Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 440/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 440/2008
Ședința publică de la 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de către contestatorii și, împotriva deciziei civile nr. 227/10.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil cu nr. de mai sus, având ca obiect revendicare imobiliară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 06 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin contestația în anulare formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.09.2008 sub nr- contestatorii și au solicitat în contradictoriu cu intimații, S, Statul Român prin Municipiul S prin Primar și Consiliul Județean S retractarea deciziei civile nr. 227/20.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-, iar în urma rejudecării, admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În motivarea cererii, contestatorii au susținut că decizia pronunțată în recurs de Curtea de APEL ALBA IULIA este rezultatul unei suite de erori materiale, precum și consecința neanalizării tuturor motivelor de recurs formulate.
În privința erorii materiale invocate, contestatorii au arătat că elementul esențial avut în vedere la anularea contractului de vânzare cumpărare a fost împrejurarea că reclamanții au formulat cerere de restituire în natură a imobilului în baza Legii nr. 112/1995, respinsă prin hotărârea nr. 84/1996 a Comisiei județene S de aplicare a Legii 112/1995, iar până la finalizarea contestației introduse împotriva acestei hotărâri, nu era posibilă vânzarea locuinței.
S-a susținut că această contestație nu a existat în realitate, iar instanța de recurs a respins în mod eronat această apărare, invocând depunerea în original a contestației, în realitate fiind vorba despre un fals, a cărui existență a fost confirmată de acte depuse la dosar, care din eroare nu au fost însă cercetate de instanța de recurs.
În privința celuilalt temei de contestație în anulare, s-a susținut că instanța nu a analizat un motiv de recurs, formulat distinct, vizând aplicabilitatea prevederilor art. 45 al. 2 din Legea nr. 10/2001, privind menținerea actelor juridice de înstrăinare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, dacă actul a fost încheiat cu bună credință, cum a fost cazul pârâților cumpărători.
În drept, au fost invocate prevederile art. 318.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimații și au solicitat respingerea contestației în anulare, arătând că instanța de recurs a înlăturat motivat apărările contestatorilor privind falsul contestației la Legea nr. 112/1995, astfel încât nu poate fi vorba de o greșeală materială în dezlegarea pricinii.
În privința celuilalt motiv de contestație în anulare, intimații au susținut că instanța de recurs a analizat calea de atac prin prisma tuturor motivelor formulate, apreciind că instanțele de fond și apel au aplicat corect dispozițiile legale, astfel că ceea ce se solicită în contestație nu este decât o reanalizare a fondului cauzei.
Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate și prin raportare la prevederile art. 318.pr.civ. Curtea constată următoarele:
Conform textului legal menționat, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Articolul se referă la greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate și alte situații asemănătoare, deși la dosar se găsesc dovezi din care să rezulte că recursul a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat ori formulat de o persoană îndreptățită a-l declara, pentru verificarea acestor situații nefiind necesară reexaminarea fondului sau o reapreciere a probelor.
invocate de contestatori nu pot fi încadrate în categoria greșelilor materiale la care face referire art. 318.pr.civ. deoarece din examinarea deciziei atacate a rezultat că instanța de recurs a înlăturat motivat susținerile recurenților privind existența pretinsului "fals grosolan", arătând că acestea nu pot fi primite cât timp împotriva înscrisului nu s-a urmat procedura înscrierii în fals.
Așadar, înlăturarea acestor apărări nu este rezultatul unei erori materiale, instanța de recurs examinând aspectele invocate, contestatorii tinzând în fapt la invocarea unei greșeli de judecată, a cărei cenzurare este inadmisibilă pe calea contestației în anulare.
În privința celuilalt motiv de contestație în anulare, Curtea constată că nici acesta nu este fondat.
Instanța de recurs a examinat hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, circumscrise prevederilor art. 304 pct. 9.pr.civ. criticile recurenților vizând trei aspecte, în susținerea cărora a fost reluată argumentația expusă în fața instanței de apel, inclusiv referirea la aplicabilitatea art. 45 al. 2 din Legea nr. 10/2001 în cauză.
În condițiile în care, din analizarea recursului formulat, rezultă că trimiterea făcută de recurenți la prevederile art. 45 al. 2 din Legea nr. 10/2001 a constituit o reluare a argumentației expuse în fața instanței de apel, și nu un motiv de recurs distinct, cum au susținut contestatorii, Curtea constată că instanța de recurs a analizat motivele invocate, concluzionând că în speță au fost aplicate corect dispozițiile legale incidente, reținând totodată că argumentele expuse în fața instanței de apel au fost analizate pe larg de acea instanță, astfel că nu se mai impune a fi reiterate de instanța de recurs, fiind vizată în fapt soluția instanței de fond.
Ori, cea de-a doua teză a art. 318.pr.civ. are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare prevăzute de art. 304.pr.civ. iar nu argumentele de fapt și de drept invocate de parte, acestea fiind subsumate motivului de casare pe care se sprijină.
Având în vedere că, din cuprinsul considerentelor deciziei civile nr. 227/20.06.2008 a rezultat că instanța de recurs a răspuns criticilor formulate, ea neavând obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci de a analiza fiecare motiv de casare, astfel cum sunt acestea reglementate în cuprinsul art. 304.pr.civ. Curtea constată că nici acest motiv de contestație în anulare, invocat de contestatorii și, nu subzistă.
Pentru toate considerentele expuse, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 318.pr.civ. Curtea va respinge prezenta contestație în anulare, iar în baza art. 274.pr.civ. va obliga contestatorii, în calitate de părți căzute în pretenții, să plătească intimaților și suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, justificat cu chitanța de la fila 37.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii și împotriva deciziei civile nr. 227/10.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-.
Obligă contestatorii să plătească intimaților și, suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.11.2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 ex/17.12.2008
- / / -
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Anca Neamțiu
