Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 464/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 464/2009
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară vicePREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară
Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr. 97/A/21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect pretenții.
Procedura este legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 13 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin sentința civilă nr. 4284/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar civil - a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții, și, și s-a constatat că la imobilul înscris în CF 6207 I, nr. top. 3635/13 S, 3635/5 S și 3637/5 S, casă și loc de casă în suprafață totală de 629 mp, reclamanții au efectuate următoarele investiții în cotă de 1/1 părți, cu titlu bun comun în cote egale, în valoare totală de 30.888 Ron, conform raportului de expertiză întocmit de expertul G, constând în:
-procurat și montat tâmplărie exterioară din PVC cu geam termopan și ușă intrare cu geam termopan în valoare de 4.194 RON; -procurat și montat uși interioare din lemn în valoare de 1.230 RON;
-reparat acoperiș și înlocuirea parțială a țiglelor deteriorate cu lipirea coamelor cu mortar și înlocuirea jgheaburilor în valoare de 1.419 RON; -izolarea tavanului camerelor și montarea de rigips, lucrarea constând în executarea acestuia cu vată minerală și montarea plăcilor de rigips, în valoare de 2.200 RON;
-refacerea tencuielilor interioare prin aplicarea unui de glet și vopsea lavabilă, lucrarea constând în dislocarea tencuielilor interioare, cu refacerea tencuielilor interioare, executarea unui de glet cu toate fazele și a zugrăvelilor lavabile, în valoare de 4.320 RON;
-zugrăveli exterioare - refacere zugrăveli exterioare inclusiv la soclu, în valoare de 1.428 RON;
-efectuat o baie completă, cu dotarea aferentă ( gresie, faianță, chiuvetă, cabină duș, etc.), lucrarea constând în echiparea cu obiecte sanitare, placaje faianță, perimetral cu înălțimea de 2,50, pardoseli gresie, în valoare de 2.712 RON;
-gresiat holul principal al casei, lucrare ce a constat în turnare șapă, pardoseli gresie, în valoare de 600 RON;
-gresiat și faianțat celălalt hol secundar, în valoare de 1.686 RON;
-montat parchet laminat în sufragerie și în cameră, în valoare de 1.560 RON;
-montat centrală cu toate accesoriile, inclusiv corpuri de încălzire în baie, hol, cameră, în valoare de 3.380 RON;
-revizuit instalație electrică, inclusiv refacere branșament în valoare de 450 RON și branșament apă și canalizare - săpături, umplutură, tuburi, canalizare, conductă apă, cămine ( 4 bucăți), etc. în valoare de 2.000 RON;
-executat anexe gospodărești în curtea imobilului, în valoare de 3.689 RON;
S-a constatat că valoarea totală a investițiilor este de 30.888 RON.
S-a constatat că asupra imobilului înscris în CF 6207 I sunt coproprietari:
-reclamanții în cotă de 11/16 părți asupra construcției vechi și 3/8 părți asupra folosinței terenului;
-pârâta de ordin 1, în cotă de 1/16 părți asupra construcției vechi și 1/8 părți asupra folosinței terenului;
-pârâta de ordin 2, în cotă de 1/16 părți asupra construcției vechi și 1/8 părți asupra folosinței terenului;
-pârâtul de ordin 3, în cotă de 3/16 părți asupra construcției și 3/8 părți asupra folosinței terenului.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF 6207 I, prin atribuirea acestuia, în cotă de 1/1 părți, în favoarea reclamanților ( respectiv a construcțiilor în cotă de 1/1 părți și a folosinței terenului, în cotă de 1/1 părți).
Au fost obligați reclamanții la plata sumei de 15.300 RON cu titlu de sultă, în favoarea pârâtului, corespunzător cotei sale de proprietate de 3/16 părți din construcții.
S-a dispus I A - Serviciul de Carte Funciară, să întabuleze dreptul de proprietate al reclamanților, conform sentinței, după rămânerea irevocabilă a acesteia, asupra construcțiilor în cotă de 1/1 părți și asupra folosinței terenului, în cotă de 1/1 părți.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 140,4 RON în favoarea reclamanților, cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din extrasul CF 6207 I, nr. top. 3035/13/S - loc de casă, 3636/5/S - casă și loc de casă și 3637/5/S - loc de casă în suprafață totală de 629 mp rezultă că asupra imobilului identificat mai sus, sunt coproprietari:
- în cotă de 1/16 părți din construcții și 1/8 părți drept de folosință asupra terenului;
- în cotă de 1/16 părți construcții și 1/8 părți folosința terenului;
- în cotă de 1/16 părți construcții și 1/8 părți folosința terenului, cu titlu moștenire, cu încheierea nr. 11838/1995;
- în cotă de 5/16 părți construcții și 1/8 părți folosința terenului;
- în OG cotă de 5/16 părți construcții și 1/8 părți folosința terenului, cu titlu întreținere, cu încheierea nr. 7148/1997;
- în cotă de 3/16 părți construcții și 3/8 părți folosința terenului, cu titlu moștenire, cu încheierea nr. 3175/1998.
Din interogatoriul luat pârâtelor și, a rezultat că acestea au recunoscut investițiile revendicate de reclamanți asupra imobilului în litigiu, nominalizate în petitul acțiunii introductive și au fost de acord cu admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără a revendica sulta asupra cotei lor de coproprietate.
În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză întocmit de expert G, din care a rezultat că imobilul apartament în litigiu se află situat administrativ în Municipiul A I,-, jud. A, imobil înscris în CF 6207 I, nr. top. 3635/13/S, 3636/5/S, 3637/5/S - loc de casă în suprafață totală de 629 mp. La imobilul în litigiu, expertul a evaluat lucrările de investiții executate de reclamanți pe parcursul anilor 2005 - 2006, la suma totală de 30.888 RON.
La expertiza întocmită în cauză, niciuna din părți nu a formulat obiecțiuni.
În cauză au fost administrate probe testimoniale.
Din declarațiile martorilor audiați a rezultat că asupra imobilului în litigiu reclamanții au efectuat investiții, constând în lucrări de tencuit interior, exterior, schimbat întreaga instalație sanitară și cea de încălzire, executat lucrări la acoperiș, înlocuit țiglele e, schimbat ușile, înlocuit geamurile în toate camerele, schimbat dușumelele, montat parchet laminat, un zid, B și bucătăria mărite, refăcute toate instalațiile sanitare.
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a apreciat întemeiată acțiunea formulată de reclamanți și a admis-o în sensul celor arătate.
Cu privire la pârâtul de ordin 3 după scăderea investițiilor efectuate de reclamanți, s-a calculat sulta datorată acestuia proporțional cu cota deținută din construcții.
Raportat la susținerile pârâtului de ordin III invocate prin concluziile scrise, depuse în termenul de pronunțare, instanța nu le-a reținut, având în vedere următoarele considerente:
Temeiul de drept al suspendării cauzei invocat de pârât este art. 244 alin. 1 cod procedură civilă, ori acesta nu a făcut dovada existenței unei alte judecăți ( prin indicarea unui număr de dosar) de care ar atârna soluționarea cauzei de față.
În ceea ce privește înscrisurile depuse la dosar în termenul de pronunțare, acestea nu au fost avute în vedere, fiind depuse după dezbaterea cauzei.
Cu privire la susținerile potrivit cărora nu s-a evaluat și dreptul de folosință asupra terenului în litigiu, instanța de fond a apreciat că această cerere este tardiv formulată, pârâtul având posibilitatea de a-și propune probe în apărare, de a formula obiective la expertiza încuviințată, de a formula o cerere reconvențională în situația în care ar fi apreciat că se impune invocarea unor atare aspecte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea hotărârii atacate sub aspectul capătului de cerere vizând sistarea indiviziunii asupra imobilului teren, în sensul obligării intimaților reclamanți la plata sultei corespunzătoare dreptului său de proprietate asupra acestuia și actualizarea sumei de 15.300 lei reprezentând sulta aferentă cotei sale din construcții, începând cu data de 03.06.2008, la zi.
În expunerea motivelor de apel s-a arătat că în mod greșit prima instanță s-a pronunțat asupra capătului de cerere vizând sistarea indiviziunii pe teren câtă vreme nu există nicio dovadă că părțile ar fi coproprietare asupra acestuia, din extrasul de CF depus la dosar rezultând că asupra terenului, reclamanții și pârâții au doar un drept de folosință.
În asemenea condiții, a apreciat apelantul, instanța de fond avea obligația, în baza art. 129 cod procedură civilă, de a pune în vedere reclamanților intimați să indice titularul dreptului de proprietate asupra terenului, care urma a fi introdus în cauză, folosința fiind doar un atribut al dreptului de proprietate asupra căruia indiviziunea nu se putea sista.
Pe de altă parte, a susținut că imobilul asupra căruia instanța de fond s-a pronunțat este greșit identificat câtă vreme numerele topografice ale parcelei poartă indicativul "S", ceea ce duce la concluzia că asupra respectivelor imobile sunt instituite servituți.
A mai arătat apelantul că în cauza de față se impune suspendarea judecății până la transformarea dreptului său de folosință asupra terenului în drept de proprietate, conform art. 36 din Legea nr. 18/1991, în caz contrar existând riscul atribuirii întregului imobil în favoarea reclamanților, în dezavantajul său, care n-ar mai putea beneficia de prevederile textului de lege menționat.
Cu privire la actualizarea sultei aferente cotei sale de proprietate din construcții, s-a susținut de către apelant că de la data efectuării expertizei și până la pronunțarea hotărârii, moneda națională s-a devalorizat, motiv pentru care cererea sa se impune a fi admisă.
O altă critică vizează dispoziția de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care nu s-a opus admiterii acțiunii ci doar a învederat că urmează a-și preciza poziția finală după ce reclamanții depuneau la dosar precizările solicitate.
Prin decizia civilă nr. 97/A/2009, Tribunalul Albaa admis apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 4284/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, a schimbat în tot hotărârea atacată și procedând la o nouă judecată, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâților, și. Au fost obligați intimații la plata cheltuielilor de judecată în favoarea apelantului, în sumă de 32,50 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie investițiile efectuate de reclamanții intimați la imobilul înscris în CF 6707 I, nr. top. -/S, 3636/5/S și 3637/5/S, compus din casă și loc de casă, în suprafață de 629 mp și sistarea indiviziunii atât asupra construcțiilor cât și asupra terenului, teren asupra căruia părțile au doar un drept de folosință stabilit pe cote.
Este adevărat că dispozițiile art. 728 cod civil, prevăd că nimeni nu poate fi silit a rămâne în indiviziune, însă în speță, părțile nu justifică un drept de proprietate asupra terenului și care să le confere acestora calitatea de a se prevala de textul de lege menționat.
Scopul reclamanților prin promovarea acțiunii de față este acela de a obține folosința asupra întregului teren înscris în cf 6207 I, ca ulterior prin Ordin al Prefectului, să beneficieze de prevederile art. 36 alin. 2 al Legii nr. 18/1991 republicată.
de faptul că de esența oricărei acțiuni în sistarea stării de indiviziune este chemarea în judecată a tuturor coproprietarilor ( în speță a Statului Român, proprietar asupra terenului9, reclamanții nu doar că au omis a formula acțiunea în contradictoriu cu proprietarul imobilului teren dar nu au solicitat nici evaluarea acestuia.
Potrivit art. 294 cod procedură civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părților, prin urmare nu se putea introduce în cauză Statul Român în faza procesuală a apelului.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 36 al. 2 din Legea - republicată prevăd că terenurile proprietate de stat situate în intravilanul localităților, atribuite în folosință pe durata existenței construcției trec la cererea proprietarilor actuali al locuințelor în proprietatea acestora, integral sau dopă caz, proporțional cu cota deținută din construcție.
În speța de față, evaluarea terenului în apel nu se putea efectua câtă vreme apelantul are cote diferite pe construcție și teren astfel că, raportat la textul de lege anterior menționat, se impunea ca prealabil promovării acțiunii, părțile să fi solicitat atribuirea terenului prin ordin al Prefectului, ocazie cu care se stabilea cota la care fiecare ar fi fost îndreptățiți.
Neprocedând astfel s-a apreciat că acțiunea formulată de reclamanți prin nechemarea în judecată a proprietarului terenului este inadmisibilă, împrejurare față de care, în baza art. 296 cod procedură civilă, ca efect al admiterii apelului, hotărârea atacată a fost schimbată în tot în sensul respingerii acțiunii, soluția de respingere în totalitate a acesteia impunându-se în condițiile în care, celelalte capete de acțiune vizau doar cereri în constatare.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs reclamanții invocând în drept prevederile art. 304 pct. 6 și 9 cod procedură civilă.
În expunerea criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6 cod procedură civilă, recurenții arată că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, față de dispozițiile art. 129 alin. 6 cod procedură civilă și criticile pârâtului apelant care a criticat sentința doar în ceea ce privește sistarea stării de indiviziune cu privire la teren pentru care a solicitat sultă nu și cu privire la construcții.
În expunerea criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, se arată următoarele:
-instanța de apel a încălcat prevederile art. 296(3) cod procedură civilă întrucât a creat apelantului o situație mai grea decât cea din hotărârea atacată;
-s-au încălcat prevederile art. 728 cod civil atât cu privire la construcții cât și la teren. Cu referire la teren, instanța de apel a respins acțiunea prezumând o intenție, deci hotărârea este lipsită de temei legal;
-reținerea instanței privitor la proprietarul terenului ce nu a fost chemat în judecată este nelegală și nefondată întrucât nu a constituit obiectul analizării în apel și partajarea folosinței nu afectează dreptul de proprietate stabilit;
-decizia este fundamentată și pe aplicarea greșită a dispozițiilor art. 111 cod procedură civilă, reținerea că nu a făcut obiectul criticilor în apel și reclamanții nu aveau la îndemână calea unei acțiuni în realizare față de solicitarea atribuirii construcției în întregime, cerere cu care toți pârâții din proces au fost de acord.
Prin întâmpinare, intimații pârâți au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul fondat, decizia atacată fiind nelegală pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 295 cod procedură civilă, instanța de apel avea îndrituirea legală să verifice,în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Or, se constată că instanța de apel nu a respectat aceste dispoziții legale. Nu a arătat care texte legale au fost încălcate de către prima instanță, prin prisma criticilor formulate de către pârâtul apelant în declarația de apel.
Reținerea instanței de apel că "acțiunea formulată de către reclamanți prin nechemarea în judecată și a proprietarului terenului este inadmisibilă" este nelegală, în evidentă contradicție cu dispozițiile art. 728 cod civil.
Mai mult, verificând criticile formulate de către pârât prin declarația de apel se constată că acestea au vizat numai imobilul teren în litigiu nu și construcțiile.
Conform art. 728 alin. 1 cod civil, nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărțeala succesiunii, chiar dacă ar exista convenții sau prohibiții contrarii.
Astfel, ieșirea din indiviziune poate fi cerută oricând de către oricare dintre coindivizari. Împotriva cererii de împărțeală se poate opune numai existența unei convenții de partaj voluntar încheiat între coindivizari sau prescripția achizitivă, potrivit art. 729 cod civil.
Dreptul la promovarea și exercitarea acțiunii în împărțeală aparține oricărei persoane care se află în stare de indiviziune sau coproprietate.
În speță este de necontestat că părțile sunt coproprietare asupra imobilului construcții înscris în CF 6707 I și asupra terenului au un drept de folosință.
Prin urmare, sistarea coproprietății asupra imobilului construcții se impunea față de dispozițiile art. 728 cod civil și cererea reclamanților, sentința instanței de fond fiind legală sub acest aspect.
Cum în cauză nu s-au invocat nici una din cele două situații ce se pot aplica unei cereri de împărțeală și nici nu s-a criticat de către apelant sentința instanței de fond în ce privește imobilul construcții și investiții la acesta, soluția instanței de apel este nelegală impunându-se a fi reformată.
Nu este reală susținerea recurenților în sensul că nu s-au formulat critici referitoare la proprietarul terenului, însă aceste critici se impuneau a fi respinse ca nefondate.
Asupra terenului în litigiu părțile și-au înscris în CF 6207 I, drept de folosință, drept real derivat al dreptului de proprietate. Titularul dreptului de proprietate este Statul Român. Întrucât reclamanții au solicitat partajul folosinței terenului lor, calitatea de părți o au doar titularii acestui drept. Citarea în instanță a titularului dreptului de proprietate s-ar fi impus doar pentru opozabilitate și numai dacă reclamanții solicitau aceasta în conformitate cu principiul disponibilității și nu impieta asupra partajului construcțiilor, cum nelegal a reținut instanța de apel.
Asupra partajului folosinței imobilului teren se rețin următoarele:
Prin sentința instanței de fond s-a dispus sistarea folosinței prin atribuire în cotă de 1/1 părți reclamanților.
Prin declarația de apel, pârâtul a criticat această dispoziție, susținând că a fost privat de dreptul de folosință asupra terenului iar sistarea se poate face doar între coproprietari, nu și de folosință și a solicitat stabilirea valorii terenului cu consecința stabilirii sultei corespunzătoare cotelor de folosință.
Instanța de apel, cum s-a arătat mai sus, a respins nelegal acțiunea în întregul ei.
Hotărârea instanței de fond numai sub acest aspect este nelegală și astfel se va dispune schimbarea în sensul înlăturării dispoziției referitoare la sistarea folosinței imobilului teren, deci apelul era fondat numai în ceea ce privea atribuirea folosinței în cotă de 1/1 părți reclamanților.
Instituția împărțelii folosinței bunurilor care compun masa indiviză este creația jurisprudenței, nefiind reglementată în codul civil român și s-a admis, pe cale judecătorească în unele condiții, prin formare de loturi numai în situația în care părțile erau coproprietari asupra bunurilor și nu se aducea atingere drepturilor celorlalți coproprietari.
Or, în cauză părțile, astfel cum s-a arătat, sunt coproprietare numai asupra imobilului construcții nu și asupra imobilului teren.
Asupra imobilului teren, acestea au doar un drept de folosință, pe cote părți, drept înscris în cartea funciară. Acest drept de folosință asupra terenului inițial s-a întabulat în baza Decretului 493/1954 iar părțile din prezentul dosar l-au dobândit în cote părți prin moștenire și întreținere.
Codul nostru civil reglementează împărțeala de proprietate și nu sistarea folosinței bunurilor, prin atribuirea folosinței numai unui singur coproprietar.
Ca atare, o împărțeală de folosință, o atribuire a folosinței numai unei părți este posibil de realizat numai prin acordul tuturor titularilor dreptului de folosință.
De asemenea instituția sultei reglementată de art. 742 cod civil și art. 673 ind. 5 al. 2 teza ultimă cod procedură civilă este aplicabilă în cazul sistării coproprietății și nu a partajului folosinței.
Or, atâta timp, cât pârâtul apelant a solicitat plata unei sume de bani pentru cota sa din dreptul de folosință asupra terenului, (solicitare inadmisibilă) aceasta echivalează cu o condiționare, respectiv opunere la atribuirea folosinței materiale a terenului.
În acest context e de precizat că dreptul real de folosință asupra terenului atribuit în temeiul actelor normative adoptate în regimul trecut în scopul ridicării de construcții, cum e cazul în speță, corect a reținut instanța de apel că titularii lor, proprietari ai acelor construcții pot obține împroprietărirea conform art. 38 al. 2 din Legea nr. 18/1991.
Doar reținerea instanței de apel că anterior promovării acțiunii părțile trebuiau să solicite atribuirea terenului prin Ordin al Prefectului nu este fondată întrucât aceasta împietează numai asupra împărțelii folosinței terenului nu și asupra sistării coproprietății imobilului construcții.
De asemenea e de menționat că pârâtul apelant prin cererea adresată instituțiilor abilitate de a beneficia de prevederile art. 38 din Legea 18/1991 pentru cota sa de 3/8 din folosința terenului și-a manifestat opoziția la împărțeala folosinței terenului.
Astfel, împărțeala folosinței pe atribuirea în cote de 1/1 părți reclamanților dispusă de instanța de fond, aduce grave atingeri drepturilor celorlalți titulari ai dreptului de folosință.
Abia după atribuirea în proprietate a imobilului teren, părțile ar putea solicita atribuirea folosinței sau sistarea indiviziunii, știut fiind că partajul folosinței este esențialmente temporar până la împărțeala proprietății.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 cod procedură civilă, va admite prezentul recurs, va modifica în parte decizia atacată în sensul că apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile - se va admite cu consecința schimbării în parte a sentinței numai în ceea ce privește dispozițiile referitoare la imobilul teren, dispoziții ce vor fi înlăturate.
Celelalte dispoziții referitoare la investiții, cotele deținute și sistarea indiviziunii asupra imobilelor construcții, sulta, dispoziții de întabulare, cheltuieli de judecată vor fi menținute.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de către reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 97/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil - pe care o modifică în parte în sensul că sentința civilă nr. 4284/2008 a Judecătoriei Alba Iulia va fi schimbată în parte numai în ceea ce privește atribuirea folosinței terenului în cota de 1/1 părți în favoarea reclamanților, dispoziție ce o înlătură.
Celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei atacate vor fi menținute neschimbate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.11.2009.
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean - - | JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară - - - | JUDECĂTOR 3: Mihaela - - |
Grefier, |
.
Tehn.
7 ex/15.01.2010
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară, Mihaela
