Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 454/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 454
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Andronic Adriana Elena
JUDECĂTOR 2: Buliga Georgeta
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe recurentul și pe intimații, având ca obiect pretenții împotriva deciziei civle numărul 549 din 10 iunie 2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul. intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că:
- dosarul - în stadiul procesual al recursului - este la primul termen de judecată;
- recursul este netimbrat;
- intimații au depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare și înscrisuri cu duplicat.
Cauza fiind la primul termen de judecată, instanța constată recursul formulat în termen iar motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurentul fiind prezent semnează recursul în fața instanței complinindu-se astfel, lipsa semnăturii de pe declarația de recurs.
Interpelat fiind cu privire la plata taxelor judiciare puse în vedere prin citație recurentul solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a face dovada acestei plăți.
La reluarea cauzei la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul. intimații.
Recurentul depune chitanță taxă judiciară în valoare de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Instanța constată legal timbrat recursul și comunică acestuia duplicatul întâmpinării și înscrisurilor depuse de intimați.
Recurentul arată că nu solicită un nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată se acordă cuvântul recurentului.
Recurentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1609 din 04.02.2009 pronunțată de către Judecătoria Iași în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
Respinge, ca neîntemeiate, excepția netimbrării cererii reconvenționale, excepția inadmisibilității formulării cererii principale și excepția prematurității cererii principale.
Admite excepția nulității cererii reconvenționale formulate de pârâtul-reclamant.
Anulează, ca nesemnată, cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant, cu ultimul domiciliu cunoscut în I,-, bloc 574, scara B,.1, jud. I, în contradictoriu cu reclamantul-pârât, domiciliat în I,-, - scara B,.4, jud.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți, domiciliat în I, str. -. - nr.10, - scara A, etaj 3,.3, jud. I, domiciliat în I, str. -. - nr.10, - scara A, etaj 3,.3, jud. I, domiciliat în I, str. -. - nr.10, - scara A, etaj 3,.3, jud. I, domiciliat în I, str. -. - nr.10, - scara A, etaj 3,.3, jud. I, și G, domiciliat în B,-, sector 2, în contradictoriu cu reclamantul-pârât.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții-reclamanți, și
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut că:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității: Inadmisibilitatea este un mijloc de apărare specific prin care partea chemată în judecată ori împotriva căreia se formulează o cerere se opune acțiunii părții adverse, fără a contesta direct dreptul invocat, declarând cererea inacceptabilă și susținând că instanța nu se poate pronunța asupra acesteia.
Așadar, inadmisibilitatea presupune folosirea unei căi atunci când legea nu prevede această posibilitate.
În prezenta cauză, reclamantul-pârât a solicitat instanței obligarea pârâților-reclamanți la plata sumei de 131.552,23 RON, reprezentând 5% din drepturile bănești obținute de aceștia pentru imobilul situat în I,-, județul
Față de obiectul și temeiul juridic al acțiunii cu care a fost învestită, instanța constată caracterul admisibil al acestei solicitări.
Reclamantul este îndreptățit să apeleze la autoritatea judecătorească pentru a se verifica aplicabilitatea convenției nr.4069/2006.
Refuzul instanței de a interveni și de a soluționa cererea reclamantului, având ca obiect pretenții, prin aprecierea cererii ca inadmisibilă, ar avea semnificația juridică a unei îngrădiri a accesului liber al reclamantei la justiție, contrar dispozițiilor art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și prevederilor art.21 din Constituția României.
Art. 6 O garantează fiecăruia dreptul de a avea acces la o instanță articolul 6 1 al Convenției: "Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale - de către un tribunal -, care va decide - asupra contestațiilor privind drepturile și obligațiile cu caracter civil -". Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în Cauza Lupaș României, că articolul 6 paragraful 1 garantează fiecăruia dreptul ca un tribunal să cunoască orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile cu caracter civil ( împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, hotărârea din 21 februarie 1975, seria A nr.18, pag.18, 36).
Astfel, instanța europeană reține faptul că admiterea unei asemenea excepții ar constitui o încălcare a art.6 O, fiind un obstacol de drept, o limitare adusă dreptului de acces la justiție.
Prin urmare, instanța va respinge, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității formulării cererii.
În legătură cu cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant, instanța observă că aceasta nu poartă semnătura corespunzătoare, în dreptul numelui pârâtului-reclamant fiind făcută mențiunea "plecat în Italia" (fila 21).
În aceste condiții, instanța a pus în discuție, din oficiu, excepția nulității acestei cereri, ca urmare a nesemnării.
În ciuda celor două termene de judecată acordate pentru complinirea lipsei semnăturii pârâtului-reclamant, acesta nu a făcut dovada însușirii cererii reconvenționale.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art.133 alin.1 civ Cod Penal, conform cărora cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă, instanța va admite excepția nulității cererii reconvenționale formulate de pârâtul-reclamant și va anula, ca nesemnată, cererea reconvențională.
În ceea ce privește excepția prematurității cererii principale, se reține:
Interesul, ca și condiție necesară a acțiunii civile, reprezintă acel folos practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă și trebuie să îndeplinească o serie de cerințe.
Astfel, interesul trebuie să fie legitim, juridic, născut și actual, personal și direct.
În cazul în care acest interes nu este născut și actual, se pune în discuție prematuritatea formulării cererii de chemare în judecată.
Potrivit convenției autentificate sub nr.4069, la data de 18.07.2006, pârâții - reclamanți s-au obligat ca, în termen de o lună de la data obținerii despăgubirilor corespunzătoare pentru imobilul situat în intravilanul mun. I,-, jud. I, să-i acorde reclamantului-pârât, pentru munca prestată în baza procurilor speciale menționate, 5% din drepturile bănești astfel obținute.
Prin decizia nr.1752/27.03.2008, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pârâților-reclamanți li s-a emis două titluri de despăgubire, în cuantum de câte 1.315.522,31 RON (filele 82-83), iar ulterior, la 13.05.2008 și, respectiv, 03.06.2008, au fost emise deciziile nr.287 și 357, în baza cărora au fost eliberate două titluri de conversie, în cuantum de 1.065.522,31 RON fiecare, reprezentând câte un număr de 1.065.522 acțiuni, la o valoare nominală de 1 leu pentru fiecare acțiune, în favoarea pârâților-reclamanți (filele 35-36).
Prin convenția nr.4069/2006 nu s-a stabilit ca respectiva cotă de 5% să fie achitată în momentul predării de către stat a sumelor de bani cuvenite cu titlu de despăgubire, ci în termen de o lună de la momentul obținerii despăgubirilor.
Prin urmare, atât timp s-a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite pârâților-reclamanți și au fost emise și titlurile de conversie, pentru acțiuni la Fondul Proprietatea, acțiuni cu o valoare nominală precizată, instanța apreciază că dreptul la acțiune al reclamantului - pârât s-a născut, acțiunea formulată de acesta nefiind prematură.
În lumina acestor considerente, va respinge excepția prematurității, ca nefondată.
Cu privire la fondul cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procurile speciale autentificate sub nr.5876/29.08.2005 și nr.4000/13.07.2006, pârâții-reclamanți l-au împuternicit pe reclamantul-pârât să-i reprezinte la toate organele competente în vederea obținerii despăgubirilor corespunzătoare pentru imobilul situat în intravilanul municipiul I,-, jud. I (filele 33-34).
Ulterior, la data de 18.07.2006, s-a încheiat și convenția autentificată sub nr.4069/2006, de către, prin care părțile au convenit ca reclamantul-pârât să îndeplinească toate formalitățile necesare în vederea obținerii despăgubirilor corespunzătoare, în schimbul unei cote de 5% din drepturile bănești astfel obținute, pentru munca prestată (filele 6-7).
Această convenție reprezintă un contract de mandat cu titlu oneros, în condițiile art.1532 și urm. Cod civil.
În aceste condiții, principala obligație a mandatarului constă în executarea mandatului (art.1539 Cod civil), neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare determinând răspunderea sa, chiar pentru culpă simplă.
cerută mandatarului urmează a fi apreciată nu mai multă rigurozitate în cazul în care mandatul este cu titlu oneros, răspunderea mandatarului fiind apreciată după tipul abstract (culpa levis in abstracto) al omului prudent și diligent, fiind incidentă și prezumția de culpă.
În cauza dedusă judecății, reclamantul-pârât a pretins plata cotei de 5% din drepturile bănești obținute de pârâții-reclamanți, însă aceștia au contestat modul de îndeplinire a obligațiilor asumate de mandatar.
Astfel, pârâții-reclamanți au susținut că partea adversă nu a executat în totalitate mandatul încredințat, fiind nevoiți să-l desemneze pe pârâtul-reclamant G pentru continuarea demersurilor și finalizarea documentației necesare.
Instanța observă că reclamantul-pârât, cel căruia îi incumbă sarcina de a dovedi temeinicia pretențiilor sale, conform art.1169 Cod civil, nu a probat modul de îndeplinire a mandatului și diligențele depuse pentru obținerea, cu celeritate, a despăgubirilor cuvenite pârâților-reclamanți.
În acest sens, instanța constată că au fost depuse la dosar o dovadă de comunicare a corespondenței purtate între reclamantul-pârât și pârâtul-reclamant G, copiile a două foi de vărsământ privind o taxă necesară pentru Arhivele Statului, pentru obținerea Deciziei nr.1325/09.11.2067 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al orașului regional I, și adresa de înaintare a acestei decizii (filele 75-81).
Or, aceste înscrisuri nu fac dovada îndeplinirii, cu diligența corespunzătoare, a mandatului încredințat, în condițiile în care pârâții reclamă și faptul că au obținut titlurile de conversie cu mare întârziere.
De asemenea, instanța reține că au fost depuse la dosar procurile speciale date de pârâții-reclamanți pârâtului-reclamant G, în vederea finalizării demersurilor necesare obținerii de despăgubiri, fapt ce confirmă modul necorespunzător de îndeplinire, de către reclamantul-pârât, a mandatului primit.
Nu în ultimul rând, se observă și faptul că adresele nr.-/16.01.2009, 04258/189.05.2008 și -/26.05.2006 au fost emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților către pârâtul-reclamant
În lumina considerentelor de mai sus, instanța apreciază că cererea principală a reclamantului-pârât este neîntemeiată, acesta nereușind să probeze că a executat cu diligența necesară mandatul încredințat.
Pe cale de consecință, va respinge cererea, ca neîntemeiată.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți, și G, instanța constată că și aceasta este nefondată, pentru următoarele motive:
Pârâții-reclamanți au solicitat revocarea convenției nr.4069/2006, precum și înapoierea tuturor înscrisurilor primite de partea adversă în vederea și cu ocazia executării mandatului primit.
Or, o astfel de solicitare este neîntemeiată, în condițiile în care încetarea contractului de mandat poate interveni din următoarele cauze: prin executare, prin expirarea termenului stipulat sau realizarea condiției rezolutorii, prin imposibilitatea fortuită de executare ca urmare a pieirii bunului sau altor cauze, prin rezoluțiunea titlului mandantului, prin revocarea mandatului, prin renunțarea mandatarului sau moartea, punerea sub interdicție ori insolvabilitatea sau falimentul uneia dintre părți (art.1552 Cod civil).
În ceea ce privește revocarea, mandantul poate revoca mandatul oricând, chiar în situația în care acesta este cu termen, și poate să-l constrângă pe mandatar să-i restituie procura (art.1553 Cod civil).
Prin urmare, atât timp cât mandanții au la dispoziție posibilitatea revocării convenției nr.4069/2006, instanța apreciază ca nejustificată învestirea sa cu o astfel de cerere.
Mai mult, rezilierea contractului de mandat nu este prevăzută printre cazurile de încetare a acestui tip de contract, deoarece mandantul are deschisă calea revocării exprese ori tacite.
Pe cale de consecință, instanța va respinge, ca neîntemeiată, și cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți, și
Nu în ultimul rând, față de principiul disponibilității, se va lua act de faptul că pârâții-reclamanți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1609 din 4.02.2009 pronunțată de Judecătoria Iașia fost anulat ca insuficient timbrat prin decizia civilă nr. 549 din 10.06.2009 a Tribunalului Iași.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel reținut următoarele:
Prin rezoluție instanța a stabilit că apelantul are de achitat o taxă judiciară de timbru în valoare de 1939,12 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
La primul termen de judecată apelantul a făcut dovada achitării doar a sumei de 100 lei din cuantumul taxei de timbru, solicitând totodată eșalonarea plății acesteia.
Deși instanța i-a pus în vedere că cererea de eșalonare trebuie să îndeplinească cerințele impuse de art.14 din nr.OG51/2008 acesta nu s-a conformat acestei obligații.
Cum la următorul termen apelantul nu a făcut dovada achitării a diferenței taxei de timbru,instanța a rămas în pronunțare pe excepția de insuficientei timbrări a apelului.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin 3 din Legea nr.146/1997 neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit,se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Coroborând dispozițiile prezentului articol cu dispozițiile art. 11 din Legea 146/1997 Tribunalul a anulat cererea de apel păstrând ca legală și temeinică sentința apelată.
Împotriva deciziei Tribunalului Iașia formulat recurs reclamantul criticând-o ca netemeinică și nelegală și arătând că la termenul din 10.06.2009 când s-a pronunțat decizia recurată nu s-a putut prezenta în instanță, fiind bolnav și medicul interzicându-i să părăsească domiciliul și depunând în acest sens copia adeverinței medicale.
Verificând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele de recurs formulate și la dispozițiile legale incidente în cauză, curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii, iar în conformitate cu dispozițiile alin. 1 ale aceluiași articol "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat".
Susținerile recurentului potrivit cărora s-a aflat în imposibilitatea de a face dovada achitării taxei de timbru pentru termenul din 3.06.2009 întrucât starea de sănătate nu i-a permis acest lucru - așa cum reiese din adeverința medicală depusă în fața instanței de recurs - nu îndreptățea instanța să acorde un nou termen de judecată în condițiile în care apelantul a fost asistat de apărător ales, iar acesta a fost prezent în instanță și a susținut admiterea excepției de netimbrare (vezi încheierea de ședință din 3.06.2009 - fila 37 dosar tribunal).
Față de considerentele reținute constatând că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța de apel aplicând corect dispozițiile Legii nr. 146/1997, Curtea va respinge recursul și va menține decizia tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 549 din 10 iunie 2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex. / 26.11.2009
Tribunalul Iași - jud., jud.
Președinte:Andronic Adriana ElenaJudecători:Andronic Adriana Elena, Buliga Georgeta, Gheorghiu
