Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 47/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 47/
Ședința publică din 29 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor civile formulate de recurenții pârâți și, ambii cu domiciliul în C,-, județul C și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin C, cu sediul în C, b-dul -.-, nr. 18, județul C, împotriva deciziei civile nr. 310 din 18 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul în C, strada -, nr.1, -5,.3,.17, județul C, având ca obiectrevendicare.
Dezbaterile asupra fondului recursului au avut loc în ședința publică din data de 27.01.2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra recursului la data de 29.01.2010, când a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra prezentelor recursuri, constată:
Prin decizia civilă nr. 310/18.05.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost admis apelul formulat de apelanții pârâți și, fiind schimbată în parte sentința civilă nr. 760/13.11.2000 a Tribunalului Constanța, pârâtul Statul Român prin MF reprezentat DGFP C fiind obligat la plata către reclamanți a sumei de 234.000 lei reprezentând contravaloare apartament proprietatea pârâților.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.
A fost respins apelul formulat apelantul pârât Statul Român, ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că:
Prin decizia civilă nr. 53/C/31.03.2006 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚAs -au admis apelurile declarate de apelanții - pârâți Consiliul Local C, Municipiul C prin Primar, C, și, precum și de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, fiind schimbată în tot sentința civilă apelată, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 3384/26.04.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de reclamanți, iar cauza a fost trimisă Tribunalului Constanța pentru rejudecarea tuturor apelurilor.
Prin decizia civilă nr.590/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr- s-au respins apelurile formulate de apelanții pârâți Consiliul Local C, Municipiul C prin Primar.
Totodată, s-a admis apelul formulat de apelantul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP C, precum și apelul formulat de apelanții pârâți și,
Prin decizia civilă nr.212/C/26.06.2008 a Curții de APEL CONSTANȚAs -au admis recursurile formulate de către reclamanții, și și apelul formulat de către pârâta C, în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de DGFP C, și și s-a casat, în parte, decizia civilă nr.590/11.12.2007 a Tribunalului Constanța în dosarul civil nr-, cu consecința trimiterii cauzei la Tribunalul Constanța pentru rejudecarea acțiunii în revendicare în contradictoriu și cu pârâtul Statul Român. Totodată, s-au respins recursurile formulate de pârâții Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar.
Tribunalul Constanțaa reținut că în aceste condiții este învestit să se pronunțe în apelurile promovate de pârâții și, însă numai în ceea ce privește critica referitoare la plata despăgubirilor privind apartamentul ce le-a fost vândut în baza Legii nr.112/1995, întrucât s-a reținut caracterul irevocabil al hotărârii în ceea ce privește constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
Totodată, având în vedere că s-a dispus casarea cu trimitere în vederea soluționării acțiunii în revendicare în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, instanța de apel a apreciat ca necesară reluarea dezbaterilor și pronunțarea și asupra apelului formulat de către această parte, cu mențiunea că, dezlegarea în drept privind excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia - ca singur motiv de nelegalitate și netemeinicie invocat prin apelul promovat - a fost dată prin decizia civilă nr.212/C/26.06.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA.
Soluția dată de Curtea de Apel fiind obligatorie în raport de disp. art. 315 cod proc. civilă, tribunalul a respins ca nefondat apelul promovat de pârâtul Statul Român, prin prin DGFP
Referitor la apelurile promovate de apelanții pârâți și s-a reținut că prin decizia civilă nr.212/C/26.06.2008 s-a trimis cauza pentru rejudecarea acțiunii în revendicare în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP
În consecință, ca efect al reținerii caracterului irevocabil al capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare pentru apartamentul deținut de către apelanții pârâți și, soluționarea acțiunii în revendicare se poate realiza numai în condițiile art.481 cod civil, respectiv prin plata unei despăgubiri.
S-a avut în vedere în acest sens că, prin decizia civilă nr.212/C/26.06.2008 a Curții de APEL CONSTANȚAs -a reținut ca fiind stabilit cu titlu irevocabil faptul că pârâții au încheiat cu bună credință contractul de vânzare-cumpărare cu privire la partea din construcție deținută, astfel încât acțiunea în nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare a fost respinsă, irevocabil, ca nefondată.
Tribunalul a mai arătat că în ce privește plata despăgubirilor s-a stabilit, tot prin decizia civilă nr.212/C/26.06.2008, că pârâtul Statul Român este răspunzător de prejudiciul creat prin privarea reclamanților de proprietatea asupra apartamentului vândut pârâților și - aspect care se impune instanței de trimitere cu caracter obligatoriu, în conformitate cu dispozițiile art.315 alin.1 cod procedură civilă.
de la plata despăgubirilor pe pârâții și se impune ca, în conformitate cu dispozițiile art.296 cod procedură civilă, să se dispună admiterea apelului acestora, schimbarea în parte a sentinței civile nr. 760 din 13 noiembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr. R 1818/2000, în sensul obligării pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP C la plata, în conformitate cu dispozițiile art.481 cod civil, către reclamanții, și a sumei de 234.200 lei, reprezentând c/valoare apartament proprietatea pârâților și.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, recurenții și, care au criticat soluția prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, arătând că instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală.
Recurenții au susținut, astfel, că ar fi trebuit să se observe împrejurarea că la reluarea judecății în apel instanța se afla în fața unei hotărâri irevocabile în legătură cu restituirea construcției nevândute și a terenului, nefiind posibilă reanalizarea acestor aspecte privitoare la restituirea în natură a imobilului.
Instanța de apel avea de soluționat un singur aspect, anume cel vizând obligarea Statului Român la plata contravalorii apartamentului imposibil de restituit în natură; totuși, din minuta soluției pronunțate în apel, rezultă că singurul apel admis este cel al pârâților, pârâtul Ministerul Finanțelor fiind obligat la plata contravalorii apartamentului acestora.
S-a susținut, totodată, că din soluția pronunțată ar rezulta că sunt menținute dispozițiile sentinței civile nr. 760/2000 a Tribunalului Constanța, privitoare la restituirea întregului imobil, ceea ce ar induce concluzia că subzistă obligația pârâților de a restitui apartamentul lor. S-a apreciat că hotărârea pronunțată este susceptibilă de interpretare, motiv pentru este necesară modificarea soluției în apel.
Recurenții au mai arătat că nu rezultă din conținutul minutei dacă a mai fost soluționat și apelul Consiliului Local al mun. C și al
Prin recursul formulat în termenul prev. de art. 301 cod proc. civilă de către pârâtul STATUL ROMÂN s-a susținut că soluția pronunțată în apel este susceptibilă de critică în raport de disp. art. 304 pct. 9 cod proc. civilă datorită neanalizării, de către tribunal, a aspectelor de fond evocate în calea de atac formulată de această parte și de modalitatea dezlegării în drept dată excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului în prezentul litigiu.
Recurentul pârât a apreciat că în cadrul acțiunii în revendicare urma să se realizeze compararea titlurilor părților, dându-se câștig de cauză părții al cărei titlu este mai bine caracterizat și al cărei drept este preferabil. S-a susținut faptul că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a realizat cu nerespectarea Decretului nr. 111/1951 art. 1 lit. d, astfel că bunul nu putea fi înstrăinat în mod valabil către subdobânditori.
În aceste condiții, titlul cel mai bine caracterizat apare ca fiind cel al reclamanților, față de cel al pârâților care au dobândit imobilul de la unnon dominus; buna credință a apelanților pârâți nu prezintă relevanță din punctul de vedere al efectelor juridice ale actelor încheiate. S-a solicitat, astfel, respingerea apelului apelanților pârâți.
Reclamanții intimați, și au depus concluzii scrise, arătând că recursul formulat de recurenții este lipsit de interes câtă vreme se menține acțiunea în revendicare prin care se lasă în deplină proprietate și posesie imobilul din str. - în raporturile cu pârâții Mun. C, Consiliul Local C, C și Statul Român.
S-a arătat că pentru apartamentul ocupat de pârâții, Statul Român a fost obligat la plata sumei de 234.200 lei, de unde se deduce că reclamanții nu pot fi atât în posesia acestui apartament, cât și a sumei reprezentând contravaloarea bunului vândut.
S-a solicitat, totodată, respingerea recursului formulat de Statul Român, întrucât deși aceeași parte a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 760/2000, prin C, nu au fost arătate în final motivele de fapt și în drept pe care se întemeiază această cale de atac; apelul nu putea viza decât opoziția cu privire la admiterea acțiunii în revendicare, cu toate că în recurs se susține contrariul. Prin decizia civilă nr. 212/2008 a Curții de APEL CONSTANȚAs -au admis însă recursurile celorlalte părți, stabilindu-se irevocabil că în raportul dintre dreptul comun și prevederile Legii nr. 10/2001 are întâietatea cea din urmă, dându-se preferință titlul chiriașului cumpărător - așadar, problema comparării titlurilor a fost tranșată, neputând să mai facă obiectul unei judecăți.
Analizând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor formulate, vor fi avute următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 760/13.11.2000 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosarul nr. /2000 a fost admisă acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu MUNICIPIUL C, CONSILIUL LOCAL C, STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanțelor, C, și, pârâții fiind obligați să lase în deplină proprietate și pașnică folosință, reclamanților, imobilul situat în C,- (fost 152) compus din casă cu parter și etaj și terenul aferent în suprafață de 321,99 mp.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 29059/1997 încheiat între C și și.
Prin decizia civilă nr. 590C/11.12.2007 a Curții de APEL CONSTANȚA - în opinie majoritară - au fost respinse apelurile declarate de apelanții pârâți Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar, fiind însă admise apelurile formulate de și, precum și de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de C; a fost schimbată în parte sentința instanței de fond, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului în prezentul litigiu, acțiunea fiind respinsă față de această parte ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală. A fost respins capătul de cerere privitor la constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu apelanții în condițiile Legii nr. 112/1996, respingând acțiunea în revendicare numai în ce privește apartamentul cumpărat de aceștia. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
În apel s-a avut în vedere că preluarea imobilului de către stat s-a realizat fără titlu valabil, conform Decretului nr. 111/1951, dar pârâții cumpărători au fost de bună credință la încheierea actului, astfel că titlul lor este preferabil titlului exhibat de reclamanți. S-a reținut că restituirea în natură a apartamentului dobândit de pârâții nu mai este posibilă, însă reclamanții nu pot fi privați de orice despăgubire pentru pierderea acestui bun, fiind așadar îndreptățiți să obțină valoarea de circulație a imobilului înstrăinat de stat.
Cât privește apelul Statului Român, Tribunalul a considerat că litigiul se poartă asupra unui imobil care aparține unității administrativ-teritoriale (Municipiul C) și se află în administrarea C, astfel că, față de dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, Statul nu are calitate procesuală pasivă, neavând obligația de restituire a imobilului.
Decizia civilă nr. 212C/26.06.2008 a Curții de APEL CONSTANȚAa admis recursurile formulate de reclamanții, și, cât și de pârâta C, cu consecința casării în parte a deciziei civile nr. 590/11.12.2007 și trimiterii cauzei spre rejudecare în apel, la aceeași instanță, sub aspectul soluționării acțiunii în revendicare în contradictoriu și cu Statul Român.
A fost respins ca nefondat recursul declarat de Statul Român împotriva aceleiași decizii.
Instanța de recurs a stabilit că în mod corect instanța de apel a avut în vedere buna credință a subdobânditorilor imobilului înstrăinat conform Legii nr. 112/1996, pârâții deținând apartamentul în calitate de chiriași încă din anul 1988; că în mod just s-a dat o dezlegare în drept conflictului dintre dreptul comun și Legea nr. 10/2001, concordantă practicii judiciare a, care a confirmat constant că între interesele legitime ale adevăratului proprietar și cele ale subdobânditorului de bună credință al imobilului preluat abuziv de stat și înstrăinat, preferabile sunt cele ale celui din urmă, pe rațiuni care țin de securitatea circuitului civil și stabilitatea raporturilor juridice.
Curtea a apreciat că prin aplicarea acestor principii a fost realizată în fapt operațiunea comparării titlurilor, iar soluția corectă dată capătului de cerere referitor la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare atestă acest fapt.
Instanța de recurs a dezlegat și chestiunea calității procesuale pasive a Statului Român prin raportare la soluțiile jurisprudențiale ale Curții Europene în spețele și Porteanu României, în care s-a afirmat că,vânzarea de către stat a bunului unei persoane, către un terț de bună credință, constituie o privare de proprietate, iar statul "nu și-a îndeplinit obligația pozitivă de a reacționa în timp util și cu coerență în ceea ce privește problema de interes general pe care o constituie restituirea sau vânzarea imobilelor intrate în posesia sa în virtutea decretelor de naționalizare". Că nu se cuvine ca o persoană care a beneficiat de o hotărâre definitivă, favorabilă, să suporte consecințele faptului că sistemul legislativ și judiciar intern a dus la coexistența a două hotărâri definitive, confirmând dreptul de proprietate al unor persoane diferite asupra aceluiași bun (cauza Raicu vs. România, hotărârea din 19 octombrie 2006).
Curtea de Apel a stabilit, pe aceste considerente, că Statul Român este răspunzător de prejudiciul creat prin privarea reclamanților de proprietatea asupra apartamentului din C,-, înstrăinat pârâților, motiv pentru care în mod greșit tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a statului.
Cu ocazia reluării judecății în apel, prin decizia civilă nr. 310/18.05.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost respins apelul formulat apelantul pârât Statul Român ca nefondat, dar a fost admis apelul formulat de apelanții pârâți și, fiindschimbată în partesentința civilă nr. 760/13.11.2000 a Tribunalului Constanța, pârâtul Statul Român prin - reprezentat DGFP C fiind obligat la plata sumei de 234.000 lei reprezentând contravaloare apartament proprietatea pârâților.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.
Sub acest aspect, recursul formulat de apelanții pârâți este fondat, întrucât soluția Tribunalului induce concluzia reținerii dispozițiilor primei instanțe referitoare la admiterea acțiunii în revendicare și față de aceste părți, deși în mod logic reținerea calității procesuale a Statului Român în prezentul litigiu, a existenței unei obligații proprii a Statului față de adevărații proprietari ai bunului înstrăinat terților de bună credință și a chestiunii tranșate a comparării titlurilor ar fi generat respingerea acțiunii în revendicare față de pârâții, ca nefondată.
În egală măsură, soluția menținerii,celorlalte dispoziții ale hotărârii date de prima instanță conduce la ipoteza menținerii și a dispozitivului sentinței nr. 760/2000 cât privește nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 29059/1997 încheiat între C și și, ipoteză contrazisă însă de considerentele deciziei pronunțate în apel.
Fiind vorba de o reluare a judecății în apel, tribunalul urma a pune în concordanță soluția rezultată din dezlegarea în drept anterioară, irevocabilă în baza deciziei civile nr. 212/C/26.06.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA ( care a casat în parte dec. nr. 590/11.12.2007 a Tribunalului Constanța ) și cea care se impunea cu ocazia reluării judecății în apel.
Prin urmare, schimbarea soluției de primă instanță urma să aibă în vedere și capătul de cerere admis inițial pe nulitatea actului de înstrăinare, în sensul respingerii capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 29059/1997.
Menținerea dispozițiilor din hotărârea primei instanțe va viza doar obligația pârâților Consiliul Local C, Municipiul C prin Primar și de a lăsa reclamanților, în deplină proprietate și posesie, imobilul situat în C,- (fost 152), jud.C, dar cu excepția apartamentului înstrăinat conform Legii 112/1995 pârâților.
Nu vor putea fi, însă, reținute ca întemeiate susținerile recurenților pârâți în legătură cu nepronunțarea instanței de apel asupra apelurilor pârâților-autorități locale, câtă vreme soluția în recurs asupra deciziei nr. 310 din 18 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Constanțaa vizat casarea în parte, fiind reținută ca irevocabil soluționată partea referitoare la temeiurile de nelegalitate evocate de Mun. C și Consiliul Local
Recursul formulat de STATUL ROMÂN împotriva deciziei civile nr. 310 din 18 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța este însă nefondat, întrucât considerentele acestei căi de atac ignoră dezlegarea în drept obligatorie indusă prin decizia civilă nr. 212/C/26.06.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA pe cele două aspecte ridicate, anume, calitatea procesuală pasivă incontestabilă a Statului în acest litigiu și rezolvarea corectă de către instanța de apel ( prin decizia civilă nr. deciziei civile nr. 310 din 18 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța ) a conflictului de norme și a chestiunii comparării titlurilor.
Astfel, fiind stabilit în condițiile art. 315 cod proc. civilă că Statul Român are calitate procesuală pasivă în prezenta acțiune în revendicare, că în urma comparării titlurilor nu s-a putut da prevalență celui evocat de reclamanți, ci titlului cumpărătorilor de bună credință și că în această situație Statul este ținut răspunzător de prejudiciul creat reclamanților ( în acord și cu jurisprudența CEDO ), instanța de apel nu mai putea decide în sens contrar, în sensul afirmat prin motivele de recurs - astfel cum de altfel s-a arătat în considerentele deciziei Tribunalului.
Pentru toate aceste considerente, va fi admis recursul pârâților și împotriva deciziei civile nr. 310 din 18 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța și modificată decizia atacată, în sensul că se va admite apelul apelanților și va fi schimbată în parte sentința civilă 760/13.11.2000 a Tribunalului Constanța, cu respingerea acțiunii în revendicare față de pârâții, dar și a capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 29059/1997.
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin C va fi obligat la plata către reclamanți a sumei de 234.200 lei reprezentând contravaloare apartament aparținând pârâților.
Pârâții Consiliul Local C, Municipiul C prin Primar și vor fi obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul situat în C,- (fost 152), jud.C, cu excepția apartamentului înstrăinat conform Legii 112/1995.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, cât privește admiterea acțiunii în revendicare.
Va fi respins apelul Statului Român formulat împotriva sentinței civile menționate.
Pentru considerentele arătate, va fi respins recursul STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin C, împotriva deciziei civile nr. 310/18.05.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, ca nefondat, această parte urmând a fi obligată în condițiile art. 274 cod proc. civilă, pe temeiul culpei procesuale, la plata către intimații reclamanți a 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul pârâților și, ambii cu domiciliul în C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 310 din 18 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul în C, strada -, nr.1, -5,.3,.17, județul C și intimatul pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin C, cu sediul în C, b-dul -.-, nr. 18, județul
Modifică decizia 310/18.05.2009 a Tribunalului Constanța, în sensul că: Admite apelul apelanților.
Schimbă în parte sentința civilă 760/13.11.2000 a Tribunalului Constanța, și respinge acțiunea în revendicare față de pârâții și capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 29059/1997.
Obligă Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin C la plata către reclamanți a sumei de 234.200 lei reprezentând contravaloare apartament aparținând pârâților.
Obligă pârâții Consiliul Local C, Municipiul C prin Primar și să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul situat în C,-(fost 152), jud.C, cu excepția apartamentului înstrăinat conform Legii 112/1995.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate, privitor la admiterea acțiunii în revendicare.
Respinge apelul Statului Român formulat împotriva sentinței civile menționate.
Respinge recursul STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin C, împotriva deciziei civile nr. 310/18.05.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și și intimații pârâți și, ca nefondat.
Obligă Statul Român la plata către intimații reclamanți la 2000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Jud.apel - -
Red.dec.recurs.jud./02.03.2010
Tehnored.disp.gref./02.03.2010
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
