Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 462/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 462
Ședința publică din data de 4.09.2008
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Gabriela Baciu
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea recursului civil formulat de pârâtul cu domiciliul în A, str. -,. 135. 3 jud. V, împotriva deciziei civile nr. 149 din 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- ( număr în format vechi 2362/C+C/2007), în contradictoriu cu intimataSC Urbis SA cu sediul în A, str. - nr. 7 jud. V, în acțiunea civilă având ca obiect pretenții.
La apelul nominal a răspuns pentru recurentul lipsă avocat cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurentului arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vrancea reclamanta -,"SA Aas olicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1054,35 lei contravaloare servicii prestate și 211,89 lei majorări de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că a prestat pârâtului servicii conform obiectului său de activitate însă acesta nu a înțeles să achite contravaloarea acestora în perioada 31.10.2007, în cuantum de 1064,35 lei, motiv pentru care a calculat și majorări de întârziere în sumă de 211,89 lei conform tabelului întocmit.
Solicită admiterea acțiunii.
În dovedirea pretențiilor reclamanta a înțeles să se folosească de proba cu acte, sens în care a depus copii de pe facturile emise pentru serviciile prestate, calculul majorărilor de întârziere.
Pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ fiscal în soluționarea cauzei deoarece nu există contract încheiat între părți.
Prin sentința civilă nr. 149/21.02.2008, Tribunalul Vranceaa respins excepția de necompetență materială a instanței ca neîntemeiată și a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtul să plătească reclamantei - SA A suma de 1064,35 lei, c/val. servicii.
În baza art. 274 cod proc.civilă ca parte căzută în pretenții pârâtul a fost obligat către reclamantă la plata sumei de 114 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța excepția invocată de pârâtul, instanța de fond a reținut că din cuprinsul disp. art. 51 al. 3 din Legea 51/2006 și art. 8 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 rezultă că orice litigiu apărut în legătură cu încheierea, executarea sau neplata contravalorii serviciilor furnizate este de competența instanțelor de contencios administrativ și fiscal.
Pe fondul cauzei, a reținut pe baza probelor administrate că pârâtul a beneficiat de serviciile prestate de către reclamantă și astfel că aceasta din urmă este îndreptățită să solicite c/valoarea lor.
Cu privire la capătul de cerere privind majorările de întârziere pentru neplata la timp a facturilor, s-a reținut că atât timp cât între părți nu a existat o convenție sau contract așa cum prevăd disp. art. 1079 alin. 2 (2), art. 969 și 970 cod civil pârâtul nu poate fi obligat la plata acestora.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, pârâtul invocând netemeinicia și nelegalitatea acesteia ( art. 304 pct. 1,2,3,5,9 cod proc.civ.).
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat că instanța de fond a soluționat cauza fără a pune în discuția părților excepția invocată de acesta și a dat cuvântul reclamantei pentru concluziile pe fond în condițiile în care apărătorul pârâtului nu a fost prezent.
Față de această situație apreciază că i s-a încălcat dreptul la apărare, aflându-se în imposibilitate de a pune concluzii pe fond.
Mai arată că hotărârea este semnată de un judecător în condițiile în care a fost pronunțată de doi judecători.
De asemenea susține că în mod nejustificat a fost respinsă excepția invocată, cu toate că din disp. art. 51 alin. 3 din Legea 51/2006 rezultă că numai în cazul existenței unui contract încheiat între părți, aceste cauze sunt soluționate de instanța de contencios administrativ.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, sau modificarea sentinței în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată prin admiterea excepției privind lipsa competenței materiale a instanței de contencios administrativ.
Inițial recursul a fost înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI, secția contencios administrativ și fiscal care prin încheierea de ședință din data de 15.05.2008 a fost scos de e rolul acestei secții și înaintat secției civile din cadrul aceleași instanțe potrivit dispozițiilor OG nr. 13/2008.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente;
Analizând și verificând sentința recurată din oficiu și prin prisma aspectelor invocate de pârât se reține că prima instanță a interpretat corect probele administrate în cauză, făcând o justă aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o hotărâre legală și temeinică ce va fi menținută.
Astfel, împrejurarea că la data judecării cauzei apărătorul pârâtului nu s-a prezentat ( având cunoștință de termenul ce s-a acordat), nu echivalează cu încălcarea dreptului la apărare cu atât mai mult cu cât este de datoria părții să urmărească soluționarea și finalizarea procesului. În consecință acesta nu poate invoca propria culpă pentru a obține reformarea hotărârii.
Cu privire la al doilea motiv de recurs invocat se constată, verificând hotărârea, că este semnată de doi judecători, astfel că susținerea nu este întemeiată.
În ceea ce privește excepția invocată de pârât în mod corect a fost respinsă de prima instanță în condițiile în care la data introducerii acțiunii erau aplicabile disp. art. 61 alin. 3 din Legea nr. 51/2006 potrivit cărora soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale izvorâte din neplata c/valorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ.
Cum din actele depuse la dosar dar și din susținerile pârâtului prezent în ședință publică rezultă cu certitudine că a beneficiat de serviciile prestate de reclamantă în mod justificat instanța de fond a constata că aceasta din urmă este în drept să solicite c/val. acestora.
În aceste condiții, criteriile formulate de pârât se constată a fi neîntemeiate, neîncadrându-se în disp. art. 304 pct. 1,2,3,5 și 9 cod proc.civilă, astfel cum au fost invocate.
Pentru considerentele expuse, instanța în baza art. 312 alin. 1 cod proc.civ. urmează să respingă recursul declarat de pârât ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de pârâtul cu domiciliul în A, str. -,. 135. 3 jud. V, împotriva deciziei civile nr. 149 din 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- ( număr în format vechi 2362/C+C/2007), în contradictoriu cu intimataSC Urbis SA cu sediul în A, str. - nr. 7 jud. V, în acțiunea civilă având ca obiect pretenții.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 4.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.ER/30.09.2008
Dact.IS/1.10.2008
Fond.(secția com.și cont.adm.fiscal)/
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila, Gabriela Baciu
