Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 401/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 401/R/2008
Ședința publică din 14 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Țuluș
JUDECĂTORI: Andrea Țuluș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 525 din 9 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâții și, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, se prezintă mandatarul recurentului reclamant, asistat de av. din Baroul București, cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta intimaților pârâți, av.-, din Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de ridicat, instanța constată prezentul recurs în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare orale.
Reprezentantul recurentului reclamant, susține recursul așa cum este formulat, solicită admiterea lui conform motivelor expuse în memoriul de recurs depus la dosar, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, constatarea că acțiunea de față este scutită de plata taxei judiciare de timbru, respingerea excepției de netimbrare și desființarea hotărârii instanței de fond cu trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiași judecătorii.
Reprezentanta intimaților pârâți, av. -, susține întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, cu 476 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în recurs, conform bonului fiscal depus la dosar la 22.
CURTEA
Prin Sentinta civilă nr. 4989 din 06.06.2007 a Judecătoriei Cluj -N, a fost admisă excepția netimbrării și, în consecință, anulată ca netimbrată actiunea civilă exercitată de reclamantul împotriva pârâților și, având ca obiect revendicare.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că reclamantul nu a achitat taxa de timbru judiciar în sumă de 6.686,52 RON la data introducerii acțiunii și nici ulterior, deși instanța i-a pus în vedere acest lucru. Reclamantul a formulat cerere de reexaminare însă prin încheierea irevocabilă pronunțată în data de 25.05.2007, a fost respinsă cererea ca tardivă.
Prin decizia civilă nr. 525/9.10.2007 a Tribunalului Cluj, apelul reclamantului a fost respins ca nefondat.
În considerentele acestei decizii, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanța, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate, iar cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă.
Dat fiind caracterul irevocabil al încheierii prin care s-a soluționat cererea de reexaminare a taxei de timbru, aceasta nu mai poate fi atacată ulterior cu o altă cale de atac.
Tribunalul a constatat că cererea de reexaminare a taxei de timbru a fost deja soluționă în mod irevocabil prin încheierea civilă din data de 25.05.2007, prin respingerea acesteia ca tardivă.
În consecință, reclamantul avea obligația de a achita taxa de timbru stabilită de prima instanță, obligație pe care nu și-a respectat-o, ceea ce a condus, conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 la anularea acțiunii introductive.
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs reclamantul, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și desființării sentinței apelate, cu consecința trimiterii acțiunii spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe.
În motivarea recursului său, reclamantul învederează că încheierea prin care a fost soluționată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru are un caracter irevocabil doar față de prima instanță, nefiind obligatorie pentru instanța de control, care, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 146/1997, poate cenzura sentința de anulare a cererii ca netimbrată, având obligația să examineze modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, respectiv scutirea de taxă judiciară de timbru raportat la disp.art.15 lit. din Legea nr. 146/1997.
Rezoluția prin care s-a stabilit că acțiunea trebuie timbrată la valoare este lipsită de bază legală, iar încheierea de respingere cererii de reexaminare s- limitat la a analiza doar termenul în care putea fi introdusă această cerere, respingând-o ca tardivă, ceea ce înseamnă că, în cele din urmă, nici o instanță nu a dezbătut problema de fond privind necesitatea timbrării sau scutirea de taxă judiciară de timbru, apelul nedevoluând sub acest aspect, instanța de apel limitându-se să constate existența unei încheieri irevocabile care, în realitate, nici măcar nu are caracter interlocutoriu.
Din jurisprudența instanței supreme (decizia nr.7664/2001), rezultă că existența unei proceduri speciale de soluționare contestațiilor nu exclude posibilitatea exercitării controlului judiciar cu privire la eventualele greșeli de judecată.
În speță, eroarea de judecată este reprezentată de ignorarea incidenței art.15 lit. din Legea nr. 146/1997, eroare pe care instanța de apel era datoare să o îndrepte.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp.art.304 pct.9 Cod proc.civ. ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în esență, instanța de recurs este ținută să se pronunțe asupra a două probleme de drept, și anume:
- dacă acțiunea în revendicarea unui imobil preluat de stat abuziv exercitată împotriva subdobânditorului este sau nu scutită de taxă judiciară de timbru,
- precum și dacă instanța de control judiciar poate cenzura sau nu modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru de către prima instanță.
În ceea ce privește prima chestiune, potrivit textului art. 15 lit. din Legea nr. 146/1997, sunt scutite de taxă judiciară de timbru "cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente".
, acest text se referă doar la acțiunile în revendicare exercitate împotriva statului și, eventual, vorbind de cereri accesorii, la acțiunile pentru constatarea nulității absolute contractelor de vânzare-cumpărare.
În realitate, această dispoziție legală fost adoptată într-un moment când, pe rolul instanțelor, erau frecvente acțiunile în revendicare exercitate de foștii proprietari sau moștenitorii acestora împotriva celor care au cumpărat de la stat imobilele preluate abuziv, acțiuni fundamentate pe stabilirea titlului preferabil.
Nu se poate face o distincție între situația fostului proprietar (sau a moștenitorului acestuia) al cărui imobil nu a fost înstrăinat, rămânând în continuare în proprietatea statului și cea fostului proprietar al cărui imobil preluat abuziv a fost înstrăinat de stat celui căruia acesta i-a fost închiriat. A proceda așa, ar însemna aplicarea unui tratament juridic diferențiat unor persoane aflate în situații juridice egale, în condițiile în care nu depinde de voința fostului proprietar tabular înstrăinarea imobilului sau rămânerea acestuia în proprietatea statului, ceea ce ar echivala cu încălcarea disp. art. 16 alin. 1 din Constituție, privind egalitatea în drepturi.
Prin urmare, atât acțiunea în revendicare exercitată nemijlocit împotriva statului, cât și cea exercitată împotriva dobânditorului subsecvent, sunt scutite de taxă de timbru în baza art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997.
Așadar, sub acest aspect, hotărârile instanțelor de fond sunt nelegale.
În ceea ce privește posibilitatea de cenzurare a modului de stabilire taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, "în situația în care instanța judecătorească investită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu".
Prin urmare, instanța de control judiciar poate aprecia că taxa judiciară de timbru fost greșit stabilită de prima instanță. Pronunțarea unei încheieri într-o cerere de reexaminare nu leagă instanța de control judiciar, ci doar prima instanță, așa cum corect susține recurentul, scopul textului de lege fiind evitarea cenzurării modului de stabilire taxei judiciare de timbru direct în controlul judiciar, pentru a se preîntâmpina o durată excesivă a procedurii. Posibilitatea acordată de lege primei instanțe de cenzura modul de stabilire a taxei judiciare de timbru nu înlătură, însă, așa cum rezultă din disp. art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, controlul judiciar ierarhic, textul nefăcând distincție între situația în care modul de stabilire a taxei judiciare de timbru a fost contestat în fața primei instanțe și cea când taxa judiciară de timbru a fost achitată așa cum ea a fost stabilită de instanță. Nu se poate susține limitarea controlului judiciar doar la situațiile în care taxa judiciară de timbru a fost stabilită sub cea prevăzută de lege, o astfel de interpretare fiind contrară oricărei logici, întrucât posibilitatea de cenzurare este o premisă și nu poate să depindă de soluție, care este un efect.
Instanța de control judiciar poate, așadar, cenzura modul de stabilire taxei judiciare de timbru de către prima instanță, indiferent dacă cuantumul acesteia a fost sau nu supus controlului judiciar pe calea cererii de reexaminare și indiferent dacă, în acest control judiciar, prima instanță s-a pronunțat sau nu pe "fondul cererii" (în speță, cererea de reexaminare fiind respinsă ca tardivă).
Raportat la considerentele învederate, prima instanță stabilit în mod greșit obligația de plată a taxei judiciare de timbru, anulând, în consecință, în mod nelegal acțiunea și lăsând, astfel, nesoluționat fondul, ceea ce atrage aplicarea disp. art. 297 alin. 1 Cod proc. civ. impunându-se desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare (ceea ce nu înlătură posibilitatea instanței de a pune în discuție alte excepții peremtorii, ce urmează în ordinea soluționării celei de netimbrare).
Cum instanța de apel soluționat greșit apelul, în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. decizia recurată urmează să fie modificată și apelul admis, în sensul celor mai sus arătate.
Cheltuielile de judecată vor fi stabilite de instanță cu ocazia statuării asupra culpei procesuale, conform disp. art. 274 alin. 1 Cod proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.525 din 9.10.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică, în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.4989/6.06.2007 a Judecătoriei Cluj -N, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași judecătorii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact.GC
3 ex/1.03.2008
Jud.apel:,
Președinte:Andrea ȚulușJudecători:Andrea Țuluș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
