Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 447/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.447/
Ședința publică din 24 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
S- fixat termen de pronunțare asupra recursului declarat de reclamanta - SRL împotriva deciziei civile nr.235/A/2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Primăria, Direcția Silvică Reșița și Consiliul Local, având ca obiect revendicare imobiliară și nulitate absolută.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 18 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Dezbaterea în fond a recursului și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 aprilie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și s-a amânat pronunțarea pentru data de 24 aprilie 2008,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș sub nr.1948/C/2003, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta Direcția Silvică Reșița, solicitând obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate terenul înscris în CF nr.2526.
La aceasta cauza a fost anexat dosarul nr.3223/2003 prin care Direcția Silvică Reșița a solicitat să fie rectificată cartea funciară 2526 și să se constate nulitatea contractului de schimb încheiat între - SRL și pârâta Primăria.
Prin sentința civilă nr.1102/21.04.2004 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr.1984/2003 a fost respinsă acțiunea reclamantei - SRL și a fost admisă acțiunea din dosarul conexat nr.3223/2003 formulată de Direcția Silvică Reșița. S-a constatat nulitatea absolută a contractului de schimb autentificat sub nr.2290/30.06.2003 și s-a dispus rectificarea CF 2526 în sensul radierii dreptului de proprietate al - SRL.
Aceasta soluție a fost atacată cu apel, iar prin decizia civilă nr.148/08.06.2005, completul de judecată compus din președinte și judecător, a respins ca nefondat apelul reclamantei - SRL.
Prin decizia civilă nr.148/08.06.2005 a Tribunalului C-S fost atacată cu recurs, iar prin decizia civilă nr.2595/06.10.2005, Curtea de Apel Timișoaraa admis recursul reclamantei - SRL, a casat decizia pronunțată de Tribunalul C-S, a admis apelul reclamantei - SRL și, desființând sentința civilă apelată, a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Caransebeș.
În al doilea ciclu procesual, dosarul înregistrat sub nr.4744/C/2005 a fost soluționat de Judecătoria Caransebeș prin sentința civilă nr.3173/19.09.2006, în sensul respingerii acțiunii precizată de reclamanta - SRL și a fost admisă acțiunea din dosarul conexat nr.3223/2003 formulată de Direcția Silvică Reșița în contradictoriu cu pârâtele - SRL, Consiliul Local și Primăria. S-a constatat nulitatea absolută a contractului de schimb autentificat sub nr.2290/30.06.2003 de BNP G și s-a dispus rectificarea CF 2526 în sensul radierii dreptului de proprietate al - SRL.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta - SRL și pârâta Primăria.
La Tribunalul C-S cauza a fost înregistrată sub nr- și completul constituit din președinte și judecător a respins apelul reclamantei - SRL și al pârâtei Primăria, prin decizia civilă nr.10/24.01.2007.
Hotărârea Tribunalului C-S a fost atacată cu recurs de către reclamanta - SRL care a criticat hotărârea pentru nelegalitate.
Prin decizia civilă nr.375/19.04.2007 pronunțată în dosarul nr- Curtea de Apel Timișoaraa admis recursul declarat, a casat decizia civilă recurată și a trimis cauza civilă spre rejudecarea apelului la Tribunalul C-
În considerentele deciziei civile, Curtea de Apel Timișoaraa reținut că apelul reclamantei a fost judecat atât în primul ciclu procesual cât și în al doilea ( în rejudecarea după casare ) de același judecător, încălcându-se dispozițiile art.24 Cod procedură civilă.
Se arată că, în conformitate cu art.105 Cod procedură civilă, actele îndeplinite sunt nule astfel încât, în baza dispozițiilor legale mai sus amintite cât și ale art.304 pct.1 Cod procedură civilă raportat la art.312 Cod procedură civilă, s-a dispus admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul C-S sub nr-.
La termenul de judecată din data de 23.10.2007 s-a pus în discuție, în temeiul art.137 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale active a intimatei Direcția Silvică Reșița, invocată la termenul de judecată din 13.06.2007 de către apelantă. Având în vedere conținutul adresei nr.13463/09.10.2007, potrivit cu care Direcția Silvică Reșița reprezintă interesele Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva în raza teritorială în care este organizată, precum și poziția Romsilva care declară că își însușește acțiunea promovată de Direcția Silvică Reșița în dosarul nr.3223/2003 al Judecătoriei Caransebeș, precum și apărarea formulată în dosarul nr.1984/2003, tribunalul constată că există identitate între reclamantul din dosarul nr.3223/2003 și cel ce se pretinde titularul dreptului afirmat, astfel încât va respinge excepția lipsei calității procesuale active a Direcției Silvice Reșița.
În fond, potrivit extrasului de CF 2526, imobilul notat cu 1% C ( nr. cad. 2683/4/C, fără nr. top teren de construcții de 1338 mp, fila 49 din dosarul nr.3743/C/2004 al Tribunalului C-S ) a aparținut Statului Român în cotă de 1/1 parte, conform încheierii nr.624/1923 CF vechi.
Din punct de vedere al categoriei de folosință, această parcelă constituie,pădure, parte componentă a parcelei 63A, teren pentru administrație al Ocolului Silvic din UP VI.
Potrivit constatărilor raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul tehnic, această parcelă menționată este inclusă în zona de conservare specială a Parcului Național -.
De menționat este faptul că parcela din litigiu a fost dezmembrată dintr-un alt imobil înscris în CF nr.320/b-321/b, nr. cadastral 1874, fără nr. top - pădure de 4718 ha și 21352, aparținând Statului Român, parcelă care, în urma dezmembrării, a fost delimitată la suprafața de 4718 ha și 797 mp ( fila 69 dosar nr.3743/C/2004 al Tribunalului C-S ), planul de amplasament fiind avizat de - Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie C-
Deși regimul juridic al imobilului este clar determinat potrivit situației de CF din momentul dezmembrării, Primăria orașului, pretinzându-se proprietarul imobilului potrivit declarației din 10.03.2003 depusă de Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie C-S, a solicitat întocmirea unui memoriu tehnic de către organul de specialitate al Ministerului Administrației Publice-- inginer.
Acesta din urmă, deși precizează regimul juridic al imobilului înscris în CF 320/b-321-b, nr. top pădure în suprafață de 4718 ha și 2135 mp, în sensul apartenenței la proprietatea publică - Statul Român dezmembrează suprafața de 1338 mp din litigiu și procedează la schimbarea categoriei de folosință a acestei suprafețe din "pădure" în "teren de construcții".
Ulterior, între Consiliul Local și societatea comercială apelantă a intervenit un contract de schimb prin care aceste teren de 1338 mp evaluat fiind la - Rol s-a atribuit apelantei la schimb. Contractul a fost autentificat sub nr.2290/30.06.2003 de BNP G, contrar situației de CF.
În cauză a fost efectuată o expertiză topografică judiciară de către expert topograf din care reiese că în cauză este cuprins în UP VI, 63A inclusă în Parcul național -, administrat de Ocolul Silvic.
În drept, în temeiul art.4 din Legea nr.5/06.03.2000, zonele naturale protejate de interes național și monumentele naturii, precum și gruparea geografică și localizarea teritorială a zonelor naturale protejate de interes național sunt prevăzute în anexa I la lege.
Din cuprinsul anexei, rezultă că zona -, în suprafață de 60.000,00 ha ( poziția B din anexă ) constituie zonă naturală protejată de interes național.
Potrivit ordinului nr.552/26.08.2003, ( art.3 ),în zonele de conservare specială se interzic orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum și orice forme de folosire a terenurilor incompatibile cu scopul de protecție și/sau de conservare.
În anexa la acest act normativ se precizează că zonele de conservare specială ale Parcului Național - includ parcelele și suprafețele forestiere - și golul alpin din UP Va O colului Silvic, 57-70, ( fila 82 dosar ).
Parcul Național -, aflat în administrarea Ocolului Silvic, a fost delimitat și prin dispozițiile art.1 alin.3 lit.b din HG nr.230/04.03.2003, astfel încât susținerile apelantei - SRL în sensul că nulitatea absolută a contractului de schimb nu poate fi invocată în baza acestui act normativ este falsă.
Se susține de către apelantă că la data încheierii contractului de schimb, nu a fost întocmită zonarea interioară a Parcului Național, nu au fost elaborate normele de amenajare și obiectivele de conservare, nu au fost stabilite structurile de administrare, nu a fost întocmit regulamentul și planul de management al zonei protejate.
Se mai susține că la data perfectării actului de schimb, terenul avea categoria de folosință,teren de construcții, societatea având obligația să respecte doar ariile protejate, iar autoritățile administrației publice, Primăria și, având obligația să participe la evidențierea limitelor parcului național, lucru care nu s-a făcut.
Tribunalul, analizând probele administrate cât și actele normative în materie, constată că susținerile apelantei-societate comercială sunt total nefondate.
Prin decizia civilă nr.235/23.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- a fost respins apelul declarat de apelanta - SRL, împotriva sentinței civile nr.3173/19.09.2006 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul civil nr.4744/C/R/2005 în contradictoriu cu REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA reprezentată prin DIRECȚIA SILVICĂ REȘIȚA, STATUL ROMÂN reprezentat de MFP și CONSILIUL LOCAL reprezentat prin primar.
A fost respins apelul declarat de apelanta COMUNA reprezentată prin primar, cu sediul în, județul C-
Potrivit Legii nr.26/24.04.1996,pădurile - constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier național. În speță, dreptul de proprietate asupra imobilului, astfel cum a fost întabulat în CF înainte de dezmembrare, aparține Statului Român în cotă de 1/1. Rezultă, fără dubii, că acest imobil face parte din fondul forestier proprietate publică a statului care, potrivit art.10 din Legea nr.26/1996, este administrat de Regia Națională a Pădurilor ( prin Ocolul Silvic ).
Potrivit art.16 din același act normativ,modul de gospodărire a fondului forestier proprietate publică se realizează prin amenajamente silvice. Acestea constituie bază a cadastrului forestier și a titlului de proprietate a statului, se întocmesc pe o perioadă de 10 ani și se elaborează pe ocoale silvice.
Față de aceste dispoziții, tribunalul a apreciat că, atât Primăria comunei cât și Primăria s-au aflat în eroare, socotind fără temei că imobilul din litigiu se află în intravilanul localității și, ulterior,.
Tot în eroare s-a aflat și organul din structura Ministerului Administrației Publice -, inginer, care, după ce menționează în memoriul tehnic situația juridică reală a imobilului, situează amplasamentul în intravilan, pentru ca, mai apoi, în,fișa bunului imobil situează zona în care se află imobilul în cadrul localității,în extravilan ( filele 64-67 dosar nr.1984/2003 ). Aflându-se în această eroare, probabil, Primăria a procedat la eliberarea certificatului de urbanism nr.33/26.06.2003.
Se reține că, potrivit art.26 din Legea nr.18/1991,terenurile din intravilanul localităților trec în proprietatea comunei, orașuluidupă caz, și în administrarea primăriilor, însă, în cauză, aceste prevederi nu-și găsesc aplicabilitatea.
Mai mult, potrivit art.24 din Ordonanța nr.96/27.08.1998 privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, actualizată la data de 19.07.2005,reducerea suprafeței pădurilor din fondul forestier național este interzisă cu unele excepții limitativ prevăzute de lege, dar care nu au nici o legătură cu situația din speță.
Condițiile în care se poate efectua scoaterea definitivă a unor terenuri din fondul forestier național sunt reglementate de art.24 alin.3 din acest act normativ, iar potrivit art.24 alin.4,dispozițiile art.92 alin.6 din Legea nr.18/1991 republicată rămân aplicabile.
Se constată că se interzice schimbarea categoriei de folosință din,pădure într-o altă categorie de folosință în afara categoriei de folosință silvică.
Art.27 din același act normativ, modificată prin Legea nr.513/2004, prevede,ocuparea definitivă sau temporară a terenurilor din fondul forestier național potrivit art.24 și 25 se face numai cu acordul proprietarilor și cu aprobarea structurii teritoriale din domeniul silviculturii, a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură pentru suprafețe de până la 1 ha.
Față de aceste dispoziții legale, tribunalul a constatat că actul de schimb s-a încheiat contrar dispozițiilor legale în materie, dat fiind faptul că Primăria comunei, în calitate de,coschimbaș, nu deținea în proprietate imobilul din litigiu.
Sancțiunea legală aplicabilă actului juridic menționat, încheiat cu încălcarea unor dispoziții legale imperative, o constituie nulitatea absolută.
Sancțiunea nulității absolute atrage după sine, astfel cum a reținut de fapt și prima instanță în considerentele hotărârii, rectificarea de CF în conformitate cu dispozițiile art.34 din Decretul-Lege nr.115/1938.
De asemenea, tribunalul a înlăturat și susținerea apelantei conform cu care imobilul în cauză se află în Planul Urbanistic General al localității, din avizul nr.48/28.07.1998 depus la fila 47 dosar nerezultând acest lucru.
Tribunalul a înlăturat susținerile apelantei conform cu care terenul din litigiu corespunde categoriei de folosință,teren pentru construcții și că deține,certificat de urbanism eliberat de Primăria, potrivit cu care terenul face parte din intravilan, având în vedere și dispozițiile art.I pct.6 din Legea nr.213/17.11.1998 actualizată la 26.03.2004, conform cu care,domeniul public al statului este alcătuit din - parcurile naționale.
Față de aceste considerente, tribunalul a respins apelul declarat de apelanta - SRL.
Impotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs de reclamanta - SRL, solicitând admiterea recursului și în baza art.312 alin.5 pr.civ. să se dispună casarea cu trimitere spre rejudecare, deoarece completul de judecată care a soluționat cauza în apel, nua fost corect alcătuit.
Pe fond, reclamanta critică decizia recurată pentru faptul că instanța a aplicat greșit legea, respectiv nu a avut în vedere faptul că pârâta Direcția Silvică nu are calitate procesuală activă, fiind o unitate fără personalitate juridică și neavând capacitate de exercițiu nu poate formula acțiuni în nume propriu, dar în temeiul art.42 alin.2 pr.civ. având capacitate de folosință, poate sta în proces ca pârâtă.
Decizia tribunalului mai este criticată și prin prisma motivului de recurs prev. de art.304 pct.4 pr.civ. reclamanta apreciind că instanța de apel și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, prin constatarea unor acte ale puterii executorie - autorității publice locale.
In acest sens, reclamanta recurentă susține că a depus la dosar mai multe acte din care rezultă că terenul aflat în litigiu se află situat în intravilanul localității, motiv pentru care a obținut și certificatul de urbanism cu nr.33/26.03.2003 emis de Consiliul Local și cu toate acestea instanța de judecată a ignorat aceste acte, considerându-le eronate.
Se mai susține și că nu au fost respectate de către instanța de judecată investită după casarea cu trimitere supusă prin decizia civilă nr.375/2007 a Curții de Apel Timișoara, obiectivele impuse de această instanță, care a impus prin decizia de casare că, tribunalul să analizeze contractul de schimb a cărui nulitate se cerere, calificarea căii de atac și respectarea legalității efectuării expertizei ce a fost ordonată în cauză. Tribunalul nu s- conformat acestor sarcini impuse de instanța de fond, astfel că, în opinia reclamantei se impune casarea cu trimitere a cauzei la tribunal.
In subsidiar, pentru motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ. se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii pronunțate în cauză și admiterea acțiunii sale și respingerea acțiunii Direcției Silvice.
Pentru Direcția Silvică Reșița, au fost depuse la termenul de judecată fixat la data de 21.04.2008 concluzii scrise solicitând respingerea recursului și respingerea excepției lipsei calității procesuale active a Direcției Silvice Reșița, în acțiunea privind anularea contractului de schimb dintre - SRL și Primăria.
Se arată că nulitatea absolută a unui act juridic poate fi invocată de oricine, iar Direcția Silvică are interes în promovarea unei acțiuni în constatarea nulității absolute, fiind administrator al fondului forestier național, prin Regia Națională a Pădurilor, regie căreia i se subordonează.
Se invocă prev.art.11 din Legea 26/1996 și Legea nr.46/2008.
Reclamanta intimată a depus la dosar copia deciziei civile nr.2165/18.-03.2008, ca practică judiciară, extrasele ale art.11 din Legea nr.46/2008 și art.5 din Hotărârea nr.1105/2003 emisă de Guvern pentru reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA.
Și recurenta - SRL a depus concluzii scrise în care a reluat expunerea motivelor de recurs în sprijinul cărora a atașat în copie ordonanța de scoatere de sub urmărire penală emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, extras CF 2526 și 2493, hotărârea nr.26/30.06.2003 a Consiliului Local, decizia nr.196/1980 emisă de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al jud C-S, hotărârea nr.45/1997 emisă de CL al orașului, prin care se extinde intravilanul acestui oraș, adeverința nr.7368/2007 emisă de primăria orașului, schițe de plan, sentințe civile și ordonanța emisă de Parchet, pentru a dovedi că terenul ce a format obiectul contractului de schimb este situat în intravilanul localității.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, Curtea îl găsește neîntemeiat și urmează a-l respinge, conform art.312 alin.1 pr.civ,
Sub motivul invocat de recurentă ce se referă la nealcătuirea corectă a instanței de apel, ceea ce ar determina admiterea recursului și casarea cu trimitere a cauzei, Curtea îl găsește neîntemeiat și așa cum s-a arătat mai sus urmează a-l respinge.
Excepția invocată de către recurentă. cum că din completul de judecată care a pronunțat decizia civilă nr.375/19.03.2007 ar fi făcut parte și un judecător incompatibil, respectiv domnul judecător nu este întemeiată, această decizie fiind pronunțată de alți judecătorie asupra cărora nu s-au invocat motive de incompatibilitate.
In ceea ce privește capacitatea procesuală activă a Direcției Silvice Reșița despre care se susține că este unitate fără personalitate juridică, în cauză în mod corect s-a apreciat și de instanțele care au judecat cauza, ca această direcția se legitimează procesual, întrucât excepția nulității unui act juridic poate fi invocată de oricine și oricând.
De altfel, Direcția Silvică a acționat și ca reprezentant al ROMSILVA, care atât în baza art.11 din Legea nr. 26/2008 abrogată prin Legea nr.46/2008, care în al său art.11 prevede că ROMSILVA este administratorul terenurilor împădurite care aparțin statului.
Și această excepție urmează a fi respinsă.
In ceea ce privește critica pe fond a deciziei recurate, se constată că în cartea funciară 320/b-321/b, din care a fost dezmembrat terenul ce a făcut obiectul contractului de schimb este întabulat ca proprietar Statul Român, iar nu unitatea administrativ teritorială Comuna.
Înscrisurile depuse de recurentă la dosar, din care rezultă că terenul ce a făcut obiectul acestui contract de schimb, în momentul de față se află pe teritoriul Consiliului Popular al orașului (decizia nr.196/21.04.1980), nu au fost operate în cartea funciară, unde așa cum s-a arătat mai sus, proprietar este în continuare Statul Român.
In atare situație, acest teren nu putea face obiectul unui contract de schimb între recurentă și Primăria comunei, în a cărei proprietate terenul nu s-a găsit niciodată, și ținând seama de faptul că terenul aparține domeniului public, bunul respectiv este inalienabil și insesizabil.
Aceste caractere, împiedică pe oricine să tranzacționeze asupra bunurilor statului, și chiar pe proprietar îl obligă să dispună de ele în limitele prevăzute de lege.
Așa cum s-a reținut și de către instanța de apel terenul face parte dintr-o zonă naturală protejată, respectiv din Parcul Național -, fiind cuprins în 6 - ua 63A și în baza Legii nr. 5/2000 și a ordinului nr.552/2003, în această zonă protejată de lege sunt interzise orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecție a faunei și din acea zonă.
De altfel și expertizele efectuate în cauză, atestă faptul că această parcelă de teren ce a format obiectul contractului de schimb, este situată în Parcul Național.
Faptul că parcela este situată lângă Cantonul Silvic ce aparține reclamantei intimate, este lipsit de relevanță sub aspectul construcțiilor ce se află pe această parcela, care sunt ridicate anterior anului 2000.
Față de aceste considerente urmează așa cum s-a arătat mai sus, în baza art.312 alin.1 pr.civ. să fie respins recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de - SRL împotriva deciziei civile nr.235/A/2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 aprilie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
Red./3.07.2008
Dact.GK/2 ex./3.07.2008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Rujița Rambu, Marinela
