Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 411/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.411 /
Ședința publică din 21 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele și HG și de reclamantul împotriva deciziei civile nr.834/A/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, A și, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent avocat OG, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate în termen, reclamantul recurent fiind scutit de plata taxelor judiciare de timbru. Pârâtele și HG au timbrat insuficient cu suma de 300 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care in stanța din oficiu pune în discuția părților excepția insuficientei timbrări a recursului declarat de pârâtele și HG și acordă cuvântul asupra acestei excepții și asupra recursului declarat de reclamant.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită anularea ca insuficient timbrat a recursului declarat de pârâtele și HG . Solicită admiterea recursului declarat de reclamantul recurent numai cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, conform motivelor invocate în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1643/19.02.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, după ce prin sentința civila nr.5/12.01.2006, Curtea de Apel Timișoaraa soluționat conflictul negativ de competenta intervenit intre Judecătoria Timișoara si Tribunalul Timiș, stabilind ca in cauza, competenta de soluționare revine Judecătoriei Timișoara, s-a respins acțiunea civila formulat de reclamantul in contradictoriu cu parații, A, HG, și -, ultima prin curator procesual.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin actul de împrumut garantat prin ipotecă autentificat sub nr.581/15.02.1996, antecesorul paraților, a împrumutat de la antecesorul paraților HG, si -, pe nume, suma de 20.000 DM, cu scadenta la data de 31.12.1996, împrumutul fiind garantat prin ipoteca înscrisă asupra imobilului proprietatea împrumutatului, constând in teren arabil în suprafața de 10.000 mp situat in loc. Noua, înscris in CF nr. - T nr.top 25353/4 si nr.top 25354/1
Împrumutatul nu a restituit împrumutul acordat la termenul convenit astfel s-a trecut la executare silita prin scoaterea la vânzare prin licitație publica a terenului asupra căruia s-a înscris ipoteca, dobânditor fiind împrumutătorul.
Susținerea reclamantului potrivit căreia, in realitate antecesorul paraților, defunctul, nu a fost împrumutat de, ci de reclamant, acesta din urmă fiind adevăratul creditor al împrumutului nerestituit, a fost calificata de prima instanța ca fiind o simulație prin interpunere de persoane ce poate fi dovedita doar printr-un contraînscris, ceea ce in cauza nu s-a realizat.
A fost înlăturata susținerea reclamantului potrivit căreia, s-a procedat în aceasta maniera, prin interpunere de persoane, întrucât reclamantul, la acel moment, nu putea dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor in România, pe motiv ca în calitatea sa de persoana cu alta cetățenie, reclamantul putea sa încheie un act de împrumut garantat prin ipoteca, iar in urma licitației publice, daca ar fi avut loc, acesta si-ar fi recuperat suma de bani împrumutata, imobilul putând fi adjudecat de orice persoana.
Prima instanță a apreciat ca de vreme ce s-a încheiat totuși in înscris public, respectiv, contractul de împrumut autentificat de notar, elementul de încredere si siguranța nu a existat si ca in lipsa unei convenții contrare intervenita in temeiul art. 1191.civ. părțile au înțeles sa supună actul juridic încheiat restricției reglementate prin al. 2 al aceluiași text de lege, astfel că acțiunea a fost respinsa in totalitate ca nefondata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul - apelant, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș în dosar nr-, la data de 20.04.2007, solicitând schimbarea in tot a sentinței apelate in sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată.
In motivarea apelului s-a criticat pentru netemeinicie si nelegalitate hotărârea instanței de fond pe motiv ca probele administrate in cauza, inclusiv interogatoriile si probele testimoniale, confirma cele susținute de reclamant privind convenția secreta încheiata intre părți, imposibilitatea morala de preconstituire a acestei convenții in forma scrisă si faptul ca reclamantul a fost adevăratul împrumutător.
Prin decizia civilă nr.834/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost admis apelul declarat de reclamantul - apelant împotriva OG sentinței civile nr. 1643/19.02.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- în contradictoriu cu intimații - parații, A, și -.
A fost schimbată in tot sentința apelata in sensul ca s-a sdmis acțiunea formulata de reclamantul.
S-a constatat ca in actul de împrumut garantat prin ipotecă autentificat sub nr.581/15.02.1996 de către, adevăratul împrumutător este reclamantul si nu.
S-a constatat că in actele de executare silita întocmite in dosarul execuțional nr.20.661/1997 al Judecătoriei Timișoara, finalizat prin emiterea certificatului de cumpărare din 01.03.2001 cu privire la terenul arabil in suprafața de 10.000 mp, situat in Noua, înscris in CF - T, nr.top 25353/4, nr.top 25354/4, adevăratul creditor urmăritor si cumpărător este reclamantul si nu.
S-a dispus radierea dreptului de proprietate al piritelor HG, si -, toate in calitate de moștenitoare ale lui si intabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului teren identificat mai sus.
Au fost obligate intimatele-pârâte HG, si - sa plătească apelantului-reclamant suma de 9.392, 30 lei cheltuieli de judecata in toate instanțele.
Pentru a pronunța această deciziei instanța de apel a reținut că prima instanța a dat o interpretare eronata a probatoriului administrat in cauza si a aplicat greșit dispozițiile legale incidente spetei, astfel că apelul se privește ca fiind întemeiat, urmând a fi admis si in consecință, se va schimba in tot hotărârea apelata in sensul admiterii acțiunii reclamantului pentru considerentele expuse in continuare.
Ceea ce este caracteristic instituției simulației este faptul ca ea presupune existenta concomitenta, intre aceleași părți, a doua contracte, unul public, aparent, denumit si contract simulat, prin care se creează o anumita aparenta juridica ce nu corespunde insa realității si un altul secret, denumit contraînscris, care reflecta voința reala a părților si prin care se anihilează, in tot sau in parte, aparenta juridica creata prin actul public.
Întrucât actul secret exprima manifestarea voinței reale a părților contractante, înseamnă că acesta va produce efecte juridice numai in măsura in care este valid sub aspectul îndeplinirii condițiilor de fond si forma cerute de lege si care sunt determinate de natura juridica a actului.
In funcție de modul in care este conceput contractul aparent si de relația acestuia cu contractul secret, simulația poate îmbrăca mai multe forme printre care si forma interpunerii de persoana, invocata in speța de față.
In cazul simulației prin interpunere de persoana, ambele părți din contractul aparent urmăresc, in mod conștient, ca efectele sa se producă fata de o terța persoana căreia i se asigura anonimatul tocmai prin simularea persoanei.
Din perspectiva acestor scurte considerații ce rezulta din interpretarea art.1175 civ. care reglementează instituția simulației, se constata ca acțiunea reclamantului este întemeiata, fiind dovedita de probatoriul administrat in cauza.
Astfel, reclamantul susține ca in speța, contractul de împrumut (ce a devenit ulterior titlul executoriu si a fost pus in executare silita ), in realitate s-a încheiat intre reclamant, in calitate de împrumutător si antecesorul piritilor, in calitate de împrumutat.
Considerentele pentru care s-a apelat la aceasta forma de împrumut ar fi fost starea financiara precara a împrumutatului, care, in calitate de asociat al unei societăți comerciale, a achiziționat mărfuri de la societatea unde erau asociați reclamantul si împrumutătorul aparent, menționat ulterior in contractul de împrumut si anume, autorul pârâților.
Fiind de buna-credința, împrumutatul a anunțat ca nu poate restitui împrumutul decât in cazul in care înstrăinează un teren, proprietate personala.Cum insa terenul valora mai mult decât împrumutul acordat până la acea dată, reclamantul a împrumutat defunctului restul sumei până la 20.000 DM, cât s-a consemnat in contractul de împrumut autentificat de notarul public.
In acest contract însă, nu a fost menționat ca împrumutător reclamantul ci numitul, autorul pârâților, motivat cu aceea că la data autentificării împrumutului, reclamantul avea cetățenie străina iar la executarea silita a împrumutului (inevitabila de altfel, data fiind starea financiara precara și fără perspective de îmbunătățire a împrumutatului, anunțată deja reclamantului), ar fi trebuit sa plătească o garanție de 10% din valoarea de licitație iar cu ocazia adjudecării bunului, sa plătească încă o data bunul care era deja plătit prin suma împrumutata.
Se impune a se menționa faptul ca actul secret de împrumut nu a fost materializat de părți in forma scrisa, reclamantul invocând imposibilitatea morală de preconstituire a formei scrise determinata de relațiile dintre părți.
Sub acest aspect, se constata ca dispozițiile art.1576 si urm.civil nu prevăd imperativ forma scrisa a unei convenții de împrumut ca fiind ad validitatem, ceea ce înseamnă că este permisa încheierea unei convenții de împrumut si in formă verbală, insa în acest ultim caz, dovada existentei convenției este supusa rigorilor art.1191 al.1 civ. potrivit cărora, dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare mai mare de 250 lei " nu se poate face decât sau prin act autentic, sau prin act sub semnătura privata ". Aliniatul 3 al aceluiași text permite totuși părților ca si in astfel de cazuri să se folosească de proba cu martori insa numai atunci când convenția privește drepturi de care ele pot dispune, așa cum este speța de fata.
Imposibilitatea morala de preconstituire a actului secret de împrumut in forma scrisa a fost dovedită in cauza prin faptul ca reclamantul si împrumutătorul aparent au fost verișori si in același timp, prieteni si asociați ai SC. srl, împrejurare ce rezulta din actele constitutive ale SC. srl unde se menționează numele si calitatea de asociați a reclamantului si împrumutătorului aparent, prin declarațiile martorilor -, ultimul arătând ca știe chiar de la împrumutătorul aparent, că cel care l-a împrumutat pe defunctul a fost in realitate reclamantul și cu interogatoriile moștenitoarelor împrumutătorului aparent, si HG, care au confirmat relațiile apropriate dintre reclamant si autorul lor-împrumutătorul aparent, inclusiv implicarea reclamantului chiar si in dezbaterea succesiunii autorului lor dar si faptul ca autorul lor nu a împrumutat nici o suma de bani numitului ( interogatoriul piritei HG).
Proba testimonială a fost corect încuviințata de către prima instanța având in vedere ca niciuna dintre părțile litigante nu s-a opus, intervenind deci convenția acestora asupra probei in sensul arătat de art.1191 al.3 Civ.
Faptul ca adevăratul împrumutător a fost reclamantul si nu autorul piritelor, defunctul, este recunoscut si de moștenitorii împrumutatului, pârâtți si A care, prin poziția procesuala avuta pe tot parcursul litigiului precum si prin concluziile scrise depuse in fata instanței de fond, au recunoscut in totalitate cele susținute de reclamant cu privire la starea financiara precara a autorului lor si la faptul că in realitate, acesta din urma a fost împrumutat de reclamant si nu de, autorul pârâților.
Aceeași împrejurare este susținuta si de implicarea necondiționata a reclamantului in procedura execuțională prin achitarea taxelor de executare silita si prin consemnarea numelui său, este adevărat, in calitate de martor, in procesul verbal de licitație.
Raportat la acest probatoriu, se poate conchide că adevăratul împrumutător si apoi, adevăratul cumpărător la licitație al imobilului a fost reclamantul si nu autorul pârâtelor.
In speța, scopul simulației prin interpunere de persoana nu este ilicit întrucât, recurgând la aceasta modalitate de contractare, reclamantul nu a urmărit înlăturarea unor dispoziții legale care ar fi împiedicat efectuarea acestui act ci, având cunoștință de starea financiara precara a împrumutatului, s-a înțeles cu acesta din urma ca in cazul in care împrumutatul va găsi un cumpărător, să înstrăineze terenul constituit drept garanție ipotecara a împrumutului si sa restituie astfel reclamantului suma împrumutata, astfel cum confirma moștenitorii împrumutatului.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele și, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei recurate și menținerea sentinței civile nr.1643/19.02.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- și respingerea cererii de chemare în judecată.
Se solicită și cheltuieli de judecată.
In drept, recursul este întemeiat pe prev.art.304 pct.8 și 9.pr.civ. și consideră pârâtele că greșit au fost aplicate în cauză prevederile legale referitoare la simulație, respectiv art.1175 Cod civil.
Pentru aceste considerent recurent ele pârâte au declarat recursul respectiv.
Împotriva aceleiași decizii a declarat recurs și reclamantul, solicitând modificarea deciziei recurate numai în ceea ce privește respingerea ca nedovedită a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată și onorariului de avocat, cerere formulată în fața instanței de apel.
La dosar a fost depusă întâmpinare din partea reclamantului, prin care s-a solicitat respingerea recursului declarat de pârâte și menținerea deciziei pronunțate în cauză ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursurile declarate în cauză, Curtea constată că pârâtele recurente și au îndeplinit doar parțial obligațiile prev. de Legea nr.146/197, respectiv au timbrat doar cu suma de 300 lei recursul declarat în cauză din totalul taxei de timbru de 3132 lei, motiv pentru care, recurentelor li s-a pus în vedere prin citația ce le-a fost emisă să completeze taxa de timbru cu suma de 2832 lei taxă judiciară de timbru, sub sancțiunea anulării ca netimbrat.
Recurentele nu s-au conformat solicitărilor legale și nu au achitat taxa de timbru ce le-a fost pusă în sarcină, astfel că, în baza art.20 din L 146/1997 recursul acestora urmează a fi anulat ca netimbrat.
In ceea ce privește recursul reclamantului cu privire la cheltuielile de judecată neacordate în primele două instanțe, acesta va fi admis, conform art.312 alin.1 pr.civ.
Așa cum precizează însăși recurentul cheltuielile de judecată suportate în ciclurile procesuale inclusiv în recurs se ridică la suma de 16.227,3 lei din care 6.835 lei reprezintă onorariul de avocat în toate instanțele, și 9.392,3 lei reprezintă taxă de timbru achitată la prima instanță și apel.
Prin decizia civilă nr.834/A/22.10.2007 au fost acordate reclamantului cheltuielile de judecată referitoare la taxele de timbru în sumă de 9392,30 lei, astfel că, această cheltuială de judecată, nu vam ai fi acordată în recurs.
In discuție rămâne doar obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată conform art.274 pr.civ. legate de onorariile de avocat.
Din precizarea efectuată chiar de recurent prin concluziile scrise depuse la dosar, rezultă că acest onorariu de avo cat se rezumă la suma de 6.835 lei în toate instanțele, sumă la care urmează a fi obligate pârâtele, ca părți căzute în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâtele și HG împotriva deciziei civile nr.834/A/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Admite de reclamantul împotriva aceleiași decizii în sensul că obligă intimatele să achite recurentului suma de 6835 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 aprilie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
Red./23.04.2008
Dact.GK/2 ex./29.04.2008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Rujița Rambu, Marinela
