Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 406/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR. 406/R/2008
Ședința publică din data de 14 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Adrian
-
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul SPITALUL ORĂȘENESC SIMLEUL împotriva sentinței civile nr. 2423 din 10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent - consilier juridic și reprezentantul pârâtului intimat -avocat, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâtului intimat depune la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului înaintat de Spitalul Orășenesc Simleu S, întâmpinare din care un exemplar se comunică cu reprezentantul reclamantului recurent.
Reprezentanții părților arată că nu mai sunt de formulat alte cereri.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată, susținând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. Arată că pe o perioadă de șase luni de zile s-a solicitat o delegare, a apărut un medic rezident fapt pentru care în spitalul orășenesc sunt doi medici. Nu se poate reține faptul că erau prea mulți medici. Rezidentul a fost pe post și presupunea să se perfecționeze, însă nu și-a respectat obligația contractuală.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului formulat de reclamantul recurent și menținerea în întregime a sentinței civile nr. 2423 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- care este legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Susține oral întâmpinarea formulată arătând că pârâtul intimat era specializat să lucreze în specialitatea sa, aceea de chirurg, însă erau patru chirurgi și pârâtul intimat a făcut o operație la 10 zile. Chirurgia este o meserie care se practică tot timpul. Dovada că nu au avut nevoie de pârâtul intimat este faptul că a fost detașat la Spitalul din Nu i-a fost acordată nici locuință de serviciu.
Curtea, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2423 din 10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea reclamantului Spitalul Orășenesc Șimleu S împotriva pârâtului, iar reclamantul a fost obligat să-i plătească pârâtului cheltuieli de judecată în sumă de 2.380 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la data de 29 august 2007, reclamantul Spitalul Orășenesc Șimleu Sas olicitat instanței obligarea pârâtului la plata sumei de 25.335,49 lei reprezentând cheltuieli de formare profesională, cu motivarea că pârâtul a semnat un act adițional la contractul individual de muncă prin care s-a obligat ca după terminarea rezidențiatului să funcționeze o perioadă de 5 ani în cadrul unității reclamante și nu și-a îndeplinit această obligație contractuală.
Asupra cauzei de față, instanța a reținut următoarele:
La data de 26 martie 1999 a fost încheiat un contract individual de muncă între părți precum și un act adițional la contractul individual de muncă prin care pârâtul se obliga să funcționeze o perioadă de 5 ani ca medic chirurg după terminarea rezidențiatului în cadrul unității reclamante.
Pârâtul a lucrat în cadrul unității reclamante în perioada 1 mai 2004-1 octombrie 2005. La data de 1 octombrie 2005 pârâtul a fost detașat la unitatea din Da S pitalului CFR C prin decizia nr.51 din 28 septembrie 2005, decizie care a fost prelungită prin decizia nr.11 din 23 martie 2006.
Ulterior, pârâtul a promovat un concurs și a obținut un post în cadrul Spitalului CFR C, solicitând reclamantului să-i acorde transferul, iar acesta a fost de acord doar cu demisia pârâtului.
Instanța a reținut că reclamantul nu avea nevoie de serviciile pârâtului deoarece mai avea încă 3 medici chirurgi, dovada acestui fapt constituind-o detașările repetate la Spitalul CFR C, unde pârâtul a reușit să obțină prin concurs un post de medic chirurg pentru a-și putea desăvârși specializarea în mod practic, deoarece câtă vreme a lucrat în cadrul unității reclamante a operat foarte puțin.
Reclamantul nu poate obține obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de formare profesională a acestuia, câtă vreme nu și-a îndeplinit în mod culpabil obligațiile față de pârât, respectiv obligația de a-i asigura acestuia un loc de muncă stabil, la care pârâtul să se poată forma profesional la locul de muncă.
Potrivit art. 5 alin.2 din OUG nr.58/2001 drepturile salariale ale medicilor, stomatologilor și farmaciștilor rezidenți din primii doi ani de rezidențiat se suportă de la bugetul de stat, astfel că reclamantul nu mai are nici un temei să solicite contravaloarea cheltuielilor de formare profesională a pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul Spitalul Orășenesc Șimleu Sad eclarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, s-a arătat că deși mai existau 3 medici chirurgi în spital la data în care dr. s-a prezentat la post, aceștia își desfășurau activitatea în secția de chirurgie cu 30 de paturi, ulterior 25 de paturi, conform normativelor în vigoare. Postul intimatului pârât era în cabinetul de specialitate al ambulatoriului spitalului. De asemenea, după expirarea celor 2 detașări (maximum acordate de Codul Muncii - Legea nr.53/2003) acesta urma să-și continue activitatea la postul său din ambulatoriu. Nu rezultă în nici un mod și nu a fost probant faptul că dr. nu își putea desăvârși practic specializarea întrucât avea consultații la cabinet și periodic i s-a permis să opereze, deși era medic titular în policlinică.
Instanța de judecată a ignorat faptul că în actul adițional la contractul individual de muncă nr.1503/26.03.1999 la punctul 2 se prevedea că pârâtul se obliga "să lucreze în unitate cel puțin 5 ani de la data confirmării în specialitate, iar în caz de nerespectare a perioadei precizate, se obliga să suporte contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu pregătirea sa și salariul aferent acestei perioade. Suma datorată va fi corectată cu coeficientul de inflație".
De asemenea, instanța de judecată a ignorat faptul că pârâtul a semnat nota de lichidare în data de 20.06.2006, prin care se obligă textual să achite sumele privind plata drepturilor salariale indexate cu coeficientul de inflație aferente anilor de rezidențiat datorită nerespectării contractului de muncă încheiat cu Spitalul Orășenesc Șimleu
Instanța de judecată nu a avut în vedere nici practica judiciară aplicabilă acestei spețe, cum ar fi sentința civilă nr.619/22 mai 2006 a Tribunalului Sălaj secția civilă, dosar nr-, sentința civilă 820/30 aprilie 2004 a Tribunalului Sălaj în dosarul 814/2004, Decizia nr.734/R/28 septembrie 2004 a Curții de APEL CLUJ dosar 8680/2004, sentința civilă 1335/17 octombrie 2005 a Tribunalului Sălaj dosar nr.2336/2005, sentința civilă 853/2005 a Tribunalului Sălaj în dosar 1095/2005.
Potrivit art.195 din Codul Muncii, salariații care au beneficiat de un curs sau stagiu de pregătire profesională mai mare de 60 de zile, în condițiile art.194 alin.2 lit. b și alin.3 nu pot avea inițiativa încetării contractului de muncă pe o perioadă de cel puțin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională. Durata obligației salariatului de a presta munca în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum și orice alte aspecte legate de obligațiile salariatului ulterioare formării profesionale se stabilesc prin act adițional. Unitatea sanitară a plătit punctual toate cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională timp de 5 ani pentru dr. și nu a beneficiat de serviciile de specialitate ale acestuia pe timp de 5 ani.
Potrivit art.969 din Codul civil "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante". Contractul individual de muncă a fost încheiat cu respectarea tuturor prevederilor legale, pârâtul având capacitate deplină de exercițiu și folosință. Pârâta intimată nu a invocat manevre frauduloase sau dolosive ori violența ce ar fi folosită de reclamant în vederea încheierii contractului.
Este de reținut fără echivoc că intimata pârâtă nu și-a îndeplinit integral obligațiile, aceasta beneficiind de loc de muncă, condiții de formare profesională din partea Spitalului Orășenesc Șimleu S, în speță fiind incidente dispozițiile OUG 85/2000, OUG 259/2000 modificată de OUG 58/2001 și Legea nr.41/2002.
Legea nr.41/2002 prevede expres ca adăugare la art.3 alin.6 din OUG 58/2001 că "ocuparea unui alt post decât cel pentru care au fost confirmate ca rezidenți se poate face numai după îndeplinirea obligației prevăzute la alin.5 și anume după prestarea unui număr egal de ani cu durata finanțării".
Această prevedere legală a fost încălcată de către intimatul pârât prin prezentarea demisiei.
Întrucât reclamanta a stabilit corect cuantumul sancțiunii materiale având în vedere tabelul prezentat în cererea introductivă, verificat și neinfirmat de expert, și anume sumele brute indexate cu rata inflației, diminuate cu număr de luni prestate de către dr., acest lucru trebuind să fie luat în seamă de către instanță.
Este irelevant faptul că în primul an de rezidențiat a fost plătit prin sume alocate cu această destinație prin viramente de la bugetul (OUG 85/2000) iar restul de 4 ani din fondul de asigurări sociale de sănătate, adică din sumele obținute de spital prin munca tuturor salariaților, prin contractul de prestări servicii medicale încheiate cu CJAS.
De asemenea, cheltuielile de judecată sunt excesive și nedetaliate.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Prin actul adițional la contractul individual de muncă nr.1503 (5 fond), s-a prevăzut obligația pârâtului de a lucra în favoarea reclamantei cel puțin 5 ani de la data confirmării în specialitate, iar stabilirea cheltuielilor urma să se facă pe baza unei note justificative, conform reglementărilor în vigoare.
De asemenea, același act prevede că în caz de nerespectare a perioadei de 5 ani, pârâtul are obligația suportării contravalorii cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa, precum și salariul aferent acestei perioade.
În cauză, reclamanta nu a procedat conform clauzelor contractuale menționate, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei ce reprezintă salariile încasate de acesta în perioada aprilie 1999-aprilie 2004, fără a stabili pe baza notei justificative cheltuielile de pregătire profesională.
Sub acest aspect, Curtea constată că obligația pârâtului de a restitui salariul aferent unei perioade de 5 ani este în mod evident lipsită de temei legal, deoarece această clauză contractuală contravine dispozițiilor imperative prevăzute de art.165 și art.38 Codul Muncii, care enunță inadmisibilitatea renunțării la drepturile salariale și interdicția renunțării la drepturile recunoscute salariaților prin lege, printre care și salariul corespunzător unei activități efectiv prestate.
Astfel, Curtea reține că reclamanta nu a procedat la determinarea cheltuielilor conform clauzelor contractuale respective, pe baza unei note justificative, ceea ce lipsește pretinsul prejudiciu de caracter cert în privința întinderii sale, astfel încât, sub acest aspect nu sunt întrunite condițiile de antrenare a răspunderii materiale.
În acest context, Curtea constată că semnarea de către pârât a fișei de lichidare și a actului adițional sunt lipsite de efecte juridice, neputând avea semnificația unei achiesări la pretențiile reclamantei deoarece puterea de lege este recunoscută de art.969 cod civil doar convențiilor legal făcute nu și unei convenții cuprinzând clauze nelegale, cum este cea de față.
Tot astfel, este lipsită de temei invocarea unei anumite practici judiciare în materie, deoarece practica judiciară nu reprezintă izvor de drept.
În egală măsură, Curtea observă că reclamanta și-a asumat prin contractul individual de muncă obligația de a-i asigura pârâtului condiții corespunzătoare de lucru, punându-i la dispoziție, potrivit specificului muncii sale, tot ce este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Or, din susținerile necontestate de către părți referitoare la schema de personal și din împrejurarea detașării repetate a pârâtului la Spitalul CFR - unitatea din D, rezultă că reclamanta se putea dispensa de serviciile pârâtului, iar desfășurarea activității sale în favoarea reclamantului nu corespundea unei necesități imperioase.
Prin urmare, nu se poate susține că reclamantul i-a asigurat pârâtului condițiile necesare desfășurării activității în raport de circumstanțele de fapt evidențiate, ceea ce îl împiedică pe reclamant să obțină protecția judiciară a dreptului pretins prevalându-se de propria culpă.
În fine, Curtea mai reține că deși reclamantul a criticat acordarea cheltuielilor de judecată pârâtului, apreciindu-le ca excesive și nedetaliate, nu a indicat niciun motiv concret care să contribuie la diminuarea lor, astfel încât și aceste apărări sunt nefondate.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de pârâtul intimat, Curtea constată că nu s-a făcut dovada efectivă unor asemenea cheltuieli până la închiderea dezbaterilor, iar înscrisul de la fila 29 a fost depus după pronunțarea hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SPITALUL ORĂȘENESC ȘIMLEU împotriva sentinței civile nr.2423 din 10.12.2007 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
--- - - - -
Red./SD/SM
13.03.2008 - 2 ex.
Jud.fond.;
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Adrian
