Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 45/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie
DECIZIA CIVILĂ NR.45/ApDosar nr.-
Ședința publică din data de:-16 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Ligia Vâlcu- -- JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Tică
- - - - - JUDECĂTOR 3: Alina
--- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții și - prin mandatar, împotriva Sentinței civile nr.499/F din data de 12 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.-, având ca obiect "revendicare imobiliară".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în apel în ședința publică din 3 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 9 aprilie 2008, când, având aceeași componență și pentru aceleași motive, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16 aprilie 2008.
Față de actele, lucrările și probele administrate la dosar, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr-, reclamanții și, prin mandatar, au chemat în judecată pârâții Municipiul B reprezentat de Primar, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, SC""SRL B, -, - și, solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să se pronunțe o sentință prin care să constate calitatea lor de proprietari ai apartamentelor nr.1, nr.2, nr.3 și nr.5 din imobilul situat în B,-, înscris în CF nr.26787 B, top.5420/1, 5420/2, 5420/3 și 5420/5, constatând preluarea abuzivă, respectiv nevalabilitatea titlului Statului, restabilirea situației anterioare de carte funciară, stabilind, prin compararea titlurilor, că dreptul lor de proprietate este preferabil și anterior dreptului pârâtului, să se constate calitatea reclamanților de proprietari asupra apartamentului nr.4 din imobilul situat în B,-, constatând preluarea abuzivă a acestuia, respectiv nevalabilitatea titlului Statului, restabilirea situației de CF, stabilind, prin compararea titlurilor, că dreptul lor de proprietate este preferabil și anterior dreptului pârâților, reînscrierea dreptului de proprietate în și obligarea pârâților să predea imobilele în deplină proprietate și posesie, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr.499/12 2007, Tribunalul Brașova respins excepția nulității absolute a certificatelor de moștenitor, invocate de reclamanți în susținerea cererii de chemare în judecată.
A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și.
A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și, prin mandatar, în contradictoriu cu pârâții -, -, Municipiul B, reprezentat legal de Primar, ""SRL B, și Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat convențional de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
A obligat reclamanții la plata către pârâții - și - a sumei de 1.400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
După intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, reclamanții din prezenta cauză au promovat pe rolul instanțelor de judecată o acțiune prin care au solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr.112/1995 cu privire la imobilul în litigiu.
Prin Sentința Civilă nr.4573/21.04.2003 a Judecătoriei Brașov, acțiunea formulată în sensul celor mai sus-arătate a fost respinsă, cu motivarea că, reclamanții nu au chemat în judecată și Statul Român, în numele căruia SC""SRL Baî ncheiat contractele de vânzare-cumpărare a căror nulitate absolută s-a solicitat a fi constatată.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a exercitat calea de atac a apelului.
Prin Decizia Civilă nr.1345/A/22.12.2003, Tribunalul Brașova respins apelul astfel declarat, însă, pentru alte considerente decât cele reținute de Judecătoria Brașov.
În acest sens, instanța de apel a statuat că, este greșită reținerea primei instanțe relativă la imposibilitatea cercetării în fond a cauzei, în condițiile în care nu a fost chemat în judecată și Statul Român, astfel că, a procedat la analizarea pe fond a pretențiilor formulate de reclamanți.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța ce a pronunțat decizia civilă menționată a reținut că, deși reclamanții nu au învestit instanța cu un petit relativ la constatarea nevalabilității titlului cu care imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului, în considerentele cererii pe care au promovat-o au invocat pe cale incidentală, nevalabilitatea acestui titlu.
În acest sens, instanța de apel a reținut că, imobilele în litigiu înscrise în CF nr. 26787 B, sub nr.top inițial 5420 au constituit obiectul dreptului de proprietate al antecesorilor reclamanților din prezentul dosar -, cu cota de 3/6 parte, și, ambii cu cota de 1/6 parte fiecare și a numitului, de asemenea, cu cota de 1/6 parte.
În temeiul Decretului nr. 92/1950, aceste imobile au trecut în proprietatea statului, cu titlu de naționalizare. Prin decizia pe care a pronunțat-o, instanța de apel a statuat că titlul cu care statul a preluat imobilele în litigiu este unul nevalabil, deoarece, în actul de naționalizare nu este menționat numele persoanelor, ce figurau în evidențele de publicitate imobiliară și nici cota-parte ce a fost preluată de la fiecare dintre acestea.
Totodată, prin hotărârea pe care a pronunțat-o, instanța de apel a reținut că, statuarea, în cadrul procesului ce a format obiectul dosarului civil nr.2335/2003 al Tribunalului Brașov, asupra nevalabilității titlului cu care statul a preluat imobilele în litigiu nu este de natură a atrage sancțiunea nulității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr.112/1995 cu privire la aceste imobile, deoarece, condițiile de valabilitate ale unui act juridic se apreciază prin raportare la momentul încheierii acestuia, or, la momentul la care au fost perfectate actele translative de proprietate menționate, au fost îndeplinite toate condițiile instituite de lege pentru încheierea lor valabilă.
Împotriva Deciziei Civile nr.1345/22.12.2003 a Tribunalului Brașov, reclamantul a exercitat calea de atac a recursului, ce a fost respinsă, aspect recunoscut și necontestat de reclamanții din prezentul proces.
Tribunalul a reținut, de asemenea, din actele și lucrările dosarului că, după apariția Legii nr.10/2001, reclamanții din prezenta cauză au urmat și procedura instituită de acest act normativ, pentru a obține restituirea imobilului în litigiu.
Această procedură a fost suspendată de drept pe perioada de timp în care s-a judecat acțiunea ce a avut ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr.112/1995 pentru imobilele în litigiu, ea fiind finalizată prin Decizia nr.266/23.12.2003, emisă de pârâta SC SRL.
Prin această Decizie, a fost admisă în parte cererea reclamantului din prezenta cauză - -de restituire în natură a imobilului situat în B,-, înscris în CF nr. 26787 B, sub nr. top inițial 5420, și, în consecință, a fost restituită acestuia cota de 5/12 parte din imobil, ce nu a fost înstrăinată în condițiile Legii nr. 112/1995, iar pentru cota de 5/12 parte din imobil, ce a fost înstrăinată în temeiul actului normativ menționat, reclamantului i-a fost făcută o ofertă de despăgubire prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești.
Prin aceeași decizie, notificarea pe care reclamantul a formulat-o în calitate de mandatar al reclamantului a fost respinsă, ca fiind tardiv formulată.
Fiind nemulțumit de modul de soluționare a notificării pe care a formulat-o în temeiul Legii nr.10/2001, reclamantul, în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamantului, a exercitat calea de atac a contestației împotriva Deciziei emisă de pârâta SC SRL, criticând-o sub aspectul modului de stabilire a cotei-părți ce i se cuvine din imobilul în litigiu și sub aspectul modului de soluționare a notificării pe care a promovat-o în calitate de mandatar al reclamantului.
Prin Sentința Civilă nr.282/23.04.2004 a Tribunalului Brașov, devenită definitivă prin respingerea apelului declarat împotriva sa, prin Decizia Civilă nr.657/30.09.2005 a Curții de Apel Brașov, și irevocabilă prin respingerea recursului exercitat de reclamanții din prezenta cauză, conform Deciziei Civile nr.5082/25.05.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost respinsă contestația formulată în sensul celor mai sus-arătate.
La adoptarea soluției sale, instanța învestită cu soluționarea contestației promovată în condițiile reglementate de Legea nr.10/2001, a reținut că, imobilul în litigiu a format obiectul dreptului de coproprietate al numiților, cu cota de 3/6 parte, și, cu cota de 1/6 fiecare.
Prin Certificatul de Moștenitor, emis, la data de 24 august 1948, de Judecătoria Mixtă S, s-a constatat că au calitatea de moștenitori ai numitei, și.
a renunțat la succesiunea după defuncta sa mamă-.
Prin testamentul autentic întocmit, la data de 8.02.1995, numitul a dispus ca toate drepturile de proprietate sau cele similare, precum și pretențiile de retrocedare corespunzătoare, în ceea ce privește imobilele ce formează obiectul dreptului său de proprietate, aflate pe teritoriul României, să revină reclamantului.
În temeiul acestui testament, la data de 12.04.2001, a fost emis Certificatul de Calitate de Moștenitor nr. 89/2001, de către Biroul Notarilor Publici Asociați și -, prin care s-a constatat calitatea de moștenitor a reclamantului după defunctul, în ceea ce privește bunurile existente pe teritoriul României.
Raportat la cele mai sus-expuse, s-a reținut cu putere de lucru judecat că, numitului îi revine cota de 5/12 parte din imobilul în litigiu, numitei, cota de 5/12 parte, iar numitului, cota de 2/12 parte din acest imobil, având în vedere că acesta din urmă a renunțat numai la cota ce îi revenea de pe urma succesiunii numitei, cu privire la cota de 1/6 parte pentru care acesta a avut înscris dreptul de proprietate cu titlu de drept moștenire după defunctul (drept întabulat anterior naționalizării imobilului în litigiu)nefiind făcută în condițiile legii o declarație de renunțare.
Față de cele ce preced, prima instanță a reținut, în primul rând, că reclamanții din prezenta cauză nu au calitatea de unici coproprietari ai imobilului revendicat, această calitate aparținând și numitului.
Apoi, tribunalul a constatat că, există o statuare definitivă și irevocabilă, care se bucură de prezumția instituită de art.1200 pct.3 Cod civil, în ceea ce privește valabilitatea titlurilor pe care pârâții le au asupra imobilului în litigiu și că, cu privire la acest imobil, a fost urmată de către reclamanți procedura specială instituită de Legea nr.10/2001.
Or, în aceste condiții în care reclamanții au uzat de prevederile legii speciale de reparație pentru a-și valorifica drepturile pe care le au asupra imobilului în litigiu, tribunalul apreciază că valorificarea acestor drepturi nu se poate realiza și pe calea unei acțiuniulterioarede revendicare promovată în condițiile reglementate de dreptul comun.
Legea nr.10/2001 aplicabilă raportului juridic creat între părți apără efectele acelor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr.112/1995 în mod valabil, între care se află și contractele de vânzare-cumpărare încheiate de pârâți, și care constituie titlul de proprietate al acestora.
Între aceste efecte este, în mod evident, asigurarea tuturor atributelor care rezultă din calitatea de proprietar a cumpărătorilor, fără pericolul unei evicțiuni ulterioare, datorată unor cauze preexistente la momentul vânzării, cum este cea privitoare la nevalabilitatea titlului de proprietate constituit în favoarea statului.
Pentru asemenea situații, legea specială, de care reclamanții au uzat, a prevăzut măsuri reparatorii în echivalent, care au fost stabilite prin decizia emisă ca urmare a notificării ce a fost promovată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Or, în condițiile în care, titlul de proprietate pe care pârâții îl au asupra imobilului în litigiu s-a consolidat prin respingerea cererii de constatare a nulității absolute a acestuia iar, pentru imobilele revendicate au fost stabilite măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile reglementate de Legea nr.10/2001, tribunalul apreciază că solicitarea reclamanților de obligare a pârâților la lăsarea acestor imobile în deplină proprietate și posesie nu poate fi admisă.
S-a reținut, sub acest aspect, că, atâta timp cât reclamanții au ales calea procedurii speciale instituită de Legea nr.10/2001, cu privire la imobilul în litigiu, aceste părți trebuie să respecte toate principiile instituite de acest act normativ, principii printre care se numără și cel al restituirii în echivalent a imobilelor ce au format obiectul material al unor acte de înstrăinare, precum și ce al asigurării respectării stabilității rapoartelor de proprietate, formate ca urmare a perfectării unor acte translative de proprietate, încheiate în mod valabil, anterior intrării în vigoare a actului normativ menționat.
Așa fiind, instanța de fond, în temeiul considerentelor mai sus-expuse, a constatat că, cererea de chemare în judecată promovată de reclamanți este neîntemeiată, astfel că a respins-
În ceea ce privește excepțiile invocate în cauză, și anume excepția nulității absolute a certificatelor de moștenitor invocate de reclamanți în susținerea cererii lor și excepția lipsei calității procesuale active a acestora, tribunalul a reținut următoarele:
Ambele excepții au fost fundamentate pe neregularitățile certificatelor de moștenitor la care reclamanții au făcut referire în acțiunea dedusă judecății, și care au vizat necompetența teritorială a notarului public care le-a întocmit și faptul că acestea nu sunt apte să creeze în favoarea reclamanților drepturi reale asupra imobilelor în litigiu.
În acest sens, instanța de fond a constatat că, certificatele de moștenitor supuse analizei au constituit fundament al legitimității procesuale a reclamanților, atât în acțiunea ce a avut ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr.112/1995 pentru imobilele în litigiu, cât și în cadrul procedurii speciale instituită de Legea nr.10/2001, procedură pe care părțile menționate au urmat-o instanțele judecătorești statuând în mod irevocabil că aceste certificate de moștenitor atestă calitatea reclamanților de succesori în drepturi ai coproprietarilor inițiali ai imobilelor - și.
De asemenea, prima instanță a reținut că, chiar dacă certificatele de moștenitor invocate de reclamanți nu au creat în favoarea acestora drepturi reale asupra imobilelor în litigiu, ele atestă legitimitatea procesuală a părților menționate de a formula acțiuni în justiție pentru valorificarea drepturilor pe care le au în calitate de succesori în drepturi ai persoanelor mai sus-menționate.
Împotriva sentinței, au declarat apel reclamanții și, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii, apelanții critică sentința atacată pentru faptul că prima instanță nu a procedat la compararea titlurilor de proprietate ale părților, limitându-se doar a aprecia asupra valabilității acestora.
Analizând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de apel, Curtea reține următoarele:
Motivul de apel invocat de apelanții contestatori este neîntemeiat, urmând a fi înlăturat, întrucât prima instanță a analizat toate pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată, astfel cum rezultă din considerentele sentinței.
În mod corect s-a reținut faptul că, în condițiile în care titlul de proprietate pe care pârâții îl au asupra imobilului în litigiu, s-a consolidat prin respingerea cererii de constatare a nulității absolute a acestuia, iar pentru imobilele revendicate au fost stabilite măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile Legii nr.10/2001, solicitarea reclamanților de obligare a pârâților la lăsarea acestor imobile în deplină proprietate și posesie nu poate fi admisă.
Astfel, urmând procedura specială instituită de Legea nr.10/2001, reclamanții au solicitat restituirea imobilului în litigiu, fiind emisă Decizia nr:266/23 decembrie 2003, emisă de pârâta SC""SRL Prin această decizie, a fost admisă în parte cererea reclamantului de restituire în natură a imobilului situat în B,-, înscris în CF 26787 B, nr.top 5420 și, în consecință, a fost restituită acestuia cota de 5/12 parte din imobil, ce nu a fost înstrăinată în condițiile Legii nr.112/1995, iar pentru cota de 5/12 parte din imobil, care a fost înstrăinată în baza legii mai sus menționată, reclamantului i-a fost făcută o ofertă de despăgubire în echivalent, sub forma despăgubirilor bănești. Prin aceeași decizie, notificarea formulată de reclamantul, prin mandatar, a fost respinsă ca fiind tardiv formulată.
Contestația formulată de reclamanți împotriva acestei decizii, a fost respinsă irevocabil de instanțele judecătorești.
În aceste condiții, titlul de proprietate al reclamantului îl reprezintă Decizia nr.266/23 decembrie 2003 emisă de pârâta SC""SRL B, care, potrivit art.25, alin.4, face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra părții din imobil restituită, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlul executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
După soluționarea irevocabilă, pe calea prevăzută de Legea nr.10/2001 a cererii de restituire în natură a imobilului în litigiu, reclamanții nu pot ignora efectele hotărârilor judecătorești pronunțate, respectiv exclusivitatea, incontestabilitatea și obligativitatea acestora, care obligă părțile să se supună efectelor lucrului judecat.
În aceste condiții, compararea titlului de proprietate - Decizia nr.266/23 decembrie 2003 emisă de pârâta SC""SRL B, și titlul de proprietate al pârâților, este rămasă fără efect, întrucât aceste titluri nu poartă asupra aceleiași părți din imobilul în litigiu.
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și de drept a cauzei dedusă judecății, în raport cu materialul probator administrat în cauză, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art.246 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul declarat de apelanții reclamanți și, împotriva Sentinței civile nr.499/12 2007 Tribunalului Brașov.
În baza prevederilor art.274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a apelanților reclamanți, Curtea urmează a-i obliga la plata către intimatele pârâte a sumelor de câte 400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții reclamanți și, împotriva Sentinței civile nr.499/12 2007,a Tribunalului Brașov.
Obligă apelanții reclamanți la plata către intimatele pârâte - și -, a sumelor de câte 400 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 Aprilie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
-
Red.:- /15.05.2008
Dact.:-/13 ex./28.05.2008
Jud.fond:-
Președinte:Ligia VâlcuJudecători:Ligia Vâlcu, Carmen Maria Tică, Alina
