Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 41/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.41/A
Ședința publică din 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
Grefier - - -
La ordine fiind judecarea apelului declarat de reclamanții, domiciliat în P nr.2 Bloc 152. B etaj 2.12 jud. P, domiciliată în P- -/2.6 jud. P și, domiciliată în P- Bloc 117. C.1 jud. P, împotriva sentinței civile nr.754 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
La apelul nominal a răspuns pentru apelanții lipsă, avocat, lipsă fiind intimații Primăria comunei Jirlău jud. B, Primăria comunei jud. B și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - prin
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin B, a trimis la instanță la data de 2 februarie 2010 întâmpinare în dublu exemplar.
Apărătorul apelanților, precizează că a lecturat întâmpinarea depusă de intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor B - prin B, și nu solicită acordarea unui termen pentru studierea acesteia, fiind în măsură a pune concluzii în cauză. Solicită admiterea apelului formulat, în sensul celor susținute în scris, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond, admiterea acțiunii formulate. Precizează că terenurile în litigiu au fost preluate abuziv, statul român deținându-le fără titlu valabil, acesta nefiind un posesor de bună credință, astfel că în raport de dispozițiile Legii nr.231/1997, statul a avut doar posesia și nicidecum proprietatea. Acțiunea la fond a fost întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, nu în baza legilor speciale. Statul Român fiind un posesor de rea credință, în raport de cele menționate mai sus, urmează să restituie odată cu bunul și fructele percepute sau nepercepute, sau valoarea lor dacă au fost consumate sau a neglijat să le perceapă. Solicită de asemenea obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată;
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Comuna Jirlău județul B prin Primar, Comuna, județul B, prin Primar și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea în solidar a pârâților la restituirea fructelor aferente suprafeței de teren de 40 ha, din care 28,16 ha teren arabil și 1,4 ha teren intravilan, suprafață de teren situată pe raza comunei Jirlău județul B, 2 ha teren arabil extravilan situat pe raza comunei județul B sau a contravalorii acestora în cuantum de 3.080.000 lei RON.
In motivarea cererii arată că prin decizia civilă nr.239 din 30.05.2002 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.2258/2002, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1213/R/1.10.2002 pronunțată de Curtea de Apel Galați, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestora pentru suprafața de 28,16 ha arabil și 1,4 ha teren intravilan pe raza comunei Jirlău județul B și 2 ha teren arabil extravilan pe raza comunei județul
Prin Hotărârea nr.386/12.11.2003 emisă de Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, s-a dispus atribuirea în proprietate a suprafeței de 1,40 ha teren intravilan în echivalent despăgubiri la cerere.
Suprafața de 40 ha teren a fost trecută în proprietatea statului în mod abuziv, statul nedeținând acest teren cu titlu valabil, astfel cum este definit prin Legea ne. 213/1997.
Această suprafață nu a fost deținută de stat cu titlu, acesta având doar posesia dar niciodată proprietatea.
În drept, au invocat dispozițiile art. 485 cod civil, art. 6 din Legea nr. 213/1998.
Pentru susținerea acțiunii în pretenții au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză de specialitate.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și excepția de inadmisibilitate a acțiunii deoarece despăgubirile pentru imobilele preluate abuziv sunt reglementate prin lege specială, respectiv Legea nr.10/2001.
Pentru imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, legiuitorul a înțeles să stabilească prin lege specială măsurile reparatorii, fie prin restituirea în natură a imobilelor, fie prin despăgubiri prin echivalent, atunci când restituirea nu este posibilă.
Legea nr.10/2001 nu prevede dreptul reclamanților să pretindă și să primească despăgubiri reprezentând lipsa de folosință a imobilului și fructele, așa cum se pretinde în acțiune.
Se motivează că de la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv se face numai în temeiul acestei legi, fiind excluse orice acțiuni directe în justiție, afară de cele în curs de judecată.
Reclamanții au obținut deja restituirea prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești, în temeiul Legii nr. 10/2001.
Pârâtul Comuna județul B, prin Primar, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii de restituire a fructelor de pe suprafața de 2 ha de pe raza comunei jud.
Pârâtul a motivat că în baza Legii nr.1/2000 și a sentinței civile nr. 239/2002 pronunțată de Tribunalul Brăila, li s-a reconstituit reclamanților în natură, prin emiterea titlului de proprietate nr.26541 -81831/2003 dreptul de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren arabil.
În legile speciale ale fondului funciar, reparațiile sunt expres și limitativ prevăzute și anume restituirea în natură sau despăgubiri prin echivalent a contravalorii bunului retrocedat și nu sunt prevăzute despăgubiri privind fructele.
Pârâtul Comuna Jirlău județul B, prin Primar, a formulat întâmpinare prin care a motivat că cererea formulată de reclamanți este nefondată deoarece fructele solicitate sunt de pe terenurile retrocedate reclamanților în baza legilor speciale care nu prevăd dreptul de a pretinde și primi despăgubiri reprezentând fructele și nici nu sunt aplicabile dispozițiile codului civil.
Tribunalul Brăila prin sentința civilă nr.754 din 15 octombrie 2009 respins excepția lipsei calității procesuale pasive a statului și a respins ca inadmisibilă acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.485, art.486 și art.487 cod civil, texte ce reglementează dreptul proprietarului la fructele naturale sau industriale ale pământului, fructele civile, sporul animalelor.
nu câștigă proprietatea fructelor decât dacă posedă cu bună credință; în caz contrar, el este dator de a înapoia productele, împreună cu lucrul, proprietarului care îl revendică.
revendicate de reclamanți se referă la suprafețele de teren pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 1/2000, cu modificările ulterioare.
În cadrul legilor speciale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, este prevăzută și modalitatea reparatorie de acordarea despăgubirilor dacă nu mai este posibilă restituirea în natură.
Prin urmare, statul este subiectul obligației de plată a despăgubirilor solicitate în temeiul legilor fondului funciar și a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și are calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru terenurile și imobilele ce intră sub incidența acestor legi.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța de fond a reținut următoarele considerente;
Prin legile fondului funciar adoptate după anul 1990, respectiv Legea nr. 18/1991 cu modificările ulterioare, Legea nr. 167/1998, Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 247/2005 prin care au fost modificate legile fondului funciar, precum și în baza Legii nr. 10/2001, s-au prevăzut măsuri reparatorii constând în reconstituirea dreptului de proprietate în natură sau prin echivalent pentru suprafețele de teren ce au aparținut foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora și pentru imobilele ce nu pot fi retrocedate în natură.
Legislația în materia fondului funciar și in materia imobilelor naționalizate, are caracter special și prevede o procedură specială prin care se realizează punerea în aplicare.
Persoanele îndreptățite nu pot solicita pe calea dreptului comun obligarea statului român sau a unităților deținătoare, la plata contravalorii fructelor pentru suprafețele de teren, ce au făcut obiectul legilor fondului funciar sau ale Legii nr. 10/2001.
Conform principiului de drept, care prevede că legea specială are prioritate față de dreptul comun, drepturile privind bunurile reglementate prin legile speciale nu pot fi realizate decât în conformitate cu procedura reglementată de aceste legi.
Reclamanții au beneficiat de despăgubiri în baza legilor speciale.
Terenurile pentru care reclamanții au solicitat fructele, au făcut obiectul cererilor de restituire în natură potrivit legii nr. 1/2000, au fost retrocedate pe baza titlului de proprietate nr. 2369-2724/9.10.2002 și prin înscrierea în anexa 23 despăgubiri.
Obligarea la plata contravalorii fructelor ar constitui o dublă despăgubire pentru același drept, ceea ce este inadmisibil.
Reclamanții nu au temei legal pentru solicitarea fructelor de pe terenurile pentru care au primit un titlu de proprietate sau despăgubiri în baza legilor fondului funciar și care intră sub incidența legilor speciale.
Impotriva acestei hotărâri au declarat apel, reclamanții, și, criticând-o sub următoarele aspecte;
Deși, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile dreptului comun (dispozițiile art.485, 486 cod civil și art.6 din Legea nr.213/1998) instanța de fond apreciază că prin legile fondului funciar adoptate după 1990 s-au prevăzut măsuri reparatorii constând în reconstituirea dreptului de proprietate în natură sau prin echivalent pentru suprafețele de teren ce au aparținut foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora și pentru imobilele ce nu pot fi retrocedate în natură.
Apreciază că Statul Român, nefiind un posesor de bună credință, iar titlul său este afectat de vicii este admisibilă cererea în despăgubiri.
O altă critică se referă la faptul că instanța de fond reține că au beneficiat de despăgubiri în baza legilor speciale și că terenurile pentru care solicită restituirea fructelor, au făcut obiectul legilor speciale și că obligarea pârâtelor la restituirea fructelor ar constitui o dublă despăgubire.
Precizează că și-au întemeiat cererea pe dispozițiile dreptului comun solicitând despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului.
Că din moment ce statul a preluat abuziv proprietatea lor și nu a fost un posesor de bună credință și prin raportare la dispozițiile art.6 din Legea nr.213/1997, Statul Român a avut doar posesia și nu proprietatea.
Pârâtele - intimate Comuna jud. B, Unitatea Administrativ Teritorială Jirlău jud. B și pârâtul Statul Român, prin întâmpinare au solicitat respingerea apelului ca nefondat, motivat de faptul că legislația în materia fondului funciar și în materia imobilelor naționalizate, are caracter special și prevede o procedură specială prin care se realizează punerea în aplicare.
Că reclamanții nu au temei legal pentru solicitarea fructelor de pe terenurile pentru care au primit un titlu de proprietate sau despăgubiri în baza legilor fondului funciar și care intră sub incidența legilor speciale.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel invocate constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente;
Reclamanții au fost beneficiarii măsurilor reparatorii dispuse prin legi speciale ce reglementează restituirea terenurilor în baza Legii nr.18/1991 și Legii nr.1/2000.
Problema care se pune este aceea a concursului între legea specială și legea generală, concurs ce se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului "specialia generalibus derogant" chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
Astfel, instanța de fond în mod corect a aplicat principiul enunțat mai sus reținând că legislația în materia fondului funciar și în materia imobilelor naționalizate are caracter special și prevede o procedură specială prin care se realizează punerea în aplicare.
Soluționarea pe calea dreptului comun a cererii de despăgubiri ridică problema termenului în care cel îndreptățit la despăgubiri poate să le solicite.
Acest aspect nu a fost analizat de instanța de fond și nici invocat de pârâtele - intimate, tocmai pentru că s-au avut în vedere dispozițiile legilor reparatorii prin care Statul Român a înțeles să restituie proprietățile preluate abuziv de regimul comunist.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art.296 cod pr. civilă, va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții, domiciliat în P nr.2 Bloc 152. B etaj 2.12 jud. P, domiciliată în P- -/2.6 jud. P, și, domiciliată în P- Bloc 117. C.1 jud. P, împotriva sentinței civile nr.754 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2010.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red. /16.02.2010
Tehn.
8 ex./24.02.2010
fond -
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Valentina Gabriela Baciu
