Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 43/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie
DECIZIA CIVILĂ NR.43/ApDosar nr.-
Ședința publică din data de:-9 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Ligia Vâlcu- -- JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Tică
- - - - - JUDECĂTOR 3: Alina
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții și-, împotriva Sentinței civile nr.418/F, pronunțată de către Tribunalul Brașov, la data de 21 septembrie 2007, în dosarul civil nr.-.
La apelul nominal făcut în ședință publică,la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în caza de față, au avut loc în apel, în ședința publică din data de 3 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 9 aprilie 2008.
Se constată depuse la dosar, concluzii scrise întocmite de către apelanții reclamanți și -, precum și concluzii scrise formulate de către intimatul pârât Municipiul B prin Primar.
Față de actele, lucrările și probele administrate la dosar, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Constată că, prin Sentința civilă nr.418/2007, Tribunalul Brașova respins excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul prin Primar, a respins, astfel cum a fost ulterior precizată și completată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și -, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat convențional de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Municipiul B prin Primar.
A respins cererea de chemare în judecat formulată, precizată și completată ulterior de reclamanții și -, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul prin Primar, ca fiind promovată față de o persoană fără calitate procesuală.
În considerentele acestei hotărâri, s-a reținut că:
La data de 19.05.2004, pârâtul Municipiul Bae mis avizul pentru eliberarea certificatului de urbanism pentru lucrarea de investiție denumită, ", lucrare ce urma a fi efectuată pe ternul pe care Statul Român îl deținea în proprietate, iar, la data de 24.07.1995, a eliberat Autorizația de construire nr.61, necesară pentru realizarea lucrării de investiție menționată.
La data de 17.12 1995, fost încheiat procesul-verbal de predare-primire amplasament pentru lucrarea de investiție denumită, ", iar la data de 27.12.2001, a fost încheiat procesul-verbal de recepție a lucrării menționate. (filele 184 și 185 din vol. I al dosarului)
Din documentația aferentă lucrării de investiție mai sus menționată, s-a reținut că, la data la care această lucrare a fost demarată, întregul teren pe care urma să îl ocupe constituia proprietatea statului.
Ulterior, la data de 19.11.1997, Comisia Județeană B de Stabilire a Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a emis Titlul de Proprietate nr.01209, prin care a reconstituit în favoarea numitei dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 6 ha, din care, suprafața de 1 ha se menționează că este amplasată în tarlaua 51, parcela ( filele 160-170 din vol. I).
La data de 31 martie 1997, între numita, în calitate de vânzător, și reclamanții și -, în calitate de cumpărători, a intervenit Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1335, de Biroul Notarului Public, prin care le-a fost transmis reclamanților dreptul de proprietate asupra terenului pentru care vânzătoarei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991, inclusiv, terenul identificat prin parcela.
În cuprinsul acestui act translativ de proprietate, sunt inserate clauzele potrivit cărora, identificarea imobilelor ce au format obiectul său material a fost realizată pe baza unei schițe de încadrare în zonă și că părțile contractante și-au asumat integral riscurile ce decurg din inexistența unui sistem de publicitate imobiliară pentru terenurile mai sus indicate (filele 171- 172 din vol.I ).
Având în vedere aspectele rezultate din dezbateri, în ceea ce privește identificarea și amplasamentul bunului imobil în litigiu, la termenul de judecată din data de 9.09.2005, instanța de fond a stabilit în sarcina pârâtului Municipiul obligația de a depune la dosarul cauzei documentația de punere în posesie a persoanei de la care reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu ( filele 216-217 din vol. I).
În temeiul acestei dispoziții a instanței, partea menționată a depus la filele 230-234 din vol.I al dosarului de fond, documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.01209/19.11.1997, documentație care nu cuprinde, însă schița de identificare a imobilelor menționate în cuprinsul acestui titlu și nici procesul-verbal de punere în posesie a persoanei în favoarea căreia el a fost emis.
La termenul de judecată din data de 05.05.2006, tribunalul, din oficiu, în temeiul art. 129 alin.(4) și (5) din Codul d e procedură civilă, a solicitat Comisiei Județene de Aplicare a Legilor Fondului Funciar B să comunice la dosarul cauzei întreaga documentație pe care o deține pentru Titlul de Proprietate emis pe numele lui ( filele 21-22 din vol. II ).
Răspunzând acestei solicitări a instanței, instituția menționată a comunicat la dosarul cauzei o adresă, prin care a învederat că nu deține documentația aferentă titlului de proprietate menționat, aceasta aflându-se în păstrarea Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară ( fila 40 din vol. II).
Cu ocazia cercetării efectuată la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, instanța a constatat că singura documentație cadastrală aferentă imobilului în litigiu este cea pe care comisia de experți numită în cauză și-a fundamentat concluziile cuprinse în raportul de expertiză pe care l-a întocmit, iar, la termenul de judecată din data de 22.09.2006, reprezentantul în instanță la pârâtului Municipiul a învederat, la solicitarea instanței, că, în evidențele acestei părți nu se află decât înscrisurile ce au fost depuse la dosar și care se constituie în documentația aferentă titlului de proprietate emis, în condițiile reglementate de Legea nr. 18/1991, în favoarea numitei (filele 74-76 din vol. II ).
La același termen de judecată, instanța a dispus suplimentarea probatoriului încuviințat în cauză cu interogatoriul reclamanților, pentru lămurirea aspectele legate de modalitatea de identificare a imobilului în litigiu cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare intervenit între aceste părți și numit.
Prin răspunsurile date la interogatoriu, reclamanta - a arătat că deține procesul-verbal de punere în posesie a persoanei de la care a cumpărat imobilul în litigiu și că ea și reclamantul au fost puși în posesie pentru acest teren de către persoana menționată odată cu încheierea actului translativ de proprietate.
De asemenea, partea menționată a învederat, prin răspunsurile date la interogatoriu, că deține documentația menționată în contractul de vânzare-cumpărare cu privire la identificarea imobilului în litigiu.
Prin răspunsurile date la interogatoriu, reclamanta - a învederat că toate datele relative la situația juridică a terenului în litigiu le cunoaște din relatările reclamantului, ea nedeplasându-se niciodată la acest teren (filele 89- 91 di vol. II ).
Reclamantul a arătat, prin răspunsurile la interogatoriu, că nu cunoaște dacă numita deține un proces-verbal de punere în posesie pentru terenul asupra căruia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, în temeiul Legii nr.18/1991 și care a format obiectul material al contractului de vânzare cumpărare pe care l-a încheiat cu această persoană.
De asemenea, prin răspunsurile pe care le-a dat la interogatoriu, reclamantul menționat a arătat că actul translativ de proprietate în baza căruia el și reclamanta - au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a fost încheiat, după ce s-a deplasat împreună cu numita la un teren cu privire la care, această persoană a susținut că constituie obiectul dreptului său de proprietate.
Prin răspunsurile pe care le-a dat la interogatoriu, reclamantul a mai învederat că, terenul în litigiu i-a fost predat de numita în prezența unui martor care a decedat în urmă cu 2 ani, ocazie cu care, a fost încheiat un act sub semnătură privată, care consemna plata prețului vânzării.
Și reclamantul menționat a arătat, prin răspunsurile pe care le-a dat la interogatoriu, că se află în posesia schiței de identificare a imobilului în litigiu, menționată în contractul de vânzare-cumpărare pe care l-a încheiat cu, precizând că nu știe dacă înscrierea în evidențele de carte funciară a acestui imobil a fost efectuată corect, această înscriere realizându-se pe baza a două măsurători topografice, iar, pentru a verifica corectitudinea operațiunilor de carte funciară, efectuate cu privire la imobilul în litigiu, a solicitat refacerea acestor măsurători în cadrul prezentului proces.
Prin răspunsurile date la interogatoriu, reclamantul a arătat că a susținut că în lucrarea de investiții denumită, " " a fost încorporat și terenul în litigiu, deoarece, conform identificării pe care a realizat-o numita, cu ocazia încheierii actului translativ de proprietate pentru acest imobil, în prezent, acesta este ocupat de o parte a acestei lucrări (filele 92-94 din vol. II ).
Față de precizările pe care reclamanții le-au făcut prin răspunsurile pe care le-au dat la interogatoriu, tribunalul, prin Încheierea ședinței publice din data de 27.10.2006, a stabilit în sarcina acestor părți obligația de a depune la dosarul cauzei înscrisurile pe care au învederat că le dețin, respectiv, procesul-verbal în baza căruia numita a fost pusă în posesia imobilului în litigiu și schița de identificare a acestui imobil, care a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în temeiul căruia au dobândit dreptul de proprietate asupra acestui imobil ( filele 99-101).
Răspunzând acestei solicitări a instanței, reclamanții au învederat, prin reprezentantul lor în instanță, la termenul de judecată din data de 24.11.2006, că nu dețin documentele mai sus indicate, aflându-se în eroare atunci când au răspuns la interogatoriul administrat ca probă în cauză, și că singurele documente pe care le dețin cu privire la imobilul în litigiu sunt cele existente la dosarul cauzei ( filele 131-133 din vol.II).
La același termen de judecată, reprezentantul în instanță al reclamanților a susținut că, în evidențele cadastrale și de carte funciară există un proces-verbal de punere în posesie a numitei pentru imobilul în litigiu.
La termenul de judecată arătat, au fost prezenți în instanță și experții numiți în cauză, care au învederat, la solicitarea instanței, că susținerea făcută, în sensul mai sus menționat este neîntemeiată, în evidențele cadastrale și de carete funciară neexistând alte acte decât cele pe baza cărora au fost întocmite expertizele efectuate în cauză.
De asemenea, sub aspectul analizat este de menționat că, cu ocazia cercetării pe care instanța a realizat-o la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, nu s-a constatat existența altor documente cadastrale, decât cele existente la dosarul cauzei.
Din considerentele mai sus expuse, s-a reținut că nu există dovada că persoana de la care reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a fost pusă în posesie pe amplasamentul pe care reclamanții au susținut că se află acest imobil, în evidențele cadastrale și în documentația aferentă titlului de proprietate al acesteia neexistând un proces - verbal care să ateste această împrejurare.
De asemenea, nu a fost făcută nici dovada că, imobilul ce a constituit obiectul material al actului translativ de proprietate, pe care reclamanții l-au invocat în susținerea cererii lor, are amplasamentul indicat de reclamanți, întrucât, nu există schița de identificare a amplasamentului acestui imobil, menționată în cuprinsul său.
Tot din materialul probator administrat în cauză, a rezultat că documentația cadastrală aferentă acestui imobil este eronată și prezintă deficiențe, ce fac imposibil de stabilit amplasamentul corect al imobilului în litigiu, semnificative în acest sens fiind constatările făcute cu ocazia efectuării cercetării la fața locului și concluziile raportului de expertiză întocmit de comisia de experți constituită din experții, și.
Așa fiind, tribunalul a reținut că, în prezentul proces, nu a fost făcută dovada că imobilul ce constituie dreptul de proprietate al reclamanților a fost preluat de pârâtul Municipiul B și încorporat în lucrarea de investiții, ", în condițiile reglementate de art. 1169 Cod Civil, astfel că, acțiunea dedusă judecății apare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate a prezentei acțiuni, invocată din oficiu de instanță și de pârâtul Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul a reținut următoarele:
Această excepție a fost fundamentată pe considerentul că reclamanții nu puteau uza decât de prevederile Legii nr.10/2001 pentru valorificarea pretențiilor lor.
Acest considerent este însă eronat, întrucât, din materialul probator administrat în cauză a rezultat că imobilul în litigiu nu face parte din categoria imobilelor ce constituie obiectul de reglementare a actului normativ menționat, astfel că lui nu îi sunt aplicabile dispozițiile acestuia.
Așa fiind, pentru considerentele ce preced, instanța va respinge această excepție.
În legătură cu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul, tribunalul a constatat următoarele:
Calitatea procesuală pasivă este una dintre condițiile instituite de lege pentru ca o persoană să aibă de parte într-un proces civil, iar ea desemnează identitatea ce trebuie să existe între persoana chemată în judecată și titularul obligației în raportul juridic dedus judecății.
În speță, tribunalul a apreciat că această identitate nu există, deoarece, pârâtul menționat nu deține nici un drept asupra lucrării de investiție în care reclamanții au susținut că a fost încorporat imobilul ce constituie obiectul dreptului lor de proprietate și prin urmare, acesta nu poate avea calitatea de titular al obligației de dezdăunare a părților menționate.
Așa fiind, tribunalul, pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art.137, alin.(1) Cod procedură civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul.
Față de considerentele de fapt și de drept ce preced, tribunalul a respins, astfel cum a fost ulterior precizată și completată, cererea de chemare în judecată pe care reclamanții au formulat-o în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul B, reprezentat legal de Primar, ca neîntemeiată.
Ca urmare a soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată promovată de reclamanți în contradictoriu cu acesta, ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, întrucât, deși reține că imobilul în litigiu constituie obiectul dreptului de proprietate, ulterior se susține că nu se poate proceda la identificarea acestuia.
Expertizele tehnice conțin concluzii contradictorii, astfel că s-ar impune o nouă expertiză efectuată de un expert topo sustras influențelor administrațiilor locale.
În cauză, s-au depus întâmpinări de către Municipiul B, Municipiul, Direcția Generală a Finanțelor Publice B, ca reprezentat al Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitându-se respingerea apelului.
Apelul nu este fondat.
Instanța de fond, în exercitarea rolului activ prevăzut de art.129 Cod procedură civilă, a ordonat administrarea tuturor probelor necesare pentru ca părțile să nu sufere vătămări procesuale, dar a făcut corecta aplicare a dispozițiilor Legii nr.10/2001 și a art.1169 Cod civil.
Astfel, potrivit principiuluiactori incumbit probatio, stabilit de legiuitor, nu numai în articolul citat mai sus, dar și în art.3, alin.1, lit.a din Legea nr.10/2001, sarcina probei preluării terenului de către Stat, precum și depunerea actelor necesare identificării acestuia, incumbă reclamanților.
Considerentele hotărârii apelate, nu conțin nicio contradicție, după cum se susține în motivele de critică.
Astfel, este fără îndoială că imobilul înscris în CF nr.1, nr.top.1954/1/10/2 - fâneață de 600 mp. constituie obiectul dreptului de proprietate al reclamanților, cu titlul de cumpărare.
În privința identificării amplasamentului însă, deși s-au realizat mai multe expertize topo, incluzând și o expertiză a unei comisii de experți și o verificare a documentației cadastrale, concluziile probatoriului astfel administrat, sunt următoarele:
În lipsa documentației ce a stat la baza înscrierii în evidențele de carte funciară (fila 223 - expertiza ), în lipsa planului parcelar indicat în actul translativ de proprietate și pe care se fundamentează pretențiile reclamanților (comisia de experți, fila 332 - 354) nu se poate proceda la identificarea imobilului.
În urma obiecțiunilor la expertiză, dar și a verificării documentației cadastrale, s-a impus refacerea acesteia din urmă.
Ca urmare, concluzia experților a fost că amplasamentul parcelei de teren este altul decât cel indicat de reclamanți și că, prin urmare, nici susținerea că terenul a fost încorporat în investiția - extindere DN 1 nu este dovedită.
Față de cele mai sus expuse, efectuarea unei expertize de către alți experți, neinfluențați de către administrația locală, nu se impune.
Față de acest amplu probatoriu, dar în lipsa actelor anexă la actul translativ de proprietate pe care reclamanții au susținut că le vor depune, iar ulterior au negat posesia lor, hotărârea este legală și temeinică,urmând a fi păstrată întocmai, în temeiul art.296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții și -, împotriva Sentinței civile nr.418/2007 a Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 aprilie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
-
Red.:-/09.04.2008
Dact.:-/8 ex./15.04.2008
Jud.fond:-
Președinte:Ligia VâlcuJudecători:Ligia Vâlcu, Carmen Maria Tică, Alina
