față de obiectul cauzei cu care a fost investită raportat la probele administrate în cauză care lămuresc aspectele strict de fapt, a respins cererea de probatorii formulată de apelanții pârâți Municipiul C prin Primar, Primăria Municipiului C prin Primar ca nefiind utilă cauzei, atât în ce privește expertiza topo cât și expertiza evaluare având în vedere că ultima expertiză a fost efectuată în mai 2009, o dată relativ recentă, între data efectuării acestei expertize și până în prezent trecând o perioadă scurtă de timp care nu a dus în contextul socio - economic actual la modificări majore în privința evaluării și întrucât Primăria, la acea dată, nu a înțeles să formuleze obiecțiuni.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic reprezentând apelanții pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR a pus concluzii de admitere a apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 239 de la 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj ca fiind nelegală, și pe fond respingerea în totalitate a acțiunii.
A susținut că, consideră că reclamanții nu sunt îndreptățiți la acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 2091. întrucât acest teren nu se suprapune cu terenul pe care aceștia îl dețineau în proprietate, pe acesta se află strada -, care aparține domeniului public.
A solicitat amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Instanța a respins cererea de amânare a pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise formulată de apelanții pârâți, prin consilier juridic, apreciind că nu sunt incidente dispozițiile art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă.
Avocat reprezentând intimații reclamanți, - a pus concluzii de respingere a apelului.
A susținut, cu privire la critica referitoare la faptul că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, că aceasta este vădit nefondată, întrucât, prin precizarea depusă la dosarul cauzei la data de 22.09.2008, reclamanții au solicitat în principal obligarea apelanților pârâți la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a suprafeței de 2091. situată în C, tarlaua 27, parcela 1, jud.D, iar în teză subsidiară, față de stare de fapt existență la data soluționării litigiului, au solicitat obligarea apelanților pârâți la plata de despăgubiri pentru ocupațiunea fără drept a acestei suprafețe de teren. Solicitarea formulată în teza subsidiară reprezintă un capăt de cerere alternativ, are valoarea juridică a unei obligații alternative în sarcina apelanților pârâți, are aceeași forță juridică și valoare ca și capătul de cerere principal.
Temeiul juridic al cererii precizate în reprezintă dispozițiile art. 480 - 481 cod civil și art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale.
A mai susținut că acest capăt de cerere alternativ este întrutotul dovedit. S-a făcut dovada faptului că terenul în suprafață de 2091. este proprietatea reclamanților fiind ocupat în prezent de lucrări și amenajări de interes public local. De altfel la probele administrate la instanța de fond în rejudecare nu s-au făcut obiecțiuni prin care să se conteste valorile menționate în conținutul raportului de expertiză.
De asemenea, a susținut că identificarea terenului ocupat s-a făcut de expertul specialitatea topografie și s-a constatat că terenul cumpărat de reclamanți nu se suprapune cu terenul cumpărat de partea adversă având amplasament diferit.
Cu privire la critica prin care se invocă faptul că în mod greșit au fost avute în vedere actele de dezmembrare a căror valabilitate nu a fost analizată de către instanța de fond, a susținut că, vizează apărări de care apelanții pârâți nu au înțeles să se folosească în fața instanței de fond și care potrivit art. 292 Cod procedură civilă nu pot fi invocate direct în fața instanței de apel.
A mai susținut, în ceea ce privește critica referitoare la soluționarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, că intimații reclamanți prin apărător au solicitat, atât cu ocazia concluziilor orale consemnate în practicaua sentinței apelate cât și în conținutul concluziilor scrise, acordarea cheltuielilor de judecată.
Concluzionând, a solicitat respingerea apelului.
A solicitat obligarea apelanților pârâți la plata cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens factura nr. 188/1.10.2009.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la 10 01 2005 reclamanții si - au chemat în judecata pe pârâții Consiliul Local C si Primăria municipiului C solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții sa le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafața de 1340 mp situat in C, tarlaua 27, parcela 1 jud. D și să demoleze construcțiile edificate pe terenul său, să fie autorizați reclamanții să demoleze construcțiile pe cheltuiala pârâților.
Judecătoria Craiova, prin sentința civilă nr. 10210/18.10.2005 admis acțiunea precizată și a obligat pârâții să lase in deplina proprietate si liniștită posesie terenul în suprafața de 2091 mp. și să demoleze construcțiile existente pe terenul menționat, in caz contrar fiind autorizați reclamanții să le demoleze pe cheltuiala pârâților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Consiliul Local
Tribunalul Dolj prin decizia civila nr 522/04 04 2006 admis recursul, a modificat sentința în sensul că a respins acțiunea.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și -,Curtea de Apel, prin decizia civila nr 133/27 01 2007 admițând recursul, a casat decizia tribunalului si a trimis cauza pentru judecarea în apel la Tribunalul Dolj, cauza înregistrându-se pe rolul Tribunalului Dolj sub nr -.
Tribunalul Dolj prin decizia civila nr. 204/26 04 2007 respins apelul formulat de Consiliul Local C împotriva sentinței civile nr 10210/18 10 2005
Primarul municipiului C ca reprezentant al unității administrativ -teritoriale, respectiv al Municipiului C, a declarat recurs împotriva acestei decizii, Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia civila nr 1174/31 10 2007 admițând recursurile, a casat ambele hotărâri si a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Craiova
Împotriva acestei decizii civile au formulat contestație în anularea si -.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia civila nr 546/17 iunie 2008 respins contestația în anulare.
In rejudecare, reclamanții si-au precizat acțiunea solicitând obligarea pârâților sa le lase in deplina proprietate si liniștită posesie terenul in suprafața de 2019 mp situat in C, T 27, P 1 ocupat de pârâți pentru construcția străzii -, obligarea paraților pe cheltuiala lor la demolarea construcțiilor edificate pe suprafața de teren sau autorizarea reclamanților la demolarea acestora și, în subsidiar, solicita obligarea paraților la plata de despăgubiri pentru ocupațiunea fără drept a terenului menționat in cuantum de 300 000 euro, suma urmând să fie plătită în lei la data plății.
In motivarea precizării, reclamanții au arătat ca sunt proprietarii terenului în suprafața de 2019 mp situat în C, T 27 in temeiul contractului de vânzare cumpărare nr. 551/26 02 2002, contract întabulat și în cartea funciară a imobilului. Pârâții au ocupat abuziv suprafața de teren revendicata motivând ca aceasta face parte dintr-o suprafața de teren mai mare de 28 000 mp pe care pârâții au achiziționat-o prin contractul nr 649/21 03 2003 de la si
Reclamanții au precizat că pârâții ocupa abuziv terenul, pe teren fiind realizate lucrări de extindere a str. -.
În subsidiar reclamanții au solicitat că, dacă urmare a probatoriilor administrate se va constata că terenul revendicat este afectat de lucrări sau construcții de interes public ce face imposibilă retrocedarea terenului, să fie despăgubiți cu suma menționată.
In drept, și-au întemeiat cererea pe disp. art. 132. pr. Civ. art. 480. civ. Art. 1 din Protocolul nr 1 la CEDO
Prin sentința civilă nr.17418/17 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă excepția necompetentei materiale a instanței și a fost declinată competenta de soluționare a cauzei privind pe reclamanții si - în contradictoriu cu pârâții Municipiul C prin Primar și Primăria Municipiului C în favoarea Tribunalului Dolj - Secția civilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța constat că potrivit art 2 alin 1 lit b Tribunalul judecă în primă instanță procesele si cererile in materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei.
Pe rolul Tribunalului Dolj, dosarul a fost înregistrat sub nr-.
Instanța, având în vedere dispozițiile deciziei de casare, a încuviințat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză.
În cauză a fost administrată și proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.239 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis cererea precizată formulată de și, în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 297.968 euro, reprezentând contravaloarea terenului în suprafață de 2091 mp situat în C, tarlaua nr.27, parcela 1.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 36.577 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 551/26.02.2002 de BNP G, reclamanții și - au dobândit în proprietate terenul arabil situat în intravilanul mun. C, în suprafață de 39.000 mp, cu vecinătățile: N- De 364/1, E - propr. S - rest propr. și, la - De 364.
Pârâtul Consiliul Local al mun. C, prin Hotărârea nr. 9 din 31.10.2002 a aprobat achiziționarea terenului situat în intravilanul mun. C, cart., str. -, tarlaua 27, parcela 1, în suprafață de 5,6 ha proprietatea lui, în vederea realizării de locuințe cu finanțare prin credite acordate de Agenția Națională de Locuințe.
Urmare a acestei hotărâri, a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 649/21.03.2002 de BNP - C, având ca obiect terenul în suprafață de 20.000 mp situat în C, cart., str. - și face parte din tarlaua 27, parcela 1.
La data de 23.05.2003, prin acte de dezmembrare și contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1235/23.05.2003 de BNP G, reclamanții și - au înstrăinat către cumpărătorul suprafața de 1046,30 mp, situat în C, 27, parcela 1, jud.
Prin actul de dezmembrare și contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1148/27.05.2005, reclamanții au vândut către și, o suprafață de 1000 mp, în indiviziune și în cote egale de fiecăruia, teren intravilan situat în 27, parcela P3/6/2/1, iar prin actul de dezmembrare și contract de vânzare-cumpărare, reclamanții au înstrăinat către SC SA terenul intravilan în suprafață de 7917 mp, situat în C, tarlaua 27, parcela 1, jud.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7102/19.09.2008, reclamanții, în calitate de vânzători au înstrăinat către SC Ro SRL terenul intravilan în suprafață de 7000, 08 mp situat în municipiul C, tarlaua 27, parcela.
Din raportul de expertiză efectuat de expert, a rezultat că terenul rămas în proprietatea reclamanților și terenul, proprietatea pârâtului Consiuliul Local C nu se suprapun, iar prin extinderea străzii -, pârâtul ocupă din terenul reclamanților suprafața de 2091 mp, întreaga suprafață fiind ocupată de lucrări și amenajări - investiții realizate - extinderea străzii - - carosabil și trotuar.
Instanța a reținut că acțiunea în revendicare este acțiunea formulată de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar, pentru a-i cere celui din urmă recunoașterea dreptului său de proprietate și restituirea lucrului.
În speță, reclamanții, prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 551/26.02.2002 de BNP G au dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 2091 mp, teren situat în intravilanul mun. C, tarlaua 27, parcela 1.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, a rezultat că terenul în suprafață de 2091 mp, teren proprietatea reclamanților, este ocupat în prezent de str. -, stradă care aparține domeniului public de interes local, aflat în proprietatea publică a Municipiului C, conform HG nr. 965/2002, anexa 2, poziția 665, astfel că, restituirea în natură a acestui teren nu mai este posibilă.
Întrucât, potrivit dispozițiilor art. 481 Cod civil "nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire." și cum în cauză nu s-a făcut dovada achitării vreunei despăgubiri către reclamanți, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 297.968 euro, reprezentând contravaloarea terenului în suprafață de 2091 mp situat în C, tarlaua nr.27, parcela 1.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile în sensul respingerii în totalitate a acțiunii așa cum a fost precizată, iar în subsidiar, admiterea apelului, anularea în tot a sentinței atacate și reținerea spre rejudecare în fond a cauzei.
În primul motiv a arătat că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut încălcând astfel dispozițiile art.129 alin.6 Cod pr.civilă,care stipulează expres faptul că "în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății"
Față de obiectul pricinii și cererea subsidiară a reclamanților de a li se acorda despăgubiri pentru ocupațiunea fără drept terenului în litigiu, invocând dispozițiile art.480 și 481 Cod civil- solicitarea vizând plata sumei de către pârâți pentru fapta lor ilicită de a nu fi plătit la preluarea terenului- soluția pronunțată de către instanță de obligare a pârâților la palat contravalorii terenului este greșită, întrucât instanța a considerat că despăgubirile pentru ocupațiunea fără drept a terenului reprezintă unul și același lucru cu contravaloarea terenului, care de fapt reprezintă valoarea de piață a acestuia la momentul efectuării expertizei.
Cea de- doua critică vizează încălcarea dispozițiilor art.129 alin.5 Cod pr.civilă, instanța nedând dovadă de rol activ și totodată motivarea instanței este contradictorie întrucât, pe de o parte se susține că terenurile reclamanților nu se suprapun iar, pe de altă parte, se reține că terenul ce face obiectul litigiului este inclus în terenul proprietatea pârâților conform HG nr.965/2002. Instanța fără să compare toate actele de proprietate ale părților, omite așadar să lămurească cauza sub toate aspectele încălcând în același timp și dispozițiile deciziei de casare.
În cel de-al treilea motiv, se arată că sentința civilă este lipsită de temei legat întrucât, instanța era obligată să analizeze legalitatea actelor de dezmembrare
În speță, reclamanții nu fac dovada obținerii certificatelor de urbanism pentru efectuarea dezmembrărilor. Astfel, operațiunea de dezmembrare efectuată de către reclamanți, cu nerespectarea prevederilor legale este nulă.
Ultima critică se referă la faptul că, instanța obligând pârâții la plata cheltuielilor de judecată a acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut întrucât, la fila 2 din decizia de casare nr.1174/2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, instanța ia act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată. Ulterior în rejudecare, instanța nu reține că reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată.
Au solicitat exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
S-a formulat întâmpinare de către intimatii reclamanti și - solicitând respingerea apelului, întrucât ceea ce s-a solicitat a fost obligarea alternativă în cazul imposibilității de restituire în natură a terenului și anume contravaloarea terenului în suprafață de 2091 mp. ce a fost proprietatea reclamanților și ocupată în prezent abuziv de către apelanți.
Față de raportul de expertiză întocmit motivarea instanței nu apare ca fiind contradictorie și au fost respectate îndrumările decizia de casare. De asemenea, instanța nu a fost investită cu o cerere de verificare a valabilității actelor de dezmembrare.
S-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă.
S-au depus la dosar: delegații, împuternicire avocat, documentație topo-cadastrală, act de dezmembrare autentificat sub nr.7089/2008, schițe, fișele corpului de proprietate, acte de identitate, contract vânzare cumpărare autentificat sub nr.551/2002, adresa nr.375/2008, studiu geotehnic, memorii tehnice, adresa nr.3713/2008, hotărârea de aprobare PUZ, extras de CF, încheierea nr.161/2008, încheierea nr.14577/2008, certificat de urbanism nr.3631/2007, fișe tehnică, anexa la fișa tehnică nr.3157/2008, aviz tehnic cu condiții nr.250/2008, regulament local de urbanism aferent PUZ, certificat nr.4167/2006 de nomenclatură stradală, act de dezmembrare și contract de vânzare cumpărare autentificat în data de 14.02.2006 și nr.1551/3.03.2008 nr.1148/27 mai 2005, contract vânzare cumpărare nr.1235/2003, hotărârea 151 emisă de Consiliul local al Municipiului C, raport nr.-/2008, cerere nr.60140/2008, contract vânzare cumpărare fila 115 din dosar, contract vânzare cumpărare 7102/2008, 1020/2003, anexele 1-75 publicate în MO 334 bis din aprilie 2008.
Apelul este nefondat.
Prima critică a apelului în sensul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut, întrucât reclamanții au solicitat despăgubiri pentru ocupațiunea fără drept a terenului, cauzată prin fapta ilicită a pârâților, iar instanța a dispus obligarea la plata contravalorii terenului, aceste două noțiuni fiind diferite - este neîntemeiată.
Se are în vedere întotdeauna voința internă manifestată de către părți circumscrisă principiului disponibilității - adică ceea ce urmărește partea să obțină în mod efectiv, în vederea satisfacerii intereselor sale, înțelegând să investească instanța în acest sens. Prin urmare partea este aceea care stabilește cadrul procesual sub aspectul obiectului cu care investește instanța.
Instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut, prin obligarea pârâților la plata contravalorii terenului întrucât, reclamanții chiar aceasta au solicitat, chiar dacă au folosit o exprimare puțin improprie și nu foarte exactă datorită termenilor folosiți.
Aceasta nu împiedică însă instanța să stabilească exact, față de obiectul pricinii dedus judecății, circumscris scopului urmărit de părți și față de susținerile acestora pe tot parcursul procesului, care anume este voința părții și ce solicită în mod concret și precis.
Este cert că reclamanții nu au avut în vedere atunci când au formulat cererea, despăgubirile pentru ocupațiunea terenului în litigiu ci, de fapt contravaloarea acestuia, valoarea de înlocuire a terenului, în situația în care acesta este imposibil de restituit în natură.
Aceasta rezultă din lecturarea precizărilor formulate, a scopului urmărit și dintr-o interpretare logică a acestora.
Astfel, aceste despăgubiri nu au fost solicitate în tandem cu revendicarea terenului, în sensul că se solicită restituirea în natură, precum și despăgubiri pentru ocupațiunea terenului bazată pe fapta ilicită a pârâților ci, au fost solicitate într-o variantă cu totul subsidiară, ca alternativă la situația imposibilității restituirii în natură a terenului.
Astfel, s-a solicitat ca în cazul în care terenul nu poate fi restituit în natură, atunci,chiar dacă nu au folosit exprimarea corespunzătoare, au cerut despăgubiri pentru acesta și este clar că au avut în vedere contravaloarea terenului ce nu poate fi restituit.
Despăgubirile pentru ocupațiunea terenului bazate pe fapta ilicită a pârâților vizeaza o cu totul altă situație și anume când terenul era restituit în natură și se aveau în vedere consecințele ocupațiunii fără drept.
Un argument în plus este conferit, la fila 96 dosar nr-, chiar de solicitarea formulată prin concluziile scrise ale reclamantilor, prin care cereau în situația imposibilității restituirii în natură a terenului ca variantă alternativă, după cum se exprimă reclamanții, despăgubirile pentru acest teren deci, fără echivoc aveau de fapt în vedere contravaloarea lui,mai exact valoarea de inlocuire a acestuia.
Că s-a solicitat contravaloarea terenului și nu despăgubirile de altă natură, rezultă cu prisosință tot din concluziile scrise, prin achiesarea reclamanților la suma stabilită prin expertiza evaluare întocmită de către expert, prin care acesta a stabilit contravaloarea terenului (fila 81 dosar), expertiză împotriva căreia apelanții pârâti nu au formulat obiecțiuni, achiesând prin urmare la aceasta.
Totodată, cu ocazia cuvântului pe fond, reclamanții au solicitat (fila 97 fond) "acordarea de despăgubiri reprezentând contravaloarea terenului în varianta Aar aportului de expertiză în valoare de 1.238.770 lei sau 297.000 euro".
Aceste aspecte sunt confirmate de către reclamanții intimați prin întâmpinarea depusă în apel, și cu ocazia cuvântului pe fond în care arată că au solicitat contravaloarea terenului și nu despăgubiri de altă natură.
Cea de-a doua critică privind motivarea contradictorie și lipsa de rol activ a instanței în privința stabilirii regimului juridic al terenurilor, al suprapunerii acestora este de asemenea neîntemeiată.
Este evident că terenurile cumpărate nu se suprapun.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.273/31.01.2002, numiții și au dobândi terenul în suprafață de 95000 mp. din care în data de 26.02.2002, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.551, au vândut reclamanților și - suprafața de 39000 mp. situata în C, 27, parcela 1, cu următoarele vecinătăți: N- DE 364/1, E-proprietatea, S-rest proprietatea și, V-DE 364.
Conform referatului 17501/2003, HCL 9/31.01.2002 și HCL 144 ale Consiliului Local C, s-a aprobat achiziționarea suprafețelor de teren de 5,6 ha (56000 mp.) situat în str. - 27, P1 în vederea realizării de locuințe de finanțare,din care, pentru 20000 mp. achiziționați de la numiții și, acestora li s-a achitat un preț stabilit prin expertiză tehnică, însușită de către apelant.
În acest scop a fost încheiat între părți antecontractul autentificat sub nr.649/21.03.2002, iar prin HCL 9/2002, Consiliul local C menționează că achiziționarea terenului se face în baza unor documentații tehnice întocmită de un proiectant autorizat și însușit de Consiliul Local
O parte din acest teren 8610 mp.,a fost transmis în folosință gratuită către ANL.
Terenul achiziționat de către apelantul Consiliul Local al Municipiului C de la numitii ( ce face parte din suprafața de 95000 mp. ce a aparținut în proprietate familiei ), excede suprafeței de 39000 mp. vândută reclamanților, aflându-se în continuarea acesteia.
S-au avut în vedere de către instanță în acest sens schițele, memoriile tehnice, expertiza întocmită în cauză, vecinătățile terenului, N-, E-, S-De 61/1 și DE 361, V- rest proprietate.
Prin urmare terenul în litigiu de 2091 mp.,ce face parte din suprafața de 39000 mp. vândută reclamanților nu a făcut obiectul achiziționării de către Consiliul Local al Municipiului C, care nu a achitat nici o sumă de bani pentru acesta.
Potrivit celor arătate cele doua terenuri vândute nu se suprapun, aflându-se unul în continuarea celuilalt, ( aceasta rezultând din vecinătățile de la limita de Nord a terenului -familia, unde se învecinează cu reclamanții ce ocupă terenul vândut anterior de către și ).
Aceasta rezultă și din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert tehnic ing. și prin completarea la raportul efectuat ulterior în rejudecare după casare, din care reiese fără echivoc faptul că reclamanții au lipsă în proprietate suprafața de 2091 mp, ( partea de vest a terenului cu S-39000 mp) și este ocupat prin extinderea, lărgirea străzii - - carosabil și trotuar către în terenul cu mp. proprietatea reclamanților. Expertiza menționează că a existat un aliniament vechi,iar în prezent, suprafața ocupată de str.- de 2091 mp. reprezintă aliniamentul actual. Deci aliniamentul vechi și cel actual sunt diferite,prin extinderea străzii.
Strada - a fost extinsă din aliniamentul vechi (inițial) către est ocupând din terenul proprietatea reclamanților, iar mp.este ocupată corespunzător aliniamentului actual existent în teren la data expertizei. Această ocupare s-a făcut fără acordul și fără consultarea proprietarilor reclamanți.
(lărgirea) străzii - din C, cartier Romanești și investiția realizată s-a efectuat în baza HG 665 și s-a efectuat în anul 2004.
De reținut că terenul a fost dobândit de către reclamanți în anul 2002, iar extinderea străzii și prin urmare ocuparea acesteia s-a făcut în anul 2004 în forma actuală, așa cum este configurată str.- în prezent cu noile dimensiuni și suprafețe, neputând figura ca fiind prinsă ca atare în inventarul domeniului public prin HG 965/2002.
În această hotărâre din 2002,este clar ca figura la poziția 665 - str.- în varianta veche, inițială,neextinsă, aceasta rezultând din lățimea carosabilului,felul îmbrăcămintei carosabilului - pământ și datorită datei în care este evidențiată la această poziție in 2002, atâta vreme cât prin expertiză s-a arătat că extinderea străzii s-a realizat în anul 2004.
Prin urmare în HG 965/5.09.2002, nu figurează în inventar str.- în forma actuală, în prezent, care să cuprindă și suprafața de 2091 mp. în litigiu.
Oricum, terenul este imposibil de restituit în natură, datorită destinației actuale, de stradă și a investițiilor realizate în acest sens pe acesta.
Astfel, indiferent dacă acest teren încorporat, prin extinderea asupra lui, în stradă era prevăzut ca domeniu public în acea hotărâre,in prezent prin lege si anume, Legea nr.213/1998, având în vedere destinația actuală, acesta de fapt actualmente alcătuiește domeniul public al statului.
În art.3 alin.1 se arată că domeniul public este alcătuit din bunurile stabilite în anexă la prezenta lege, care la pct.12 prevede expres că drumurile fac parte din domeniul public. În acest sens și HG 141/2008 de modificare și completare HG 965/2002, in care se prevede un alt număr de poziție pentru str.- (fost 665) actualmente 252.
Esențial de reținut este că la momentul cumpărării,această suprafață de 2091 mp.,a figurat în proprietatea reclamanților conform actelor din dosar. Că această suprafață a fost preluată prin extinderea străzii - de către apelanți, devenind prin destinația conferită, de uz și interes public, aceasta împiedicând de fapt restituirea în natură a terenului.
Prin urmare HCL 147/1999 și HG 965/2002 - nu reprezintă un titlu valabil pentru Primăria în vederea deținerii anterior a suprafeței de 2091 mp. întrucât această hotărâre se referă la strada veche în forma inițială, cea care se referă la forma în configurația actuală cuprinzând și suprafața în litigiu ca stradă, este HG 141/2008, prin care se face o nouă inventariere a bunurilor domeniului public care nu poate cuprinde str.- decât în configurația actuală, deci extinsă.
Oricum, această suprafață în mod cert a fost dobândită de către reclamanți anterior HG 965/2002, și această suprafață de teren a aparținut indubitabil unor persoane fizice cărora li s-a emis titlul de proprietate 2408/48370/22.08.2001 necontestat, neatacat și prin urmare valabil, suprafață ce prin vânzări succesive a ajuns în proprietatea reclamanților. Prin urmare,atunci când au cumpărat, așa cum rezultă din actele de proprietate aflate la dosar și raportul de expertiză întocmit în cauză - reclamanții au avut în proprietate și suprafața de 2091 mp. în litigiu.
Așadar, cele două terenuri proprietatea reclamanților și cea proprietatea Consiliului local C nu se suprapun și strada în configurația actuală ( ce cuprinde și terenul în suprafață de 2091 mp în litigiu) nu figurează ca atare, cu forma pe care o are în prezent în HG 965/2002. Aceasta rezultă din compararea vecinătăților terenului.
În speță, reclamanții au făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului și faptul ocupării acestuia în mod abuziv de către pârâtul apelant, fără titlu și fără despăgubire. Nu poate fi reținută ipoteza că acest teren figura în HG 965/2002, ca teren proprietate publică în baza HCL 147/1999, întrucât acesta indubitabil a fost proprietatea persoanelor fizice, anterior figurând în titlul de proprietate menționat.
Însă, nefiind posibil a fi restituit în natură acest teren reclamanților, acesta fiind o lucrare de interes public cu regim juridic ulterior reglementat, reclamantii sunt îndreptățiți la contravaloarea acestuia calculata conform expertizei tehnice întocmite de către expert tehnic a, cu privire la care apelantul pârât nu a formulat obiecțiuni, achiesând prin urmare la aceasta.
Cum expertiza a fost efectuată în mai 2009, perioada care a trecut este relativ scurta si nu a adus modificări semnificative care să conducă la oscilări valorice ale terenului.
Instanța a respectat întocmai îndrumările și dezlegările date deciziei de casare și expertul a răspuns la obiecțiunile formulate.
Se poate observa din actele și lucrările dosarului că în cauză s-a dispus efectuarea de noi expertize cu obiectivele stabilite de către instanța de recurs prin decizia de casare, de asemenea s-a procedat la analiza actelor de proprietate opuse de către părți în succesiunea cronologică a acestora, procedând la soluționarea cauzei prin raportare la cerințele legale specifice unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil.
Cât privește penultimul motiv de apel relativ la verificarea legalității dezmembrărilor, se constată că nu este incident în cauză articolul invocat alin.6 pct.c din Legea nr.50/1991.
Totodată Legea nr.7/1996 nu face nici o referire în acest sens, în situația dezmembrărilor că ar fi necesară existența unor astfel de certificate și că lipsa lor ar atrage sancțiunea nulității.
Nu se pot prevala apelanții de o asemenea apărare, atâta vreme cât, nu a fost constatată vreo nulitate anterioară în această privință prin vreo hotărâre judecătorească. Oricum, această situație, nu putea fi invocată direct în apel ca excepție de sine stătătoare față de natura ei și scopul urmărit care presupune o judecată inițială pe fond.
Această apărare și cerere nu a fost formulată până în prezent nefăcând obiectul controlului judiciar, fiind o apărare și cerere nouă formulată direct în apel.
Totodată verificarea legalității înstrăinării și actelor de dezmembrare nu are legătură indisolubilă cu speța, care are ca obiect revendicarea terenului în suprafață de 2091 mp. preluat abuziv de către apelanți.
Chiar în ipoteza în care în urma unei analizări a legalității actelor de dezmembrare cu care instanța până în prezent nu a fost investită de-a lungul derulării procesului, s-ar constata că aceste acte sunt lovite de nulitate, această nulitate nu produce efecte pentru apelanți. C mult s-ar constata că reclamanții nu au pierdut proprietatea ci, redobândirea retroactivă în proprietate a terenurilor respective, avute dinainte de dezmembrare.
Acest aspect nu ar schimba cu nimic datele problemei în acest punct de conflict.
Astfel critica apelanților că valabilitatea actelor de dezmembrare nu a fost analizată la fond, apare ca nefondată întrucât, actele de proprietate nu au fost contestate, iar instanța nu se putea sesiza din oficiu și peste voința părților cu o cerere în verificarea valabilității actelor de dezmembrare, de vreme ce nu fusese investită cu o astfel de cerere, întrucât, în caz contrar, s-ar fi adus o gravă atingere principiului disponibilității. Apelanții în fața instanței de fond nici pe cale de acțiune și nici pe cale de excepție nu au formulat o astfel de cerere, conduita procesuală a acestora fiind una absolut pasivă.
Este esențial de subliniat că potrivit actelor din dosar - în proprietatea reclamanților la momentul cumpărării a figurat și terenul în suprafață de 2091 mp. preluat abuziv de către apelanți în vederea extinderii străzii -, și observând actele de dezmembrare depuse, aceasta nu afectează în nici un mod situația existentă.
Nici ultimul motiv de apel, în ceea ce privește greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată la fond către reclamanți,nu este fondată.
Nu are importanță că prin decizia de casare așa cum susțin apelanții, reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată pentru acea fază procesuală, întrucât această manifestare de voință se raportează doar la acea fază procesuală.
Ori, în rejudecare la fila 97 fond prin încheierea din 12.06.2009, reclamanții și-au schimbat poziția procesuală, solicitând cheltuieli de judecată.
Faptul că într-o anumită fază procesuală nu au solicitat pentru acea etapă cheltuieli de judecată, nu împiedică părțile ca ulterior să-și reconfigureze poziția procesuală și să le solicite.
Având în vedere că pârâții au căzut în pretenții în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă.
În apel, în prezenta cauză s-au solicitat cheltuieli de judecată, la care față de soluția pronunțată, reclamanții intimați conform art.274 Cod pr.civilă, sunt îndreptățiți.
Văzând soluția pronunțată, culpa procesuală si disp. art. 274 Cod procedură civilă, vor fi obligați apelantii pârâți către intimații reclamanți la cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat, care vor fi reduse de instanță la 10.000 lei, cererea de cheltuieli fiind admisă în parte, pentru următoarele motive:
Conform art. 274 alin. 1 si 2 Cod procedură civilă, partea care cade in pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum si orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi ca le-a făcut.
Instanța are însa dreptul sa mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ce compun cheltuielile de judecată avansate de reclamantul ce a avut câștig de cauză, potrivit cu cele prevăzute in onorariilor minimale, ori de cate ori constată motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. 3 Cod procedura civila.
In stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată ce trebuie suportate de partea care a căzut în pretenții, cheltuieli formate în prezenta cauză numai de onorariul de avocat, instanța nu intervine direct sau indirect în contractul de asistență juridică încheiat între apărător si reclamantă, ci in raportul de drept procesual siapreciazăîn funcție de valoarea pricinii așa cum a fost prețuită prin contract, de complexitatea destul de redusă, de dificultatea medie și de lipsa de noutate a litigiului -proporționalitateaonorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, urmând ca numai aceasta sumă să fie suportată de pârâții aflați in culpa procesuală.
Curtea preciză că o astfel de rezolvare a cheltuielilor de judecată este echitabilă și că în acest mod se păstrează un echilibru și între culpa procesuală a pârâților si obligarea corespunzătoare a acestora la cheltuieli numai in raport cu o necesitate procesuală rezonabilă, întrucât impunerea întregului onorariu în sarcina părților care au pierdut procesul este privita ca fiindo soluție excesivă.
Raportul trebuie făcut la judecata de fond, funcție de complexitatea și volumul de muncă depuse în această fază apreciate ca proporționale și disproporția față de complexitatea redusa, valoarea de muncă și lipsa unor elemente de noutate în faza apelului, nejustificând o prestație mai mare decât cea avută la fond.
Văzând aceste considerente, instanța va respinge apelul și va admite în parte cererea de cheltuieli de judecată. Vor fi obligați apelanții către intimatul la 10.000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâții MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C, str. -, nr. 7, județul D, împotriva sentinței civile nr. 239 de la 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, ambii cu domiciliul în C,-, județul
Admite în parte cererea de cheltuieli de judecată.
Obligă apelanții către intimatul la 10.000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.- / 04.02.2010
Tehn.6 ex
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Tatiana Rădulescu
