Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 45/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.45/
Ședința publică din 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâții Consiliul local al municipiului G și Primăria municipiului G -prin Primar -cu sediul instituțiilor în G-, împotriva sentinței civile nr.804 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 4 februarie 2009 și s-au consemnat în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 9 februarie 2010 și apoi la 10 februarie 2010.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 15327/18 decembrie 2000, pe rolul Judecătoriei Galați, reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului G, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la restituirea suprafeței de 1,5 ha teren intravilan situat în comuna jud.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că terenul ce a aparținut autorilor lor, conform contractului de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr.252 din 29 martie 1948, fost preluat de stat fără titlu.
In drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.480, 482 și 483 cod civil, coroborat cu dispozițiile Legii nr.1/2000.
Prin sentința civilă nr.9979 din 27 noiembrie 2001, Judecătoria Galația declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 2114 din 30 aprilie 2002.
Prin sentința civilă nr.13 din 16 ianuarie 2003, tribunalul a respins acțiunea reclamanților ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că deși reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.480, 482 și 483 cod civil, fiind formulată anterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.10/2001 care reglementează problema restituirii imobilelor preluate abuziv de stat.
Tribunalul a mai reținut că terenul revendicat face parte integrantă dintr-un cartier de locuințe, nefiind liber, situație în care este imposibilă restituirea în natură, fiind aplicabile dispozițiile art.10 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001.
Invocând prevederile art.24 din Legea nr.10/2001, instanța a constatat că reclamantul nu poate solicita direct în instanță despăgubiri prin echivalent, ci trebuia să urmeze procedura administrativă instituită de lege.
Prin Decizia civilă nr.111/A din 25 august 2003, Curtea de Apel Galați - Secția civilă, a admis apelul declarat de reclamanți, a anulat sentința civilă nr.13 din 16 ianuarie 2003 Tribunalului Galați și a acordat termen în vederea soluționării fondului cauzei.
Pentru a decide astfel, Curtea, a reținut că instanța de fond, soluționând acțiunea conform Legii nr.10/2001, a încălcat principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, schimbând temeiul juridic al acțiunii reclamanților în condițiile în care aceștia au susținut în mod constant că acțiunea în revendicare este întemeiată pe dispozițiile art.480 cod civil.
Instanța de apel a considerat că față de precizările făcute de reclamanți în sensul că înțeleg să solicite despăgubiri în cuantumul stabilit de expertiză, în situația în care restituirea în natură a terenului nu este posibilă, instanța de fond avea obligația să rezolve toate capetele de cerere așa cum au fost formulate de reclamanți, neavând dreptul să schimbe sau să depășească ori să restrângă obiectul acțiunii.
Prin sentința civilă nr.143/A din 14 octombrie 2003, Curtea de Apel Galați - Secția civilă, soluționând fondul cauzei, a respins ca nefondată acțiunea în revendicare formulată de reclamant.
Cu referire la cererea principală, instanța a apreciat că terenul nu poate fi restituit în natură, câtă vreme acesta este ocupat în întregime de construcții.
In ceea ce privește cererea subsidiară a reclamanților, privind acordarea de despăgubiri pentru terenul revendicat, instanța a reținut că nici aceasta nu poate fi primită, pentru considerentul că acțiunea inițială privind restituirea în natură a terenului nu a fost modificată, completată în termenul prevăzut de lege.
Apreciind că cererea de despăgubiri a fost formulată tardiv, cu mult după prima zi de înfățișare, respectiv la momentul la care au avut loc dezbaterile în fond, instanța a concluzionat că cererea nu poate fi luată în considerare.
Impotriva hotărârii menționate au declarat recurs reclamanții, care invocând dispozițiile art.304 pct.9 cod procedură civilă, au susținut că cererea privind plata în echivalent a despăgubirilor a fost făcută în termen dar niciodată nu a fost pusă în discuția părților, învederând totodată că acțiunea în revendicare implică restituirea în natură a obiectului revendicat sau, atunci când executarea în natură a obligației nu este posibilă, aceasta se face în echivalent prin despăgubiri.
Prin Decizia civilă nr.6244/2004 Inalta C de Casație și Justiție B - a admis recursul, a casat decizia civilă nr.143/A/2003 a Curții de Apel Galați și a trimis cauza pentru rejudecarea cererii având ca obiect despăgubiri.
Pentru a se pronunța această deciziei, s-au reținut următoarele;
Potrivit art.132 alin.1 cod procedură civilă, reclamantul își poate întregi sau modifica acțiunea în condițiile acestui text.
Aceste dispoziții nu au caracter imperativ și ca atare, reclamantul își poate întregi sau modifica acțiunea și după prima zi de înfățișare, dacă pârâtul nu se opune.
In speță, cererea depusă de reclamanți, în cuprinsul căreia aceștia precizau că înțeleg să solicite despăgubiri în ipoteza în care terenul nu poate fi restituit în natură, a fost comunicată de către instanța de fond, pârâtului.
In rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 1028/2005 pe rolul Curții de Apel Galați.
Prin decizia civilă nr.783/A/2006 a Curții de Apel Galați, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.5305/30 mai 2006 Inaltei Curți de Casație și Justiție B, cauza a fost trimisă spre rejudecare tribunalului, cererea privind plata de despăgubiri.
Dosarul a fost înregistrat sub nr-.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât potrivit Legii nr.10/2001, despăgubirile se stabilesc și se acordă de către Comisia Centrală.
Prin sentința civilă nr.1213 din 29 iunie 2007, Tribunalul Galația admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local G și a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a apreciat că acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.480 cod civil, este diferită și nu poate fi combinată cu acțiunea pornită în baza Legii nr.10/2001. La apariția acestei legi speciale, reclamanții au avut posibilitatea de a alege între acțiunea de drept comun și procedura specială reglementată de Legea nr.10/2001, acțiunea acestora fiind aceea a unei acțiuni în revendicare.
Astfel, prima instanță a apreciat că singurul care poate avea calitate procesuală este Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul local G, neavând calitate procesuală pasivă.
Prin decizia civilă nr.373/A din 3 octombrie 2007, Curtea de Apel Galați, a admis apelul declarat de reclamanți, a desființat sentința civilă nr.1213/2007 a Tribunalului Galați, și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în mod greșit a fost respinsă cererea de acordare de despăgubiri pentru lipsa calității procesuale pasive a Consiliului local G, atâta vreme cât terenul face parte în prezent din domeniul public al Municipiului G, așa cum rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză.
S-a mai reținut că pentru prima dată s-a precizat cu claritate în fața acestei instanțe că temeiul juridic al acțiunii îl constituie art.1073 și 998 cod civil și că acțiunea a fost promovată în 18 decembrie 2000, anterior apariției Legii nr.10/2001, iar art.47 din această lege stipulează clar admisibilitatea unei astfel de acțiuni chiar în condițiile apariției legii speciale reparatorii.
Prin recursul formulat la 12 noiembrie 2007, de Consiliul local al municipiului G, Municipiul G și Primarul municipiului G, s-a criticat decizia pronunțată de instanța de apel sub aspectul greșitei rețineri a calității procesuale pasive a Consiliului local
Inalta C de Casație și Justiție B - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin Decizia nr.4100 din 18 iunie 2008 respins ca nefondat recursul declarat de Municipiul G, Consiliul local al municipiului G și primarul municipiului
In baza art.274 alin.3 cod procedură civilă, au fost obligați recurenții să plătească intimatului - reclamant, suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut că în mod corect, instanța de apel a reținut că urmare a precizărilor făcute, acțiunea reclamanților este întemeiată pe dispozițiile art.998 și 1073 cod civil, ca urmare a imposibilității de a da curs cererii de lăsare în deplină proprietate și pașnică folosință, conform art.480 cod civil și că acțiunea introdusă înainte de apariția legii speciale este admisibilă.
In rejudecare, Tribunalul Galați prin sentința civilă nr.804 din 14 mai 2009, admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâtul Consiliul Local G (Municipiul G) reprezentat de Primarul municipiului G la plata sumei de 4.200.000 Euro, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea suprafeței de 1,5 ha teren intravilan situat pe teritoriul Cartierului din municipiul
In baza art.274 cod procedură civilă a fost obligat pârâtul la plata sumei de 46.000 lei noi și la plata sumei de 27.786 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantul, respectiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut pe baza probelor administrate (acte și expertiză tehnică) că nu este posibilă restituirea în natură a imobilului și că în aceste condiții se pot stabili despăgubiri cuvenite beneficiarilor legii de reparație (sau acțiuni în revendicare).
O altă interpretare ar echivala cu o denegare de dreptate și cu încălcarea dreptului de acces la justiție, garantat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
Cum în speță, contravaloarea despăgubirilor a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuată de expert iar pârâta nu a formulat obiecțiuni, prima instanță a admis acțiunea.
Impotriva sentinței civile nr.804 din 14 mai 2009 Tribunalului Galați, în termen legal au declarat apel, Consiliul local al municipiului G și Municipiul G, invocând netemeinicia și nelegalitatea acesteia.
Municipiul G, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive ca instituție care nu a fost parte în prezentul proces.
In susținerea excepției, arată că nu a fost citat în acțiunea introductivă și nici pe parcursul judecății nu a fost chemat ca parte în proces și că instanța de fond într-o paranteză face referire în calitate de pârât și la ( Municipiul G ) - generând o gravă confuzie între cele două entități.
Astfel, Consiliul local este autoritate deliberativă iar Municipiul a cărui reprezentant legal este Primarul, este autoritate executivă care nu poate fi asimilată Consiliului Local.
De asemenea, invocă și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local în ce privește partea de teren care nu se află în proprietatea acestuia și anume terenul aflat sub blocurile de locuințe construite de pe suprafața de teren a reclamanților.
In aceste condiții, se susține că în mod logic deținătorii actuali ai terenului de sub blocurile de locuințe trebuie să stea în litigiu în calitate de părți.
Cum restituirea în natură nu mai este posibilă, consideră că singura instituție care poate acorda despăgubiri pentru terenul revendicat nu poate fi decât Statul Român prin reprezentantul Ministerul Finanțelor Publice sau Ministerul Economiei și Comerțului.
In dovedirea aspectelor invocate a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
Verificând și analizând sentința civilă atacată prin prisma motivelor invocate, se reține că apelul declarat de pârâți este fondat, dar pentru următoarele considerente;
Prin acțiunea formulată inițial, reclamanții și au înțeles să cheme în judecată în calitate de pârât pe Consiliul local
Principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii, inclusiv cu persoanele cu care înțelege să își dispute obiectul procesului. In acest context, introducerea în cauză a altor părți din inițiativa instanței este nelegală.
In speță, se constată că în mod nejustificat prima instanță a dispus și obligarea Municipiului G la plata despăgubirilor civile în condițiile în care reclamanții nu
au înțeles să se judece cu acesta, nu a fost parte în proces deși cauza a parcurs mai multe cicluri de judecată.
In consecință, față de cele reținute, excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului G, este întemeiată.
In ceea ce privește, excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local G, invocată în motivele de apel nu poate fi primită atât timp cât regimul juridic al acestui teren este acela de parte componentă a domeniului public al municipiului
Potrivit dispozițiilor cuprinse în art.3 și 4 din Legea nr.213/1998 sunt bunuri care aparțin domeniului public al municipiilor și acelea în care se regăsesc rețele de apă, canalizare, gaze, cabluri telefonice.
Cum în expertiza tehnică efectuată în cauză se reține că în subsolul întregii suprafețe se află astfel de rețele și față de dispozițiile mai sus menționate, rezultă că terenul în litigiu face parte din domeniul public al municipiului G, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut calitatea procesuală a Consiliului local
De altfel, problema calității procesuale a Consiliului Local Gaf ost dezlegată prin Decizia civilă nr.4100 din 18 iunie 2008 de Inalta C de Casație și Justiție B - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, intrând în puterea lucrului judecat, dispoziții care sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, potrivit art.315 cod procedură civilă.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor s-a susținut că au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză în mai multe rânduri dar că instanța le-a ignorat, susținere ce nu este confirmată din nici un act depus la dosar, astfel că nici acest motiv invocat nu poate fi primit.
Față de considerentele expuse, în baza art.296 cod procedură civilă, Curtea, va admite apelul declarat de Consiliul local al municipiului G și Municipiul G și va schimba în parte sentința civilă criticată, în sensul că va înlătura din dispozitivul acesteia obligarea Municipiului G, la plata despăgubirilor.
va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâții Consiliul local al municipiului G și Municipiul G -prin Primar -cu sediul instituțiilor în G-, împotriva sentinței civile nr.804 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul
G, pe care o schimbă în parte, în sensul că înlătură din dispozitiv obligarea Municipiului G la plata despăgubirilor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2010.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red. /9.03.2010
Tehn.
6 ex./16.03.2010
fond -
Președinte:Valentina Gabriela BaciuJudecători:Valentina Gabriela Baciu, Elena Romila
