Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 466/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (287/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.466.
Ședința public de la 10 martie 2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
JUDECATOR - - -
GREFIER -
***** *****
Pe rol se afl soluționarea recursului declarat de recurentul intervenient STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr.1431 A din 11.11.2008, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamant, cu intimatul - pârât și intimații intervenienți MUNICIPIUL B REPREZENTAT PRIN PRIMARUL GENERAL și SC SA.
are ca obiect - revendicare imobiliar.
La apelul nominal fcut în ședinț public se prezint consilier juridic, pentru intimatul intervenient Municipiul B prin Primarul General, în baza delegației depuse la dosar, lipsind recurentul intervenient Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, intimata reclamant și intimatul - pârât și intimatul - intervenient SC SA.
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț care învedereaz instanței depunerea, prin serviciul registratur, la data de25.02.2009, a unei întâmpinri formulate de ctre intimata reclamant, la care se afl atașat procura special de reprezentare, precum și dovada achitrii onorariului de avocat în cuantum de 1.500 lei, iar, la data de 09.03.2009, a unei cereri formulat de aprtorul ales și mandatarul intimatei reclamante, av., prin care se solicit amânarea cauzei faț de imposibilitatea de prezentare cauzat de necesitatea prezenței sale într-un alt dosar aflat pe rolul Curții de Apel Brașov.
Curtea comunic reprezentantului Municipiului B copia întâmpinrii depuse la dosar.
Reprezentantul Municipiului B arat c nu se opune încuviințrii cererii de amânare formulat de ctre aprtorul ales al intimatei reclamante.
Curtea, dup deliberare, respinge cererea de amânare formulat de ctre mandatarul intimatei reclamante, avocat, a crui procur de reprezentare se afl la fila 18 dosar, apreciind c împrejurarea de a se afla la o alt instanț nu reprezint un motiv justificat în sine, în sensul dispozițiilor art.156 Cod de procedur civil, în condițiile în care nu se cunoaște obiectul și stadiul de soluționare a respectivei pricini, precum nici faptul dac prezența aprtorului în acel dosar era imperios necesar.
Reprezentantul Municipiului B declar c nu mai are alte cereri de formulat în cauz.
Curtea, având în vedere c nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul intimatului intervenient Municipiul B, prin Primarul General solicit respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca temeinic și legal a deciziei atacate.
La solicitarea instanței, reprezentantul Municipiului B recunoaște faptul c Primria Municipiului Bae mis dispoziția nr.6869/16.11.2006, prin care s-a restituit reclamantei, în natur, imobilul în litigiu.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de faț, constat urmtoarele:
Prin cererea de chemare în judecat înregistrat pe rolul Judectoriei sectorului 1 B la data de 02.05.2007 sub nr-, reclamanta a chemat în judecat pe pârâtul solicitând ca prin hotrârea ce se va pronunța s fie obligat pârâtul s-i lase în deplin proprietate și posesie imobilul situat în B-.3.4 sector 1.
În motivarea acțiunii reclamanta a artat c în anul 1931 autoarea sa a dobândit imobilul în litigiu prin actul de vânzare-cumprare nr.26687 emis de Tribunalul Ilfov; c imobilul este compus din 311,34 mp. teren și construcție format din parter, etaj și mansard.
Reclamanta a susținut c este unica moștenitoare a lui (), nscut, conform testamentului din 11.11.1984 și c imobilul în litigiu a fost naționalizat conform Decretului nr.92/1950, poziția 910, operație juridic ce s-a fcut fr consimțmântul autoarei sale.
În drept reclamanta și-a întemeiat prezenta acțiune pe prevederile art.480 și 481 Cod Civil.
La 07.09.2007 pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, a Municipiul B prin Primar General și a SC SA solicitând ca în cazul în care se va admite acțiunea principal s se admit și aceast cerere și s se dispun obligarea chematelor în garanție la plata cheltuielilor de judecat la care el ar fi obligat în cazul admiterii cererii principale.
La aceeași dat pârâtul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea ca neîntemeiat, a acțiunii principale și cheltuieli de judecat. Acesta a invocat excepția lipsei calitții procesuale active a reclamantei.
La data de 23.10.2007 pârâta SC SA a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție prin care a solicitat respingerea acestei cereri faț de ea deoarece nu are calitate procesual pasiv, iar la data de 14.01.2008 și intervenientul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție prin care a solicitat respingerea acesteia faț de ea, deoarece nu are calitate procesual pasiv.
Prin sentința civil nr.677 din 18.01.2008, Judectoria Sectorului 1 Baa dmis excepția lipsei calitții procesuale active a reclamantei și, în consecinț, a respins cererea principal ca fiind formulat de o persoan fr calitate procesual activ.
Cererea de chemare în garanție formulat de pârâtul în contradictoriu cu intervenienții Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor, Municipiul B reprezentat prin Primarul General și SC " - " SA a fost respins, ca neîntemeiat; de asemenea, a fost respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecat.
Pentru a hotrî astfel, prima instanț a reținut c potrivit actului de vânzare-cumprare din 01.10.1931 imobilul situat în B,- a fost cumprat de domnișoara.
În anul 1940 a fost încheiat procesul-verbal nr.60356 în care se arat c același imobil aparține lui.
Conform adresei nr.2406/11.08.2006 emis de Primria Municipiului B, naționalizarea imobilului în litigiu s-a fcut pe numele.
A reținut prima instanț c din conținutul declarației de notorietate aflat la fila 74 din dosar, - fostul proprietar al imobilului este una și aceeași persoan cu, fr a se specifica nimic despre denumirea.
Cu referire la testamentul depus la dosar s-a reținut c potrivit prevederilor Legii nr.36/1995 certificatul de moștenitor reprezint actul procedural prin care se atest calitatea de moștenitor legal sau testamentar a unei persoane; testamentul nu poate dovedi calitatea de moștenitor, iar ordinul de validare a testamentului nu face decât s consemneze momentul decesului testatorului și legalitatea testamentului, dar nu are forța probant în ceea ce privește lipsa actului de revocare ori lipsa altui testament sau moștenitor legal.
Astfel prima instanț a apreciat c reclamanta nu a fcut dovada calitții de moștenitor privind pe defuncta -, fost proprietar al imobilului în litigiu, motiv pentru care a admis excepția lipsei calitții procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea principal ca fiind formulat de o persoan fr calitate procesual activ.
În temeiul art.1169 cod civil a fost respins ca neîntemeiat cererea de chemare în garanție formulat de pârât, iar în temeiul art.274 Cod procedur civil, a fost respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul prevzut de lege, apelanta - reclamant solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instanțe.
În dezvoltarea motivelor de apel apelanta a artat c autoarea sa, figureaz sub acest nume în actul de naționalizare, respectiv Decretul nr. 92/1950 la poziția nr.910, așa cum rezult din Adresa nr.2406/11.08.2006 emis de ctre Primria Municipiului B, Direcția Juridica, Contencios, Legislație, Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.10/2001.
Autoarea sa, s-a numit înainte de cstorie. Aceasta a dobândit imobilul în litigiu în baza contractului de vânzare - cumprare autentificat sub nr.26687 de Tribunalul Ilfov și transcris sub nr.11696/01.10.1931. În baza actului mai sus menționat autoarea sa dobândit atât imobilul construcție parter, 2 etaje și mansard cât și suprafața de 311,34 mp. teren. Dobândirea imobilului a intervenit anterior cstoriei pe numele de.
În anul 1932, conform actului de cstorie nr.27/21.01.1932 depus în extras la dosarul cauzei s-a cstorit cu, dobândind numele de cstorie.
In anul 1947, soții și și-au schimbat numele din în așa cum rezult din mențiunea fcut pe actul de naștere al lui, mențiune conform cu care "Prin Decizia Ministerului d e Justiție nr.45467 publicat în Monitorul Oficial nr.115 din 23.05.1947 s-a încuviințat schimbarea numelui din în urmând a se numi ". Deci începând cu anul 1947 autoarea sa a purtat numele de.
Singurul document în care apare menționat numele de familie este Procesul Verbal de Carte Funciar din data 11.05.1946. Ceea ce este însa toarte important este faptul ca acest document a fost întocmit pe baza aceluiași act de dobândire al autoarei sale nr.26687/1931 în care aceasta apare cu numele de. Apare deci cu evidenț faptul c este vorba și în acest înscris tot de autoarea sa, nscut, cstorit. Ori așa cum bine se știe procesul verbal de carte funciar nu este constitutiv de drepturi ci declarativ de drepturi, el neinstituind în favoarea autoarei sale un drept de proprietate întrucât aceasta era deja proprietara imobilului revendicat în baza contractului de vânzare-cumprare autentificat sub nr. 26687/1931.
În atare condițiuni este evident c judectorul pricinii nu a coroborat toate documentele aflate la dosarul cauzei și menționate mai sus, concluzionând în mod eronat c nu este una și aceeași persoana cu, cea de la care s-a naționalizat apartamentul revendicat.
În privința soluției pronunțate de ctre instanț pe admiterea excepției lipsei calitții procesuale active motivat de faptul c nu a fcut dovada c este moștenitoarea lui, apelanta a artat c motivarea instanței de fond în admiterea excepției este greșit.
Instanța a reținut c nu a probat aceast calitate întrucât nu a depus la dosar un certificat de moștenitor de pe urma autoarei, îns a omis s arate c este vorba de o succesiune dezbtut pe teritoriul altui stat, situație în care se aplic prevederile Legii nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat. Instanța de judecata s-a limitat la a face trimitere la legea român în materie de succesiuni, respectiv Legea nr.36/1995, neținând cont de faptul c autoarea sa a decedat pe teritoriul altui stat. În msura în care instanța de judecat nu era edificat cu privire la conținutul legii strine dup care s-a dezbtut succesiunea autoarei sale trebuia în baza prevederilor art.7 din Legea nr.105/1992 s solicite o atestare de la organele statului care a edictat-o, prin avizul unui expert sau în alt mod adecvat. Instanța de judecat mai avea posibilitatea s le oblige s fac dovada conținutului legii strine. Numai în situația imposibilitții de a stabili conținutul legii strine, instanța de judecat putea sa procedeze la aplicarea legii române, respectiv Legea nr.36/1995. Ori, cum se poate observa din motivare a soluției, instanța de fond a înlturat forța probata a testamentului și a ordinului de validare a testamentului întocmite dup legea israelian și a procedat la aplicarea legii române, fr mcar s pun în discuție acest lucru. Procedând în acest mod instanța de fond a înclcat prevederile art.9 din Legea nr.105/1992, conform cu care "drepturile câștigate în țar strin sunt respectate în România", înlturând calitatea sa de moștenitor testamentarului, calitate dobândita în baza testamentului si a ordinului de validitate a testamentului.
În sprijinul acestor susțineri, apelanta - reclamant a depus expertiza judiciar întocmit la cererea apelantei de ctre dl. avocat și notar public din Israel cu privire la normele legate israeliene în materie de dezbatere succesoral. Conform acestui document rezult c potrivit legislației Statului Israel în materie de succesiuni, respectiv legea succesiuni lor din 1965, Regulamentul de Aplicare a legii succesiunilor din 1998, Legea Tribunalului Familiei din 1995 și Regulamentele de Procedura Civil, dovada oficial și pe deplin competent a drepturilor de moștenire deriv din ordonanța de succesiune sau de validitate a testamentului care sunt emise dup caz, de ctre de Succesiuni (ca organ statal) sau de ctre Tribunalul d e Familie. Ori așa cum a dovedit deja, testamentul depus de apelanta are atașat ordinul de validare a emis de ctre Tribunalul Regional din - în dosarul succesoral nr.4067/1987 și care privește succesiunea defunctei. Conform legii israeliene, odat cu emiterea ordonanței de validitate, testamentul autoarei sale a devenit pe deplin executabil oriunde va fi prezentat. Cele artate mai sus prin prisma prerii pe care a solicitat-o unui expert vin în acord cu prevederile art.68 din legea nr.105/1992 conform cu care" întocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt socotite valabile daca respecta condițiile de forma aplicabile, fie la data când a fost întocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform uneia din legile urmtoare: legea național a testatorului, legea domiciliului acestuia, legea locului unde actul a fost întocmit, modificat, revocat.
Prin întâmpinare intimatul, a artat c apelanta nu poate face dovada calitții sale procesuale active, faț de împrejurarea ca prin testamentul depus aceasta nu își poate dovedi calitatea de moștenitoare.
Referitor la motivele de apel invocate, acestea nu pot fi reținute de câtre instanța deoarece apelanta nu a tcut dovada calitții de moștenitor a defunctei.
Testamentul prezentat de apelanta nu poate fi avut în vedere, deoarece pe de o parte acesta, potrivit legiuitorului nu poate atesta calitatea de moștenitor al celui în favoarea cruia s-a testat, iar pe de alt parte, nu este lizibil data acestuia, nu poart apostila potrivit Convenției d l Haga, fiind dat în limba român și atestat de un notar public din Israel.
În susținerea faptului c testamentul nu poate dovedi calitatea de moștenitor s-a artat c de la data redactrii acestuia de ctre testator și pân la constatarea calitții de moștenitor de ctre notarul public (singurul competent în materie), pot exista împrejurri care s înlture calitatea de succesor a celui în favoarea cruia s-a testat: revocarea expres/tacit a testamentului, existența moștenitorilor rezervatari etc. Trebuie avut în vedere și principiul potrivit cruia moștenirea testamentara o înltura pe cea legal numai dac nu exist moștenitori rezervatari; apelanta nu a prezentat un certificat de deces al celei care arat c a testat în favoarea sa.
A mai susținut intimatul - pârât c deși apelanta încearc s susțin faptul c, pe de o parte este aceeași persoana cu, iar pe de alt parte c este moștenitoarea lui, aceste aspecte nu au fost dovedite, iar din conținutul înscrisurilor de la dosar rezult mai multe neconcordante, aspecte care au în vedere și motivele de apel invocate.
Astfel, s-a artat c în anul 1947 soții cu numele de atunci și și-au schimbat numele în, apelanta fcând trimitere numai pentru soț la o decizie a Ministerului d e Justiției. Nu exist nici o dovada c cele anterior menționate o privesc și pe soția acestuia, pentru a putea concluziona c este una și aceeași persoan.
Totodat, în procesul - verbal de carte funciar, pe care chiar și apelanta îl apreciaz ca fiind declarativ de drepturi și nu constitutiv de drepturi se indic, nscut, iar în actul de vânzare - cumprare apare.
Referitor la declarația de notorietate și completarea acesteia, solicit s se aib în vedere, deoarece provin de la aceeași persoan, care a înțeles mai bine de un an de zile s completeze prima declarație, ajungându-se ulterior la ceea ce s-a urmrit.
Același notar public la care s-a dat declarația de notorietate și completarea acesteia, înțelege s efectueze așa-numita "expertiza", pe care solicit s fie îndeprtat, s nu se țin cont de ea la momentul pronunțații hotrârii, nu are relevanț, nu are legtur cu prezenta cauz.
Revenind la cel de al doilea motiv de apel invocat, apelanta înțelege c instanța este în culp pentru c a omis s realizeze aprrile sale, fcând totodat trimitere la prevederile Legii nr.105/1992, art.7, 9 legea aplicabil este Legea nr.36/1995 - a notarilor publici și a activitții notariale.
Faț de împrejurarea ca s-a invocat Legea nr.105/1992 - cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional, menționeaz prevederile art.66 din aceeași lege - moștenirea fiind supus în ceea ce privește bunurile imobile, legii locului unde fiecare din aceste bunuri este situat, art. 67 - potrivit crora legea aplicabil moștenirii stabilește îndeosebi momentul deschiderii succesiunii, persoanele cu vocație de a moșteni calitțile cerute pentru a moșteni etc.
Menționeaz ca ordinul de validare a testamentului, nu are nici mcar forța probanta în ce privește lipsa actului de revocare, lipsa altui testament/moștenitor legal, fiind un înscris care atest un alt înscris, prin consemnarea unui alt testament.
Prin decizia civil nr.1431 A din 11.11.2008, Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil a admis apelul formulat de apelanta - reclamant, a desființat sentința civil nr.677/18.01.2008 pronunțat de Judectoria Sectorului 1 B și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța aceast decizie Tribunalul Bucure știa reținut c a dobândit imobilul în litigiu format din construcție (parter, 2 etaje și mansard) și 311,34 mp teren în baza contractului de vânzare cumprare autentificat sub nr.26687 de Tribunalul Ilfov și transcris sub nr.11696/01.10.1931.
În anul 1932, conform actului de cstorie nr.27/21.01.1932 depus în extras la dosarul cauzei, s-a cstorit cu, dobândind numele de cstorie.
În Procesul Verbal de Carte Funciar din data 11.05.1946 apare înscris imobilul dobândit prin actul de vânzare cumprare nr.26687/1931 (prin care a dobândit imobilul în litigiu), însa pe numele de familie, nscut. Se mai menționeaz c, nscut era cstorit la data înscrierii în Cartea Funciara cu.
Procesul verbal de carte funciar nu este constitutiv de drepturi ci declarativ de drepturi, este opozabil terților, neinstituind în favoarea proprietarului un drept de proprietate.
In anul 1947, soții și și-au schimbat numele din în așa cum rezult din mențiunea fcut pe actul de naștere al lui, mențiune conform cu care "Prin Decizia Ministerului d e Justiție nr.45467 publicat în Monitorul Oficial nr.115 din 23.05.1947 s-a încuviințat schimbarea numelui din în urmând a se numi ". Datorita schimbrii numelui de familie ambii soți s-au numit.
Imobilul în litigiu a fost preluat de stat în baza Decretului nr.92/1950 la poziția nr. 910, fiind menționata.
Conform expertizei judiciare întocmit de ctre dl. avocat și notar public din Israel rezult c potrivit legislației statului Israel în materie de succesiuni, respectiv legea succesiunilor din 1965, Regulamentul de Aplicare a legii succesiunilor din 1998, Legea Tribunalului Familiei din 1995 și Regulamentele de Procedura Civila, dovada oficial și pe deplin competenta a drepturilor de moștenire deriva din ordonanța de succesiune sau de validitate a testamentului care sunt emise dup caz, de ctre de Succesiuni (ca organ statal) sau de ctre Tribunalul d e Familie.
Tribunalul a reținut c testamentul depus de apelant are atașat ordinul de validare a emis de ctre Tribunalul Regional din în dosarul succesoral nr.4067/1987 și care privește succesiunea defunctei. Aceste acte sunt însoțite de apostila și traduse din limba ebraic.
Potrivit prevederilor art.68 din Legea nr.105/1992 întocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt socotite valabile dac respect condițiile de form aplicabile, fie la data când a fost întocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform uneia din legile urmtoare: legea național a testatorului, legea domiciliului acestuia, legea locului unde actul a fost întocmit, modificat, revocat.
Depunând testamentul și ordinul de validare a acestuia, apelanta reclamat a fcut dovada descendenței din defuncta -.
Singurul aspect neclar pentru instanța de fond, referitor la inexistența unei identitți între și -trecut în procesul verbal de carte funciar, este lmurit cu ajutorul declarației de notorietate dat de la data de 23.07.2006 în Israel, depus la dosarul de fond și de apel, din care rezult c - a purtat numele de familie înainte de cstorie, iar dup cstoria cu și-a schimbat numele în.
Cele menționate în declarația de notorietate se coroboreaz cu înscrisurile depuse la dosar și cu mențiunile din procesul verbal de carte funciar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul prevzut de art.301 Cod procedur civil, recurentul - intervenient Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului formulat de apelanta - reclamant și menținerea sentinței pronunțat de prima instanț.
În motivarea cererii de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedur civil, recurentul - intervenient a artat c decizia pronunțat de Tribunalul Bucure știa fost dat cu înclcarea și aplicarea greșit a legii întrucât, așa cum, corect a reținut Judectoria Sectorului 1 B, reclamanta nu a fcut dovada calitții de moștenitoare de pe urma defunctei și aceasta deoarece testamentul din data de 11.11.1984 nu poate dovedi calitatea de moștenitor a reclamantei, iar ordinul de validare a acestuia nu consemneaz decât momentul decesului testatoarei și legalitatea testamentului, fr a avea forț probant în ceea ce privește lipsa actului de revocare, ori lipsa altui testament sau moștenitor legal.
Potrivit dispozițiilor art.17 din Legea nr.146/1997, cererea de recurs este scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar conform dispozițiilor art.1 alin.2 din nr.OG32/1995 este scutit și de timbru judiciar.
Intimata - reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii deciziei recurate, ca fiind legal și temeinic.
Intimata - reclamant a artat c succesiunea autoarei sale a fost dezbtut pe teritoriul altui stat, astfel c sunt incidente dispozițiile Legii nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat și c potrivit expertizei judiciare întocmite de d-l expert, avocat și notar public în Israel cu privire la normele legale israeliene în materie de dezbatere succesoral, dovada oficial și pe deplin competent a drepturilor de moștenire deriv din ordonanța de succesiune sau de validitate a testamentului care sunt emise, dup caz, de ctre de Succesiuni (ca organ Statal) sau de ctre Tribunalul d e Familie.
Potrivit aceleiași expertize, legislația Statului Israel în materie de succesiuni este reprezentant de legea succesiunilor din anul 1965, Regulamentul de aplicare a legii succesiunilor din anul 1998, Legea Tribunalului Familiei din 1995 și Regulamentele de Procedur Civil.
A susținut de asemenea, intimata - reclamant c testamentul pe care l-a exhibat are atașat Ordinul de validare emis de Tribunalul Regional din în dosarul succesoral nr.4067/1987 și privește succesiunea rmas de pe urma defunctei; potrivit legii Statului Israel, odat cu emiterea ordinului de validare, testamentul a devenit pe deplin executabil, oriunde ar fi prezentat.
Intimata - reclamant a opinat c susținerile sale sunt în concordanț cu prevederile art.68 din Legea nr.105/1992 în sensul c "întocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt socotite valabile dac respect condițiile de form aplicabile, fie la data când a fost întocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform uneia din legile urmtoare: legea național a testatorului, legea domiciliului acestuia, legea locului unde actul a fost întocmit, modificat, revocat".
A mai artat intimata - reclamant c a fcut dovada calitții de unic moștenitoare a autoarei și c prin Dispoziția nr.6869/16.11.2006 Primria Municipiului B i-a restituit în natur, imobilul situat în B,-, sector 1, format din subsol, parter și trei etaje, cu excepția apartamentului nr.4 care se afl în proprietatea intimatului - pârât.
Analizând decizia recurat prin prisma criticilor formulate, susținerile prților și dispozițiile legale incidente în speț, Curtea reține c recursul nu este fondat și urmeaz s-l resping pentru urmtoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.68 alin.3 din Legea nr.105/1992 condițiile de valabilitate privind întocmirea, modificarea sau revocarea testamentului se analizeaz în speț, prin raportare la legea Statului Israel având în vedere c testamentul exhibat a fost întocmit în statul Israel, iar potrivit ordinului de validare a testamentului emis de Tribunalul Regional din - în dosarul succesoral nr.4067/1987, defuncta decedat la data de 30.04.1987, a avut ultimul domiciliu în Ramat -, str.- 17.
Conform conținutului legii Statului Israel, stabilit potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.105/1992 prin expertiza întocmit de d-l, în materie de succesiuni, dovada oficial și pe deplin competent a drepturilor de moștenire deriv din Ordonanța de succesiune sau de validitate a testamentului care sunt emise, dup caz, de ctre de succesiuni sau de ctre Tribunalul d e Familie (dup cum se formuleaz ori nu opoziție la emiterea ordonanței).
Intimata - reclamant a depus la dosar testamentul întocmit de la data de 11.11.1984 însoțit de Ordinul de validare a testamentului emis la data de 26.08.1987 de Tribunalul Regional din - în dosarul succesoral nr.4067/87, astfel c a probat calitatea sa de moștenitoare a defunctei -, nscut.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedur civil, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - chemat în garanție STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr.1431 A din 11.11.2008, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamant, cu intimatul pârât și cu intimații intervenienți MUNICIPIUL B REPREZENTAT PRIN PRIMARUL GENERAL și SC SA.
IREVOCABIL.
Pronunțat în ședinț public azi, 10.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact./
Ex.2/8.05.2009
Secția a IV-a Civ. -
-
Jud. sector 1. -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
