Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 406/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI --SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.406.
Ședința publică din data de 15.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Melania
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de către contestatoarea - pârâtă C împotriva deciziei civile nr. 201R/08.04.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și și intimații - chemați în garanție MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPIUL
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns contestatoarea - pârâtă C, reprezentată de avocat OG, cu împuternicire avocațială nr. -/29.04.2009 la dosar, intimații - reclamanți, și, reprezentați de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/22.05.2009 la dosar, intimatul - chemat în garanție MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, reprezentat de consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind intimatul - chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPIUL
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, la data de 18.09.2009, intimații - reclamanți, și au depus note scrise în patru exemplare, iar la data de 12.10.2009, au depus o cerere prin care solicită respingerea contestației în anulare precum și o completare a notelor scrise împreună cu două tabele cu prețurile de vânzare pentru garsoniere.
Curtea comunică în ședință publică, reprezentantului legal al contestatoarei-pârâte C și reprezentantului legal al intimatului-chemat în garanție Municipiul prin Primarul General câte un exemplar al concluziilor scrise al intimaților-reclamanți.
Reprezentantul intimaților - reclamanți, și comunică reprezentantului legal al contestatoarei -pârâte C un exemplar al tabelelor din care rezultă prețurile de vânzare ale garsonierelor.
Reprezentantul contestatoarei - pârâte C nu se opune la cererea de probe formulată de intimații-reclamanți, atâta vreme cât înscrisurile de care aceștia înțeleg să se folosească, au fost deja depuse la dosar.
Curtea, deliberând, încuviințează pentru intimații-reclamanți proba cu înscrisurile depuse la dosar și consideră proba administrată.
Reprezentantul contestatoarei - pârâte C învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe contestația în anulare.
Reprezentantul intimaților - reclamanți, și învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe contestația în anulare.
Reprezentantului legal al intimatului-chemat în garanție Municipiul prin Primarul General învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe contestația în anulare.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe contestația în anulare formulată de contestatoarea-pârâtă
Reprezentantul contestatoarei - pârâte C solicită admiterea contestației în anulare în conformitate cu dispozițiile art. 318.pr.civ. cu cheltuieli de judecată. În susținerea contestației, învederează instanței că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de casare ce impunea trimiterea cauzei la instanța de fond.
Reprezentantul intimaților - reclamanți, și pune concluzii de respingere a contestației în anulare formulată de contestatoarea-pârâtă ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.În susținerea poziției sale, precizează că, față de faptul că pârâta nu formulat recurs și implicit motive de recurs, nu poate formula o contestație în anulare solicitând instanței să se pronunțe pe un motiv de recurs.
Reprezentantului legal al intimatului-chemat în garanție Municipiul prin Primarul General învederează instanței că lasă la aprecierea instanței soluționarea contestației în anulare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI secția a IX-a la data de 04.05.2009, contestatoarea Caf ormulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 201/R/08.04.2009 pronunțată de aceeași instanță:
În motivarea contestației se susține în esență că:
În fapt, contestatoarea a devenit proprietar al apartamentului nr. 18 din-, sector 1 prin cumpărare de la, conform contractului de vânzare cumpărare nr.3410/23693/19.02.1997, cumpărarea locuinței fiind făcută cu respectarea dispozițiilor Legii 112/1995.
În anul 2002, între contestatoare și intimați (o parte dintre aceștia) a avut loc un proces prin care aceștia din urmă au solicitat anularea/nulitatea titlului de proprietate al contestatoarei. Prin sentința civilă nr. 334/21.01.2003 pronunțată de Judecătoria Sector 1, definitivă și irevocabila, s-a reținut buna credință a contestatoarei la achiziționarea apartamentului, fiind respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Ulterior, în cursul anului 2007, intimații au formulat o noua cerere de chemare în judecata având ca obiect revendicare, întemeiată pe compararea de titluri. În cadrul acestui proces, contestatoarea a formulat o cerere de chemare în garanție.
Se solicită admiterea contestației în anulare pendinte, în conformitate cu disp. art. 317 alin 1 pct. 2 cod de procedură civilă, susținându-se că instanța de judecată a soluționat cauza cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competentă, respectiv a art. 2 pct. 1 alin b pr.civ. dispoziții potrivit cărora procesul trebuia să fie soluționat în fond de către Tribunalul București și nu de Judecătoria Sector 1, având în vedere că va1oarea imobilului (apartament) revendicat este de peste 500.000 lei (valoarea imobilului fiind de aprox. 200.000 euro).
Plecând de la aceasta valoare a bunului, instanțele de judecată care au soluționat cauza în fond, apel, recurs nu au fost competente din punct de vedere material.
Cauza trebuia să fie soluționată în recurs de ICCJ și nu de Curtea de Apel, întrucât fondul cauzei era de competenta Tribunalului București.
II. Se mai solicită solicită admiterea contestației, în conformitate cu disp. art.318 cod de procedura civilă, arătându-se că hotărârea pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale, respectiva al unei erori judiciare.
Instanța de recurs a dispus în sensul admiterii recursului, modificării în tot a deciziei recurate, și admiterii apelului. A schimbat în tot sentința apelată, în sensul că admis acțiunea, astfel cum a fost precizată.
Consideră contestatoarea că menționata hotărâre este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât acțiunea principală a fost nu numai precizată ci și completată. Astfel, instanța de judecată a fost investită cu o acțiune și precizată și completată care are mai multe capete de cerere.
Instanța de judecată, prin faptul că a dispus "admite acțiunea precizată", a admis toate capetele de cerere formulate de reclamanți, iar decizia pronunțată nu se referă la toate aceste capete de cerere.
Mai mult decât atât, acțiunea reclamanților este și completată, iar dacă instanța nu a admis și aceste capete de cerere completatoare trebuia să admită acțiunea în parte.
Nu în ultimul rând, prin schimbarea în tot a sentinței apelate a fost desființată și soluția privind cererea de chemare în garanție formulată de către contestatoare, însă instanța nu s-a mai pronunțat și pe aceste aspecte. Instanța trebuia să se pronunțe și pe cererea de chemare în garanție, dacă tot a desființat/schimbat sentința civilă în tot.
Față de greșelile materiale anterior descrise, consideră contestatoarea că decizia pronunțată este și o eroare judiciară.
III. Mai solicită contestatoarea ca, în conformitate cu disp. art.318 cod de procedura civila, să îi fie admisă contestația întrucât instanța de judecată a omis să cerceteze motivul de casare ce impunea trimiterea cauzei la instanța de fond, respectiv:
Litigiul a avut ca obiect pe de o parte acțiunea principală precizată și completată iar pe de altă parte cererea de chemare în garanție.
Întrucât aceasta cerere de chemare în garanție nu a fost disjunsă, ea fiind soluționată la fond pe cale de excepție, consideră contestatoarea că soluția ce se impunea era aceea de casare și trimitere a dosarul pentru soluționarea acestei cereri. Hotărârea pronunțată în recurs este - în susținerea contestatoarei - o greșeală judiciară și din această perspectivă. Cererea de chemare în garanție a fost respinsă ca lipsită de interes întrucât acțiunea principală fusese respinsă, însă în situația admiterii acțiunii principale, este obligatoriu ca și această cerere să fie soluționată în fond.
În drept, au fost indicate disp. Art.317 și urm. Cod de procedura civila.
Cererea scutută de taxa de timbru.
Intimații au depus - la data de 18.09.2009 - întâmpinare/note scrise, pe această cale susținând în esență că:
În condițiile în care se invocă prevederile art. 318.pr.civ. cu referire la omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul dintre cazurile de modificare sau de casare, trebuie să se aibă în vedere împrejurarea că nu a fost formulat recurs (și nici apel) de către contestatoare. Astfel, aceasta nu are - în opinia intimaților - calitatea procesuală necesară pentru a formula contestație în anulare întemeiată pe aceste dispoziții ale art. 318.pr.civ.
Se mai precizează că prin decizia contestată s-a reținut faptul că pârâta (contestatoarea) are la îndemână o cale directă în justiție pentru a obține despăgubiri în situația în care va fi evinsă, despăgubiri pe care le poate solicita conform art. 50 al. 2 și 3 din Legea 10/2001.
Cu referire la erorile judiciare imputate instanței de recurs, arată intimații că asemenea erori nu pot constitui motive de contestație în anulare, susținând de asemenea că în speță nu există erori materiale.
Se mai arată că, formulând criticile prin care susține că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat pe toate capetele cererii de chemare în judecată - astfel cum aceasta a fost completată - contestatoarea omite să precizeze că instanța de fond a respins pe cale de excepție toate acele capete de cerere (completatoare) întemeiate pe prevederile art. 111.pr.civ. iar reclamanții au achiesat la această soluție neformulând critici împotriva ei în apel și recurs.
În ceea ce privește critica referitoare la necompetența instanței, se arată că pentru prima dată contestatoarea afirmă că valoarea imobilului (o garsonieră) ar fi se 200.000 euro, neformulând vreo contestație sub aspectul valorii bunului pe parcursul soluționării litigiului în care s-a pronunțat decizia contestată.
Consideră intimații că o asemenea afirmație este fără acoperire, făcând totodată trimitere la prevederile art. 18 ind. 1.pr.civ. De asemenea se invocă și jurisprudența instanței supreme.
Tot cu referire la aspectul valorii imobilului, arată intimații că în prezent prețul de piață al unei garsoniere libere este - potrivit anunțurilor de la publicitate - cuprins între 20.000 și 68.000 euro, iar imobilul în litigiu este amplasat într-o construcție a cărei vechime este de peste 80 de ani, cu un grad avansat de uzură. Astfel, rezultă cu prisosință că litigiul a avut, sub aspect valoric, un obiect aflat sub valoarea de 500.000 lei stabilită în art. 2 pct. 1 lit. b pr.civ.
Anexat întâmpinării au fost depuse anunturi de mică publicitate și fotocopia contractului de vânzare-cumpărare nr. 3410/23693/19.02.1997.
Analizând contestația în raport de actele și lucrările disarului, de criticile formulate și de limitele impuse prin art. 317-318 raportat la art. 129 alin. ultim pr.civ. Curtea constată netemeinicia acesteia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Contestația este o cale de atac extraordinară, care poate fi promovată împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile numai în condițiile strict și limitativ permise prin art. 317-318.pr.civ.
O primă critică formulată în speță de către contestatoare, în contextul prevederilor art. 317 alin. 1 pct. 2.pr.civ. se referă la faptul că instanța s-ar fi pronunțat cu încălcarea prevederilor de ordine publică referitoare la competență, respectiv a prevederilor art. 2 pct. 1 lit. b pr.civ.
Prin art. 317 alin. 1 partea introductivă se stabilește o condiție distinctă ce trebuie îndeplinită pentru invocarea cu succes a uneia dintre situațiile expuse la lit. a și baa celeiași norme, și anume aceea că "hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului".
Contestatoarea, deși a participat în procesul finalizat prin decizia contestată, nu a formulat - în fața instanței de fond, de apel ori de recurs - vreo solicitare/obiecțiune relativ la competența instanței investite de către reclamanți cu soluționarea fondului acțiunii în revendicare.
În aceste condiții, Curtea constată că nu este întrunită condiția legal stabilită prin norma enunțată anterior, respectiv aceea ca partea ce a formulat contestația pendinte să nu fi avut posibilitatea de a invoca, în fazele judecății în apel sau recurs, necompetența instanțelor ce s-au pronunțat asupra problemelor de fond. Pe cale de consecință, aceasta nu mai este îndreptățită să pretindă analiza unei asemenea pretinse nereguli în contextul căii extraordinare de atac a contestației în anulare.
Prin cel de-al doilea motiv al contestației în anulare, contestatoarea reproșează instanței de recurs - pe temeiul prevederilor art. 318.pr.civ. - că a pronunțat o hotărâre care "este rezultatul unei greșeli materiale, respectiv al unei erori judiciare"
În chiar enunțul acestei critici, Curtea constată o evidentă eroare a contestatoarei constând în aceea că pune sub semnul echivalenței greșeala materială și eroarea judiciară ce se impută instanței de recurs, în condițiile în care greșeala materială (la care se face referire în cuprinsul art. 318.pr.civ) are în vedere aspectele formale, procedurale ale judecății, în timp ce eroarea de judecată presupune o greșeală în legătura cu judecata în fond a litigiului, această din urmă categorie excedând reglementării din art. 318 teza I-a din pr.civ.; aceste distincții între cele două tipuri de erori au fost constant subliniate în doctrină și jurisprudență.
Ipoteza în care instanța de recurs, pronunțând o soluție de modificare a hotărârilor supuse controlului judiciar și evocând fondul, ar fi lăsat nesoluționate unele dintre cererile/capetele de cerere formulate în fața instanței de fond, nu se circumscrie situației prevăzute de art. 318 teza I-a pentru că nu ar putea fi calificată drept greșeală formală, de procedură ținând de judecata recursului, ci eventual una ce ține de judecata fondului evocat.
C de-al treilea motiv prin care este susținută contestația pendinte se referă - în enunț - la o pretinsă omisiune a instanței de recurs în a cerceta "motivul de casare ce impunea trimiterea cauzei la instanța de fond", însă argumentele expuse în dezvoltarea lui se referă la aspecte ce au fost analizate și în contextul celui de-al doilea motiv al contestației, și anume nepronunțarea instanței de recurs asupra cererii de chemare în garanție formulată în fața instanței de fond (și respinsă de respectiva instanță pe cale de excepție).
Această argumentație a contestatoarei nu corespunde nici exigențelor art. 318 teza a II-a din pr.civ. (aceea ca, în situația respingerii recursului sau admiterii lui numai în parte, instanța de recurs să fi omis a se cerceta vreunul dintre motivele da modificare sau de casare) pentru că, pe de o parte nu este îndeplinită condiția ca recursul să fi fost respins ori admis numai în parte, iar pe de altă parte poziția procesuală a contestatoarei a fost (în faza recursului) aceea de intimată, așa încât ea nu a investit instanța a cărei decizie o contestă cu soluționarea unor motive de recurs ce ar fi rămas nesoluționate.
Prevederile art. 318.pr.civ. sunt de strictă interpretare și aplicare, astfel că aplicarea lor nu poate fi făcută, pe cale de interpretare, în privința unor cereri/susțineri ce nu intră în categoria motivelor (de recurs) de casare ori de modificare.
Față de considerentele expuse și de exigențele dispozițiilor legale menționate, Curtea urmează a respinge contestația în anulare astfel susținută.
Constatând că, față de soluția reținută, contestatoarea este partea căzută în pretenții în sensul prevederilor art. 274 alin. 1.pr.civ. urmează a se dispune obligarea acesteia la plata către intimați a cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei, reprezentând de onorariu de asistență juridică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de către contestatoarea - pârâtă C împotriva deciziei civile nr. 201R/08.04.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și și intimații - chemați în garanție MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPIUL B, ca neîntemeiată.
Obligă contestatoarea la plata către intimați a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red. GS
Tehnored. AP
2 ex./23.10.2009
Președinte:Ileana Ruxandra DănăilăJudecători:Ileana Ruxandra Dănăilă, Georgeta Stegaru, Melania
