Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 470/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 470
Ședința publică din data de: 11.11.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aglaia Vălan
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Antonela Cătălina
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1207R/27.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta - reclamantă, personal și asistată de avocat, care depune, în ședință publică, împuternicire avocațială nr. 19249/02.07.2008 și intimații - pârâți, reprezentat de avocat, care depune, în ședință publică, împuternicire avocațială nr. -/2008 și, personal și asistată de același avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta - reclamantă nu a depus timbru judiciar și nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși a fost citată cu mențiunea de a-și îndeplini această obligație.
Apărătorul recurentei - reclamante depune timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, respectiv chitanța seria - nr. -, eliberată de Trezoreria Sector 5 la data de 14.10.2008.
Curtea ia act de îndeplinirea de către recurenta - reclamantă a obligației stabilite în sarcina acesteia, prin rezoluția pusă la primirea dosarului, de a depune timbru judiciar și de a achita taxă judiciară de timbru în cuantumul fixat de către instanță.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților, admisibilitatea prezentei cereri de recurs, în raport de unicitatea căii de atac a recursului.
Apărătorul recurentei - reclamante apreciază că nu este vorba despre un recurs promovat împotriva unei decizii pronunțate în faza procesuală a recursului.
Totodată, formulează concluzii de respingere a excepției inadmisibilității recursului, pentru aspectele invocate în motivele de recurs depuse la dosar.
Apărătorul intimaților - pârâți și solicită admiterea excepției inadmisibilității prezentului recurs, invocată din oficiu de către C, la acest termen de judecată.
De asemenea, depune și comunică și părții adverse, concluzii scrise.
Precizează că potrivit dispozițiile art. 299 Cod procedură civilă, interpretateper a contrario, nu pot fi suspuse recursului hotărârile pronunțate în calea de atac a recursului.
Curtea reține cauza în vederea pronunțării asupra excepției inadmisibilității cererii de recurs formulată de către recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1207R/27.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și.
CURTEA
Princerereaînregistrată sub nr- la data de 27.11.2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2, reclamanta a formulat în contradictoriu cu pârâții și o acțiune în revendicare cu privire la imobilul teren și construcție în suprafață de 210 mp situat în B,-, sector 2.
În motivarea cererii, s-a arătat că reclamanta este proprietara imobilului în cauză, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 129/27.01.2000 de BNP, pârâții considerându-se proprietari ai aceluiași teren, în baza sentinței civile nr. 4391/07.05.2002 pronunțată în dosarul nr. 1695/2000 al Judecătoriei Sectorului 2. mai arătat că proprietarul inițial al imobilului în suprafață de 350 mp situat în B,-, sector 2, fost, în baza declarației de impunere individuală din anul 1952. În anul 1955, în baza certificatului de moștenitor /953/05.05.1955 s-a deschis rol fiscal pentru moștenitorii acestuia, fiecare cu câte o cotă de 1/6 din imobil, iar în anul 1948 moștenitorii au declarat că dețin teren în suprafață de 420 mp.
În anul 1959, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 07.02.1959, trei din moștenitori, și-au înstrăinat cotele către și, iar la aceeași dată, doi dintre ceilalți moștenitori și-au vândut cotele către și. Din eroare, în evidențele primăriei a rămas înscrisă pentru moștenitorul suprafața de 210 mp, cât avea împreună cu ceilalți doi moștenitori și înainte ca aceștia să vândă soților și.
În anul 1997, în urma decesului soților, a rămas ca moștenitoare a imobilului, care în același an, a vândut pârâtului prin contractul vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2012/08.08.1997 suprafața de teren de 140 mp.
În anul 1999, soții au vândut fiului lor terenul în suprafață de 210 mp, care la rândul său l-a vândut reclamantei prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 129/27.01.2000.
Prin sentința civilă nr. 4391/07.05.2002 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 în dosar nr. 1695/2000, dosar în care pârâții au avut calitatea de reclamanți, iar reclamanta - calitatea de intervenientă în interes propriu, a fost admisă acțiunea de uzucapiune pentru suprafața de 210 mp situată în B,-, sector 2.
Pârâții și au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității, a autorității de lucru judecat și a lipsei de interes, solicitând și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea excepției inadmisibilității, se arată că acțiunea în revendicare implică acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, or în cazul de față, acțiunea în revendicare este îndreptată de cel ce se pretinde proprietar și e și posesor, împotriva unui neposesor.
Pe excepția autorității de lucru judecat, s-a arătat că între cauza ce a făcut obiectul dosarului 1695/2000 și cauza de față, există tripla identitate de cauză, obiect și părți.
Prinsentința civilă nr. 1203/12.02.2008pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 în dosar nr-, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiată, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și a fost respinsă acțiunea pentru existența autorității de lucru judecat.
În motivarea sentinței, s-a reținut, în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii, că susținerile pârâților vizează fondul raporturilor dintre părți, iar nu o condiție de admisibilitate.
Cu privire la autoritatea de lucru judecat, s-a reținut că există identitate de părți, iar pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni este suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul final urmărit de către reclamant este același, chiar dacă în primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidentală un drept invocat de o parte. De asemenea, nu este necesar ca obiectul să fie formulat identic în ambele acțiuni, importantă fiind finalitatea urmărită de către reclamant. Astfel, în ambele acțiuni, reclamanta invocă dreptul său de proprietate asupra imobilului în suprafață de 210 mp situat în B,-, sector 2, drept de proprietate dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 129/27.01.2000.
În ceea ce privește cauza, s-a reținut că această condiție vizează cauza raportului juridic dintre părți, iar nu cauza cererii de chemare în judecată. Prin hotărârea anterior pronunțată, prima instanța a soluționat fondul, respingând ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de către reclamantă, pe considerentul că din conținutul suplimentului la raportul de expertiză a rezultat că terenul dobândit de aceasta prin act autentic de la, este diferit de terenul cu privire la care reclamanții (pârâții din prezenta cauză) au invocat uzucapiunea de 30 de ani.
Prindecizia civilă nr. 1207R/27.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, a fostrespins ca nefondat recursulreclamantei.
Pentru a hotărâ astfel, instanța de recurs a apreciat asupra autorității de lucru judecat criticată în cauză, că lipsa sau prezența unor părți în plus față de primul proces nu duce la înlăturarea identității de părți, cât timp părțile față de care se invocă autoritatea de lucru judecat, au figurat în ambele procese, indiferent de denumirea poziției lor procesuale, aceasta fiind și situația de față. Sub acest aspect, primul motiv de recurs a fost considerat ca nefondat.
În ceea ce privește identitatea de obiect și cauză, Tribunalul le-a analizat în mod unitar, față de strânsa legătură existentă între aceste două elemente, reținând două aspecte esențiale:
În primul rând, nu se mai poate invoca greșita calificare a cererii de intervenție principală formulată într-un proces soluționat în mod irevocabil, modul de calificare și de soluționare a acestei cereri intrând în puterea lucrului judecat. Astfel, toate argumentele legate de obiectul cererii, nu mai pot fi avute în vedere în prezentul litigiu, cât timp este evident că cererea a fost calificată ca și cerere de intervenție principală, având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al intervenientei, în contradictoriu cu pârâții care invocau uzucapiunea.
În al doilea rând, apreciind ca fiind corectă concluzia instanței de fond, Tribunalul a reținut că, pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni este suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul final urmărit de către reclamant este același, chiar dacă în primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidentală un drept invocat de o parte. De asemenea, nu este necesar ca obiectul să fie formulat identic în ambele acțiuni, importantă fiind finalitatea urmărită de către reclamant. Or, cât timp cererea de intervenție principală a fost întemeiată pe art. 480 cod civil și a fost soluționată ca o cerere de acest tip, iar în considerente instanța a reținut că din conținutul suplimentului la raportul de expertiză rezultă că terenul dobândit de intervenientă prin act autentic de la, este diferit de terenul cu privire la care reclamanții (pârâții din prezenta cauză) invocă uzucapiunea de 30 de ani, rezultă că instanța a procedat la o comparare de titluri, în temeiul art. 480 Cod civil.
Împotriva acestei decizii a formulat unnou recursreclamanta, solicitând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța de apel.
În motivarea recursului întemeiat pe art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, a fost invocată nulitatea deciziei, întrucât instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
S-a arătat că față de existența certificatului de atestare fiscală nr. -/02.08.2007 emis de Direcția de Impozite și Taxe Locale () Sector 2 B, în care se arată că valoarea imobilului în litigiu situat în B,-, sector 2, este de 101.088 lei noi, în mod greșit instanța a calificat calea de atac ca fiind recursul, când în mod corect calea de atac trebuia să fie apelul, față de prevederile art. 2821alin. 1 Cod procedura civilă.
Dacă instanța ar fi calificat în mod corect calea de atac ca fiind apelul, hotărârea trebuia să fie pronunțată de doi și nu de trei judecători, așa cum a fost alcătuit completul de judecată care a pronunțat hotărârea atacată cu prezentul recurs. Mai mult decât atât, la instanța de fond recurenta a arătat că plătit și taxa de timbru pentru o valoare mai mare de 100.000 lei noi.
În susținerea recursului a fost depus la dosar certificatului de atestare fiscală nr. -/02.08.2007 emis de Sector 2.
Intimații pârâți au formulatîntâmpinareprin care au invocat excepția inadmisibilității recursului, prin interpretareaper a contrarioa dispozițiilor art. 299 Cod procedură civilă, precum și excepția nulității recursului prin raportare la art. 3021Cod procedură civilă și neidentificarea hotărârii atacate cu numărul sau data când a fost pronunțată. Pe fondul recursului, s-a arătat că reclamanta este cea care a evaluat obiectul cererii de chemare în judecată, astfel că nu este întemeiată susținerea că instanța de judecată nu a ținut seama de certificatul de atestare fiscală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul este inadmisibil, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Potrivit încheierii de ședință a instanței de fond din data de 15.01.2008, reclamanta prin apărător a evaluat provizoriu imobilul la valoarea de un miliard lei vechi. Asupra acestei evaluări, reclamanta nu a revenit ulterior, singura referire la o altă valoare a imobilului, fiind efectuată în prezenta cale de atac, prin invocarea certificatului de atestare care confirmă depășirea cuantumului indicat de către reclamantă.
Astfel, judecata s-a efectuat irevocabil prin decizia atacată, cu aplicarea prevederilor art. 2821alin. 1 Cod procedură civilă, în două grade de jurisdicție, considerându-se că litigiul are un obiect de până la un miliard lei vechi inclusiv (100.000 lei noi), potrivit limitelor stabilite anterior de către reclamantă.
Cum recursul este promovat împotriva unei hotărâri irevocabile, Curtea va constata că nu este îndeplinită una dintre condițiile preliminare de exercitare a căii de atac, dedusă din interpretarea disp. art. 299 Cod procedură civilă, astfel că va respinge recursul ca inadmisibil, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, fără a mai proceda la analiza celorlalte considerente invocate în susținerea și combaterea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil, recursul formulat de către recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1207R/27.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. / Tehnored. AP/ / 2 ex.
Judecători recurs - Secția a III-a Civilă:, C,
Președinte:Aglaia VălanJudecători:Aglaia Vălan, Georgeta Stegaru, Antonela Cătălina
