Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 47/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 47/
Ședința publică din 31 martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta Ortodoxă S G, cu sediul în O,-/A, jud.B, împotriva sentinței civile nr.740 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților, acestea nefiind citate.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 18 martie 2009 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 25 martie 2009 și apoi pentru astăzi, 31 martie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.740 din 22 aprilie 2008, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei; a admis acțiunea reclamantei Episcopia Română Unită cu în contradictoriu cu pârâta Ortodoxă G; a constatat că pârâta s-a întabulat fără titlu valabil asupra Bisericii Seminarului, înscris în CF 1800 O, nr.top 537 de sub; a anulat înscrierea făcută în favoarea pârâtei de sub B5 și a dispus stabilirea situației anterioare de carte funciară; a obligat pârâta să predea reclamantei imobilul identificat mai sus în deplină proprietate și posesie.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale active:
Instanța de fond a constatat că, deși Seminarul a fost desființat, potrivit 930 din Codul Bisericii e, bunul imobil a trecut în proprietatea forului tutelar, respectiv reclamanta.
Pe fondul cauzei:
Prin Decretul 358/1949 cultul greco-catolic a fost desființat.
Prin Decretul Lege nr.9/1989 acest act normativ a fost apreciat ca abuziv, iar greco-catolică a fost recunoscută oficial.
Potrivit art. I din Legea nr. 182/2005 situația juridică a lăcașurilor de cult și caselor le se va stabili de o comisie mixtă formată din reprezentanții cultelor ținând seama de dorința credincioșilor din comunitatea ce deține aceste bunuri. În situația în care comisia nu se întrunește sau nu ajunge la nici un rezultat, sau dacă decizia nemulțumește una din părți, partea interesată are deschisă acțiunea în justiție potrivit dreptului comun.
Imobilul în litigiu evidențiat ca " Școlii de - în O" a format proprietatea reclamantei, fiind înscrisă în CF 1800 sub B1.
Prin încheierea nr.386/1956 a fost rectificat numele proprietarului de sub B1, în sensul în care a fost înscris în loc de "Seminarul - O" " Ortodoxă Română O". Cererea de înscriere a fost formulată în baza Decretului nr.358/1948.
Având în vedere caracterul abuziv al Decretului 358/1948, abrogarea ulterioară a acestuia, prima instanță a apreciat a fi incidente prevederile art.34 pct.1 din decretul 115/1938, precum și dispozițiile art.480-482 Cod procedură civilă și s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta Ortodoxă SGO.
Apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamantă.
Apelanta pârâtă a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, în sensul în care aceasta nu este titulara dreptului înscris în CF. Mai mult, proprietara tabulară a imobilului a fost Școlii de -, instituție care are personalitate juridică deci, poate sta în proces.
Pe fondul cauzei:
În opinia apelantei, dreptul de proprietate al acesteia s-a născut în baza Legii nr.177/1948 și Decretului nr.358/1948. Noua lege, respectiv Legea nr.126/1990 nu poate desființa acest drept, ci poate reglementa eventual modalitățile de reconstituire a dreptului de proprietate privind bunurile ce au aparținut Bisericii Unite cu -.
Apelanta a susținut că noțiunea de "bunuri" ce au aparținut reclamantei și care trebuiau restituite acesteia conform art. 2 din Decretul Lege 126/1990 nu includ și lăcașurile de cult. Pentru acestea din urmă art.3 din același act normativ a stabilit principiile reconstituirii dreptului de proprietate. Aceste principii confirmă principiul constituțional al libertății religioase instituind în acest sens criteriul social al opțiunii majorității enoriașilor.
Se mai arată prin memoriul de apel că, transcrierea bunului imobil în favoarea Parohiei Ortodoxe Române a fost consecința trecerii majorității membrilor la cultul ortodox. În acest sens se susține că, anterior scoaterii cultului greco-catolic în afara legii, salariații fostelor instituții și întreprinderi de stat au trecut la cultul ortodox fără ca, după anul 1990, aceștia să revină la cultul greco-catolic.
În opinia apelantei, în cauză nu sunt incidente prevederile art.34 pct.1 și 3 din Legea nr.115/1938, întrucât titlul în temeiul căruia s-a constituit dreptul de proprietate al pârâtei apelante este legal în raport de actele normative sub care a fost înscris în CF. Abrogarea Decretului 358/1948 a însemnat recunoașterea oficială de către stat a religiei greco-catolice, însă nu putea avea ca obiect restituirea bunurilor mobile și imobile.
Apelanta a mai subliniat în memoriul de apel împrejurarea că din punct de vedere arhitectural lăcașul de cult nu face parte din ansamblul clădirilor seminarului fiind construit în stil brâncovenesc. Explicația apelantei are în vedere istoricul acestui locaș, respectiv faptul că acesta a fost construit de iezuiți a căror ordin a fost interzis în 1858. După acest an a fost reconstruită din temelii de romano-catolici, rămânând în acest cult până în anul 1907.
Reclamanta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a apelului declarat de pârâtă.
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale active, apelanta a invocat prevederile nr.930 din Codul Bisericilor e, potrivit cărora "după desființarea persoanei juridice, bunurile sale trec la persoana juridică imediat superioară", ca atare forul tutelar O are dreptul și interesul de promova acțiunea de față.
Pe fondul cauzei:
Cu referire la legalitatea titlului în baza căruia pârâta a dobândit imobilul, s- subliniat în cuprinsul întâmpinării că, simpla cerere formulată de aceasta, nu putea constitui just titlu, potrivit prevederilor art.2 din Decretul 358/1948. Mai mult, decretul invocat nu atribuie bunuri în proprietatea pârâtei, iar noua lege (Decretul 126/1990) reglementează modul de reconstituire a unui drept de proprietate încălcat abuziv.
Reclamanta intimată a mai subliniat că preluarea imobilului s-a făcut în baza Decretului Lege 358/1948 și nu în baza Legii nr.177/1948, cum greșit arată apelanta.
Cu referire la istoricul clădirii, intimata a arătat că aceste argumente nu au legătură cu fondul cauzei, acesta, obiectul litigiului, limitându-se la drepturile proprietarului tabular la data preluării imobilului de către stat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate dar și în temeiul efectului devolutiv al căi de atac a apelului, curtea reține următoarele:
Reclamanta Episcopia Română Unită cu - Oac hemat în judecată Ortodoxă S G, solicitând a se constata nevalabilitatea titlului pârâtei privind imobilul înscris în CF 1800 O nr.top 537; rectificarea înscrierilor din CF și predarea imobilului către reclamantă în deplină proprietate și posesie.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art.34 pct.3 teza a II-a din Decretul Lege nr.115/1938 și art.480-482 Cod civil.
Imobilele înscrise în CF 1800 au cuprins, potrivit foii A mai multe corpuri de avere înscrise sub nr,top 533, 534, 535, 536 și 537.
Prin încheierea nr. 3433 din 22 noiembrie 1949 și în baza adresei Ministerului Învățământului Public, precum și în temeiul dispozițiilor art. I și II din Decretul 176/1948 ("pentru trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, congregațiilor, comunităților sau particularilor ce au servit pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional") imobilele înscrise sub nr.top 533-536 din CF 1800 au trecut în proprietatea statului, respectiv a Ministerului Învățământului Public, fiind transcrise în CF 13025
Imobilul în litigiu, ulterior acestei înscrieri, a rămas în CF 1800 reprezentând " Școlii de - în O ".
Prin încheierea 386/13 februarie 1956 s-a dispus, în temeiul Decretului 358/1948,rectificareanumelui proprietarului acestui imobil din "Seminarul greco-catolic O" în " Ortodoxă Română - O".
Prin acțiunea formulată, reclamanta a contestat în esență, valabilitatea acestei înscrieri.
Prima instanță a soluționat, potrivit art.137 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale active reclamantei, excepție reiterată și în calea de atac a apelului.
Referitor la această excepție, instanța de apel va menține soluția primei instanțe, motivat de împrejurarea că în momentul de față "Seminarul Școala de -" nu mai există ca persoană juridică, iar forul tutelar al acestei instituții este reclamanta.
Potrivit art.930 din Codul canoanelor Bisericilor "după desființarea persoanei juridice, bunurile sale trec la persoana juridică imediat superioară". Pârâta a invocat formal această excepție, fără a susține sau contraargumenta cu documente apărările reclamantei.
Având în vedere aceste aspecte, instanța de apel, așa cum s-a mai arătat, va menține soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Pe fondul cauzei, instanța va verifica, raportat la obiectul acțiunii, argumentele primei instanțe și criticile formulate în apel, temeinicia hotărârii atacate.
Potrivit art.34 din decretul Lege nr.115/1938 "rectificarea unei întabulări se va cere de orice persoană interesată dacă înscrierea sau titlul în temeiul căruia s-a săvârșit nu au fost valabile".
În speță, cererea formulată de reclamantă și adresată Tribunalului Popular al Orașului Oaf ost întemeiată pe dispozițiile Decretului 358/1948 și a avut ca obiect rectificarea numelui proprietarului.
Așa cum în mod întemeiat a susținut reclamanta "titlul" în baza căruia s- făcut "rectificarea" nu era valabil, având în vedere în principal obiectul actului normativ invocat, respectiv "pentru stabilirea situației de drept a fostului cult greco-catolic", iar în subsidiar, potrivit art.2 din același act normativ "averea mobilă și imobilă aparținând organizațiilor și instituțiilor - cu excepția expresă averii fostelor parohii, revineStatului Româncare le va lua în primire imediat". Aliniatul 2 al aceluiași articol stipulează că o comisie interdepartamentală va hotărî asupra destinației acestor averi,putând atribuio parte din ele Bisericii Ortodoxe Române sau diferitelor ei componente.
Așa cum rezultă din documentele aflate la dosarul cauzei, în principal cererea de rectificare și înscrierile de carte funciară (12-15 dosar Tribunal O), procedura instituită de legea în vigoare la acea dată nu a fost respectată.
S-a arătat anterior că, potrivit înscrierilor din CF 1800 O, imobilul a figurat descris sub alături de alte imobile (-4) față de care a fost respectată întocmai procedura instituită de lege, în sensul în care acestea au fost înscrise în favoarea Statului Român și în folosința Ministerului Învățământului Public.
Cu alte cuvinte, pârâta nu se poate prevala de existența vreunui titlu valabil emis de (comisia interdepartamentală), comisie careputeasă atribuie astfel de bunuri Bisericii Ortodoxe Române.
Pornind de la aceste premise, rezultă fără putință de tăgadă că sub aspectul legalității înscrierii pârâtei în CF, argumentele reclamantei sunt temeinice.
Procedurile instituite de lege ulterior anului 1990 puteau și trebuiau să fie respectate în situația în care titlul pârâtei era unul valabil, emanând din dispozițiile legale ale acelor ani.
Fără a ignora principiul libertății religioase, afirmat prin art. 6 din Legea nr.177/1948, dar flagrant încălcat, fără a ignora realitățile istorice cunoscute de altfel și pârâtei, instanța este chemată în prezenta cauză a analiza strict prin prisma dispozițiilor art.34 din Decretul Lege nr.115/1938 coroborate cu dispozițiile art.480-482 Cod civil, valabilitatea dreptului înscris în favoarea pârâtei.
Susținerile apelantei pârâte, potrivit cărora instanța urmează să verifice legalitatea titlului prin prisma Legii nr.177/1948, Decretului 358/1948, Decretului Lege nr.9/1989, Decretului Lege nr.126/1990 și Legii nr.182/2005 și nu numai prin prisma dispozițiilor Codului civil și a mențiunilor din cartea funciară, nu sunt întemeiate.
Așa cum s-a arătat, față de obiectul acțiunii instanța este obligată să examineze valabilitatea titlului, însă prin raportare expresă la dispozițiile legale în vigoare la momentul "rectificării", respectiv înscrierii pârâtei ca proprietar tabular.
Fără a reitera aspectele detaliate anterior privitoare la dispozițiile Decretului Lege nr.358/1948, curtea mai reține că Decretul Lege nr.126/1990, reglementează situația bunurilorpreluate de statprin efectul Decretului Lege nr.358/1948.
În mod cert, legiuitorul a avut în vedere acele bunuri la preluarea cărora procedura instituită de art.2 din Decretul Lege nr.358/1948 a fost respectată.
Cu alte cuvinte, în opinia curții, imobilul în litigiu nu poate fi supus procedurilor reglementate prin legea specială, întrucât titlul cu care a fost preluat nu a fost unul conform dispozițiilor legale.
Articolul 3 al Legii nr.126/1990, modificat prin Legea nr. 182/2005 nu modifică situația imobilului în litigiu, respectiv imobilul preluat de Ortodoxă Română, întrucât, așa cum arătam, potrivit dispozițiilor Decretului nr. 358/1948 bunurile mobile și imobile aparținând cultului greco-catolic trebuiau preluate de Statul Român, iar comisia interdepartamentală era singura autoritate careputeasă atribuie astfel de bunuri pârâtei, iar aceasta să le preia (ex. imobilele înscrise în același CF sub nr. de ordine -4).
Concluzionând, curtea apreciază că, prin prisma temeiului legal invocat de reclamantă, văzând și dispozițiile Decretului nr.358/1948, hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, apelul urmând a fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta Ortodoxă S G, cu sediul în O,- A, județul B, împotriva sentinței civile nr.740/22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.868 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 martie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, Pt. aflată în concediu de odihnă, semnează prim grefier |
Red.
Tehnored./4 ex.
Jud.fond:
- 14.07.2009 -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
