Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 418/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 418R
Ședința publică de la 16 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreia Liana Constanda
JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de către recurenții pârâți Consiliul General al Municipiului B, împotriva deciziei civile nr. 33A/15.01.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatul pârât SC Nord SA.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurenții pârâți personal și asistat de avocat cu împuternicirea avocațială nr.59325/18.06.2008, prin același avocat și intimata reclamantă, prin avocat, care depune în ședință publică împuternicire avocațială, lipsind recurentul pârât Consiliul General al Municipiului B și intimatul pârât SC Nord SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente prin reprezentanți, învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererile de recurs.
Reprezentantul recurenților pârâți și solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 33A/15.01.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă, modificarea deciziei civile recurate, în sensul admiterii apelului și, rejudecând, să se pronunțe în funcție de admiterea excepțiilor invocate, în situația respingerii excepțiilor astfel cum au fost invocate, rejudecând în fond, să dispună respingerea în tot a acțiunii astfel promovate. Continuând, arată că hotărârea recurată nu cuprinde motive pe care să se sprijine susținerile pârâților, ci cuprinde motive străine de natura pricinii. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurenților pârâți și solicită admiterea recursului formulat de către recurentul pârât Consiliul General al Municipiului B, împotriva deciziei civile nr. 33A/15.01.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatul pârât SC Nord SA, arătând că acest recurs completează recursul său.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursurilor formulate de către recurenții pârâți Consiliul General al Municipiului B, împotriva deciziei civile nr. 33A/15.01.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă. Continuând, arată că în anul 1996, odată cu apariția Legii nr. 112/1995, a înștiințat pârâții, prin telegramă, să se abțină de la cumpărare, iar ulterior a înștiințat SC SA și Primăria Municipiului B și a introdus acțiune în justiție. Totodată, arată că Primăria Municipiului Bae mis o decizie, timp în care chiriașii cu cumpărat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererile de recurs formulate de către recurenții pârâți Consiliul General al Municipiului B, împotriva deciziei civile nr. 33A/15.01.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatul pârât SC Nord SA.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B sub nr.9624/1998 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Consiliul General al Municipiului B, SC Nord SA, și solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.4261/24436/16.05.1997 încheiat de pârâții SC Nord SA și pârâții și și obligarea acestora la lăsarea în deplină proprietate și posesie a apartamentului situat în B,-, mansarda, sector 1, compus din culoar, două camere, bucătărie, boxă subsol și cota indiviză din terenul aferent imobilului.
Prin sentința civilă nr.4235/16.03.1999 Judecătoria sectorului 1 Bad eclinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București, cauza fiind înregistrată pe rolul Secției a Va Civilă și de contencios administrativ a Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr.200/09.09.1999 Tribunalul București Secția a Va Civilă și de contencios administrativ a respins acțiunea, hotărârea fiind menținută prin decizia civilă nr.255A/09.05.2000 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III a Civilă.
În urma admiterii recursului de către Curtea Supremă de Justiție a fost casată decizia civilă nr.255A/9.05.2000 și s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Prin decizia civilă nr.541A/04.12.2001 a Curții de Apel București Secția a III-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului B și a respins apelul.
Prin decizia nr.5052/28.11.2003 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.541/04.12.2001, a casat decizia și sentința civilă apelată dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București.
Prin sentința civilă nr.156/02.03.2005 Tribunalul București Secția a Va civilă a admis acțiunea formulată de reclamantul, decedat pe parcursul soluționării procesului și continuată de reclamanta, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.4261/24436/16.05.1997 încheiat de pârâtul prin mandatar SC Nord SA cu pârâții și, pe care i-a obligat la lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilului situat în B,-, mansarda, sector 1 și a respins cererea pârâților de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că potrivit actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.45403/1946 de Tribunalul Ilfov Secția notariat, numitul a vândut numitului imobilul situat în B,-, fostă -, imobil compus din parter, etaj și având o suprafață de 340,50 mp și o suprafață de 155 mp.
S-a reținut că prin sentința civilă nr.6967/28.05.1997 a Judecătoriei Sectorului 1 Baf ost admisă acțiunea formulată de reclamantul împotriva fiind obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în B,-, hotărârea fiind definitivă și irevocabilă.
Prin considerente s-a statuat cu privire la nevalabilitatea titlului Statului Decret 92/1950, iar în baza aceleiași hotărâri a fost emisă Dispoziția Primarului General nr.459/1998 privind restituirea imobilului.
Cu privire la imobilul restituit au fost încheiate trei contracte de vânzare cumpărare aferente celor trei apartamente situate la parter, etaj și.
Tribunalul a apreciat că actul de vânzare cumpărare nr. 4261/24436/16.05.1997 este nul absolut prin raportare la dispozițiile art. 948 cod civil având un obiect ilicit, întrucât s-a procedat la înstrăinare a unui imobil care nu făcea obiectul Lg.112/1995.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții și Consiliul General al Municipiului B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel a susținut că pârâții cumpărători și au fost de bună credință la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, aceștia nefiind obligați să verifice legalitatea titlului statului, hotărârea prin care s-a constatat nevalabilitatea titlului statului a fost pronunțată după încheierea contractului de vânzare cumpărare.
Prin motivele formulate de pârâții și a fost criticată respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei sub aspectul neconcordantei numelui reclamantului cu numele care apare la rubrica cumpărător în contractul invocat drept titlu și anume și cu numele reclamantului care figurează în sentința civilă nr.6967/1997 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1
Prima instanță a soluționat greșit și excepția nulității acțiunii față de lipsa semnăturii reclamantului, lipsă ce nu poate fi acoperită prin semnarea ei de către mandatar.
Apelanții au mai susținut că prin sentința civilă nr.1106/11.10.2001 a Tribunalului București secția a III a civilă a constat nulă acțiunea formulată de aceeași reclamantă în ce privește revendicarea apartamentului nr.2 situat la aceeași adresă, pentru lipsa semnăturii, hotărâre intrată în puterea lucrului judecat.
Criticile formulate în legătură cu fondul cauzei au vizat înlăturarea greșită a apărărilor întemeiate pe buna - credință aceasta fiind o instituție consacrată de codul civil deci anterior adoptării Lg.10/2001.
Prin decizia civilă nr.324A/29.05.2006 a Curții de Apel București secția a III civilă pentru cauze cu minori și familie s-au respins apelurile ca nefondate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanții și care a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală prin decizia 2812/30.03.2007 fiind casată cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor.
Cauza a fost înregistrată în rejudecarea apelurilor pe rolul Tribunalului București - Secția a III a Civilă sub nr-.
Prin decizia civilă nr. 33A/15.01.2008, Tribunalul a respins excepția de necompetență materială a Tribunalului București în pronunțarea sentinței și a respins apelurile ca nefondate.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului că potrivit declarației de notorietate dată de numiții și la 13.03.1991 reclamantul este una și aceeași persoană cu, astfel cum figurează în procura dată fiicei sale (aflată la fila 50, dosar fond).
Neîntemeiat a fost găsit și motivul de apel referitor la excepția nulității acțiunii, cu motivarea că acțiunea a fost semnată de către apărătorul ales la data de 22.05.1998 când a fost înregistrată acțiunea, dată la care reclamantul era în viață.
De altfel chiar dacă ar fi primită susținerea că reclamantul nu l-a împuternicit direct și explicit pe avocat să promoveze acțiunea, voința reclamantului de a acționa în judecată pe pârâți rezultă din procura dată fiicei sale la 12.07.1996 prin care o împuternicea în vederea efectuării demersurilor necesare inclusiv la instanță pentru redobândirea imobilului.
Ratificarea mandatului acordat pentru promovarea acțiunii s-a realizat prin încheierea contractului de asistență judiciară cu moștenitoarea reclamantului, lipsa semnăturii putând fi complinită oricând pe parcursul judecății, potrivit art.133 a1.2 Cod pr. civ.
Nu a fost reținută autoritatea de lucru judecat a sentinței civile 1106/11.10.2001 pronunțată de Tribunalul București - secția a III a civilă întrucât aceasta privește alte persoane respectiv reclamanta și pârâții, iar instanța nu a analizat fondul cererii, aceasta fiind respinsă pe cale de excepție.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie îndeplinită cumulativ tripla identitate de părți, obiect și cauză conform art.1201 Cod civ. or, în speță s-a constatat că nu este îndeplinită decât identitatea de cauză.
Referitor la buna credință a pârâților cumpărători la încheierea contractului de vânzare cumpărare s-a reținut că prin probele administrate a fost răsturnată această prezumție.
Pârâții cumpărători au formulat cererea de cumpărare a apartamentului înainte de expirarea termenului de 6 luni prevăzut de Lg.112/1995 în care foștii proprietari își puteau exprima opțiunea privind restituirea în natură a imobilului.
Mai mult, reclamantul a încunoștințat apelanții cu privire la litigiul existent asupra proprietății imobilului, conform actelor aflate la filele 46-47 și 73, la data de 05.08.1996, deci anterior perfectării contractului de vânzare cumpărare.
Așa cum s-a apreciat constant în jurisprudența recentă, buna credință a cumpărătorilor trebuie să fie dincolo de orice îndoială, or aspectele reținute înlătură posibilitatea reținerii bunei credințe.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Primăria Municipiului B și pârâții și, criticând-o ca fiind nelegală, în temeiul art. 304 pct.9 pr.civ
Recurenta Primăria Municipiului Bas usținut prin motivele de recurs că instanța de apel a reținut în mod greșit nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1270/27492/08.11.1996 și nr. 1271/19823/11.11.1996, ceea ce trebuia avut în vedere de către instanță în analiza respectării sau nerespectării condițiilor de validitate ale actului juridic incriminat, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 4261/24436/16.05.1997 fiind momentul efectiv al încheierii acestuia.
Or, sub acest aspect, este indiscutabil faptul că au fost respectate condițiile de validitate prevăzute de art.948 Cod civil, și anume: capacitatea, consimțământ, obiect și cauza.
Mai concret, părțile, municipalitatea prin mandatarul sau și pârâtul au avut capacitatea de a contracta, a existat un consimțământ valabil exprimat al ambelor părți de a încheia actul juridic obiectul vânzării-cumpărării se afla în patrimoniul vânzătorului iar vânzarea-cumpărarea s-a fondat pe o cauză licită, neprohibită de lege.
Este evident că prefigurarea mintală a pârâților a fost că odată ce statul prin reprezentanții săi sunt de acord să încheie actul de vânzare au și calitate de a transmite dreptul de proprietate, lucru întărit și de lipsa de pregătire juridică a pârâților care i-ar fi făcut să fie mai diligenți.
De altfel, este prea mult a spune că neefectuarea unor diligente speciale pentru cercetarea titlului vânzătorului, este rea credință ci, cel mult, asumarea unui risc ca în viitor să fie evins de către terți.
Nici o dispoziție din Lg.112/1995 nu a impus ca, chiriașii care își manifestă intenția de a cumpăra imobilul în care locuiesc, să verifice situația imobilului. In ceea ce privește Legea nr.112/1995, chiriașul cumpărător (pârâții din prezenta cauza) la momentul intrării în vigoare a legii dețineau cu contract de închiriere valabil, apartamentul în care locuia și pe cale de consecință, nu au făcut decât să-și exprime opțiunea de cumpărare a acestui apartament în temeiul Legii nr.112/1995.
Or, în lumina dispozițiilor Legii nr. 112/1995 și a art. 2 alin 2 s-a avizat favorabil cererea pârâților de către oficiul juridic al societății vânzătoare prestatoarea de servicii, reclamanții nu locuiau în imobil, iar la momentul respectiv imobilul nu era liber.
Practica și jurisprudența actuală a statuat că în principiu anularea titlului de proprietate al transmițătorului cu titlu oneros al unui bun nu atrage caducitatea actului în ceea ce-l privește pe subachizitor în cazul în care acesta este dobânditor de buna credință. Așadar, condiția esențiala ca actul de vânzare cumpărare să fie menținut este ca terțul subachizitor să fie încredințat ca persoane de la care a dobândit avea toate însușirile cerute de lege spre a-i transmite valabil drepturile asupra bunului.
Potrivit art. 9 din legea 112/1995 atât proprietarii cât și moștenitorii acestora ca și chiriașii puteau formula cereri, iar rezolvarea uneia nu era condiționată de cealaltă, singura condiție pentru chiriași fiind să aibă contract de închiriere legal încheiat iar actul să fie încheiat cu bună credință.
Reținând astfel buna credință a pârâților subdobânditori, în raport de dispozițiile art.46 a1.2 din Lg.10/2001, actul atacat nu este lovit de nulitate absolută, reclamanții nefăcând dovada notificării acestora în sensul de a nu purcede la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Potrivit acestui text legal, actele juridice de înstrăinare inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile fără titlu valabil sunt lovite de nulitate absolută, în afara de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință.
Astfel, legiuitorul a înțeles să dea valabilitate actului de vânzare-cumpărare dacă la încheierea actului a fost încheiat cu bună credință.
Recurenții și au invocat în susținerea disp.art.304 pct. 7 și 9 Cod proc.civ, apreciind că instanța de apel a făcut o analiză superficială a întregului material probator, a cauzei în sine (inclusiv a hotărârilor care s-au pronunțat efectiv în evoluția cronologică a acestei spețe) și o greșită aplicare a legii.
Hotărârea nu cuprinde motive pe care să se sprijine respingerea susținerilor din apel, în condițiile invocării unor excepțiile dirimante, peremptorii, soluționarea lor fiind necesar a fi făcută cu precădere.
"Motivarea" dată "cu privire la excepția lipsei calității procesual active a reclamantului. ", nu corespunde excepției invocate în cauză în fața instanței de fond și reiterate ca motiv de apel anume cea a "lipsei calității procesual active a intimatei.
Astfel, în fila 3 alin. final, cu continuare în fila 4 deciziei recurate, instanța de apel a reținut că potrivit unei declarații de notorietate (este vorba de înscrisul aut. sub nr.3712/13 martie 1991-Notariatul de Stat al Sectorului 1 B, aflat la fila 16, Dosar nr. 2560/2001),. "reclamantul este una și aceeași persoană cu, astfel cum figurează în procura dată fiicei sale. ".
Chiar și numai acest "răspuns" la o primă critică a recurenților dovedește cele susținute, astfel:
Din dispozitivul Sent. civ. nr. 156/02.03.2005--secția a V-a civ. rezultă că "Reclamantul" este "", iar simpla vizualizare a susmenționatei procuri dovedește contrariul celor susținute de instanță, defunctul fiind nominalizat drept "".
Cât privește declarația de notorietate, aceasta "dovedește" că numitul este una si aceeași persoană cu.
Excepția invocată de recurenți, au susținut aceștia, avea cu totul alt conținut și altă motivare, raportat și la o serie de alte înscrisuri aflate la dosarul cauzei, în susținerea cererii introductive de instanță: Sentința civilă nr. 6967/28.05.1997-Jud.sect.1 (fila 4-5, Dosar nr. 9624/1998), respectiv Dispoziția Primarului General al Municipiului B nr. 459/23.02.1998 (f7, Dosar nr.9624/1998) - ambele emise în favoarea numitului, respectiv "titlul" de proprietate asupra imobilului situat din B,-, sector 1 - contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 45403/oct.1946 - Trib. I, Secția Notariat, unde cumpărător apare "Dl. ".
Astfel că, pretinsele motive invocate ca răspuns la criticile aduse sentinței sunt evident contradictorii, nerezolvând în nici un fel problemele ridicate de apelanți prin fiecare motiv de apel, ca probleme de fapt și de drept.
Recurenții au mai susținut că nu au invocat niciodată excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 1106/11.10.2001 a Tribunalului București Secția a III-a civilă, analizată de instanța de apel.
au susținut în apel a fost împrejurarea existenței unei hotărâri anterioare, pe cale de excepție, într-o cauză ce a avut un obiect identic, pornită de același reclamant, vizând un alt apartament din același imobil, hotărâre prin care s-a stabilit în mod irevocabil nulitatea acțiunii nesemnată de cel care a promovat-o și care a decedat ulterior, în condițiile în care nu mandatase în acest sens vreun avocat, lipsa semnăturii acțiunii neputând fi acoperită de către moștenitori, respectiv intimata și, cu atât mai puțin, de către un avocat al cărui mandat nu exista la data promovării acțiunii.
În același sens, recurenții au susținut că este nelegală aprecierea instanței de apel cu privire la existența unei delegații încheiate de intimată cu același avocat, care ar face inaplicabile în cauză dispozițiile art. 71 Cod procedură civilă, fiind făcută o aplicare greșită a art. 133 alin.2 Cod procedură civilă.
Prin încheierea din 26.06.2008, Curtea a luat în discuție și a respins cererea recurenților și de suspendare a executării sentinței civile nr. 156/2.03.2005, formulată de aceștia prin cererea depusă în dosarul de recurs la 19.06.2008.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs formulate în cauză, Curtea reține că se impune analiza cu precădere a motivelor de recurs formulate de recurenții pârâți și, având în vedere criticile aduse de aceștia pe temeiul art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, în legătură cu modul de soluționare a unor excepții procesuale de procedură, cu care a fost investită instanța de apel.
Astfel, curtea reține că recurenții, în susținerea excepției lipsei calității procesuale active au invocat, pe de o parte, lipsa identității între titularul dreptului de proprietate menționat în acte, și titularul acțiunii, ca și autor al intimatei reclamante, respectiv, de unde au dedus pe bază de raționament, lipsa calității procesuale a acesteia din urmă.
Hotărârea recurată este motivată sub aspectul acestor critici cărora urma a răspunde instanța de apel, fără a fi fost necesară o tratare distinctă a celor două chestiuni, câtă vreme interpretarea probelor administrate în cauză, subsumate unor critici de netemeinicie a sentinței, au condus instanța de apel la concluzia că reclamantul este una și aceeași persoană cu (nume ce apare corectat în exemplarul original al hotărârii), astfel cum acesta figurează în procura aflată la fila 50 din dosarul fond, prin care a împuternicit-o pe, la data de 12 iulie 1996 să depună la Comisia locală din Municipiul B, constituită în baza Legii nr. 112/1995, dosarul privind redobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului din-, sector 1 și, totodată, să se prezinte în fața instanțelor judecătorești, a organelor administrative și financiare pentru rezolvarea tuturor problemelor legate de redobândirea dreptului de proprietate asupra acestui imobil, inclusiv dreptul de a intenta și susține orice acțiune civilă, precum și de a exercita căile de atac legale, apel, recurs, etc.
Actul de vânzare-cumpărare a imobilului este încheiat de același, persoană care, potrivit declarațiilor de notorietate este unul din numele sub care a figurat în evidențe, același cu cel din certificatul de deces aflat la fila 14 din dosarul nr. 2560/2001.
Din această perspectivă, motivarea din hotărârea recurată nu este una contradictorie, critica la care a răspuns instanța de apel, cea a neconcordanței existente în privința numelui titularului dreptului de proprietate și cel al titularului dreptului dedus judecății fiind tratată corect.
Ori intimata este succesoarea în drepturi a titularului, calitatea procesuală a acesteia neputând fi contestată.
În ce privește greșita analiză, pe care instanța de apel ar fi făcut-o din perspectiva unei excepții a autorității de lucru judecat, Curtea constată că deși susținerile recurenților sunt, în parte, reale, aceasta nu conduce la casarea sau modificarea hotărârii, câtă vreme în cauza pendinte, instanța de fond și, ulterior, cea de apel, au stabilit că cererea introductivă a fost semnată de apărătorul ales al reclamantului, că voința acestuia de a acționa în judecată pe pârâți rezultă din procura dată fiicei sale la 12.07.1996 și că, ulterior decesului reclamantului, moștenitoarea reclamantului a ratificat mandatul acordat avocatului.
Nulitatea cererii de chemare în judecată nu poate fi constatată decât în măsura în care se face dovada de necontestat a lipsei capacității de folosință a reclamantului la momentul sesizării instanței.
În cauză reclamantul a decedat ulterior momentului sesizării instanței, astfel că ratificarea mandatului acordat avocatului de către moștenitoarea acestuia, intimata, acoperă în întregime nulitatea cererii de chemare în judecată, potrivit dispozițiilor coroborate ale art. 71 cu cele ale art. 133 alin.2 Cod procedură civilă, fără ca hotărârea pronunțată într-o altă speță, vizându-l pe același reclamant, să poată fi avută în vedere, ca și precedent judiciar, cum de fapt au înțeles să susțină recurenții.
De altfel, criticile aduse deciziei prin motivele de recurs nu au contrazis, prin mijloace juridice, argumentele instanței de apel, recurenții apreciind, în raport și de poziția lor procesuală, că este mai corectă soluția în dosarul la care au făcut trimitere și în care o cerere de chemare în judecată a fost constată ca fiind nulă pentru lipsa semnăturii aceluiași reclamant, decedat ulterior.
Concluzionând asupra susținerilor recurenților pârâți, Curtea apreciază că motivele de recurs formulate de aceștia, exclusiv cu privire la aspecte procesuale ale cauzei, circumscrise motivelor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă sunt nefondate, astfel că recursul declarat de aceștia va fi respins ca nefondat.
În ce privește recursul declarat de Consiliul General al Municipiului B, criticile sunt de asemenea nefondate.
Instanțele anterioare au analizat apărările formulate de către pârâți, în legătură cu buna lor credință la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare nr. 4261/24436/16.05.1997, bună credință pe care, în faza procesuală prezentă, nici măcar pârâții recurenți nu au mai invocat-
În încercarea de apărare a validității contractului de vânzare - cumpărare încheiat în privința apartamentului situat în-, recurentul Consiliul General al Municipiului B scapă din vedere un aspect esențial al cauzei, anume că la momentul încheierii contractului, titlul de proprietate al statului asupra imobilului în discuție era unul contestat, astfel încât nu erau aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 112/1995, neputându-se considera, până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, că imobilul a intrat cu titlu în proprietatea statului, situație în care chiriașii ar fi avut dreptul, potrivit art. 9 din același act normativ, să își exprime voința de a cumpăra apartamentele în care locuiau și de a încheia, în acest sens, contract de vânzare-cumpărare.
Recurentul însuși era chemat în judecată în cererea în revendicare a imobilului, acțiune ce a fost admisă și a devenit irevocabilă prin nerecurare, potrivit sentinței civile nr. 6967/28.05.1997 a Judecătoriei Sectorului 1
Situația juridică a imobilului, la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare era una incertă, astfel încât în mod corect s-a apreciat în fond și în apel că și comportamentul pârâților la momentul încheierii acestuia a fost cel puțin unul lipsit de diligența necesară și proprie unui cumpărător de bună-credință.
Mai mult decât atât, nefiind criticată hotărârea pronunțată în apel d e către pârâții, Curtea reține că potrivit acesteia, s-a stabilit în mod de necontestat împrejurarea de fapt, de natură să înlăture buna lor credință la încheierea contractului, a încunoștiințării lor, de către defunctul reclamant, asupra litigiului existent în privința proprietății, anterior perfectării de către ei a contractului de vânzare - cumpărare
În aceste condiții, în mod legal s-a dispus asupra nulității contractului de vânzare - cumpărare, temeiul juridic al admiterii acestui capăt de cerere fiind dispozițiile art. 45 alin.2 din Legea nr. 10/2001, aplicabile acestor contracte, din punct de vedere al dreptului material.
În raport de aceste considerente, Curtea va respinge și recursul declarat de recurentul Consiliul General al Municipiului B, astfel încât hotărârea pronunțată în apel va fi menținută ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de către recurenții pârâți Consiliul General al Municipiului B, împotriva deciziei civile nr. 33A/15.01.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatul pârât SC Nord SA, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
GREFIER
Red. 2 ex
Tribunalul București, Secția a III-a Civilă
Judecători - și
Președinte:Andreia Liana ConstandaJudecători:Andreia Liana Constanda, Elena Viviane Tiu
