Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 471/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(818/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.471
Ședința publică de la 8 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantele reclamante, și, împotriva sentinței civile nr.1898 din 18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și.
are ca obiect - revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, pentru apelantele reclamante, și, în baza împuternicirii avocațiale nr.66252 emisă de Baroul București -Cabinet Individual, intimata pârâtă personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/14.05.2009, emisă de către Baroul București - Cabinet Individual, același avocat reprezintă și intimații pârâți, și, în baza aceleiași împuterniciri avocațiale.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Părțile învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, ia act de declarația părților și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul apelantelor reclamante solicită admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii; nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimaților pârâți solicită respingerea apelului conform motivelor pe larg expuse în întâmpinarea depusă la dosar și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate; solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 10.12.2007, sub nr-, reclamantele, au chemat în judecată pe pârâții, -, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul nr.1 situat la parterul imobilului din B,-, sector 1 compus din 3 camere, hol, bucătărie, baie, vestibul, culoar, wc, cameră, boxă, verandă în suprafața utilă de 123,18 mp, cota de 20,79% din părțile de folosință comună ale imobilului și 31,35 mp teren situat sub construcție (astfel cum acest imobil este individualizat în contractul de vânzare - cumpărare nr.3161/17892/06.02.1997), precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că sunt moștenitoarele defunctului G, conform certificatului de moștenitor nr. 131/06.05.1996 eliberat de BNP " ".
Reclamantele au mai arătat că imobilul situat în B,-, sector 1 fost dobândit de autorul lor G în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 27769/31 mai 1945 și transcris sub nr. 8598/31.05.1945.S-a precizat că imobilul era avariat de bombardament, iar. defunctul din surse proprii l-a renovat și construit.
Imobilul a fost preluat de către stat în mod abuziv, fără titlu valabil, în baza Decretului nr.92/1950, defunctul neîncadrându-se în categoria persoanelor pentru care se putea face naționalizarea imobilelor,deoarece în anul 1950 era achizitor.
Reclamantele au menționat că la data de 08.07.1997 au formulat acțiune în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului B,prin care au solicitat să se constate calitatea lor de proprietari asupra terenului în suprafață de 277 mp și asupra apartamentelor de la parter și la etajul 1 și să se dispună lăsarea în deplină proprietate, posesie și folosință a imobilului din- sector 1, acțiune care a fost admisă prin sentința civilă nr.16947/25.11.1997 a Judecătoriei Sectorului 1
După soluționarea cauzei, Primarul General al Municipiului Bae mis dispoziția nr. 808/30.03.1998 de restituire a imobilului.
Reclamantele au așteptat să se întocmească procesul-verbal de punere în posesie, dar la data de 13.08.1998,prin adresa nr. 5787 Primăria Municipiului B le-a înștiințat că în cursul anului 1997 vândut apartamente din imobil chiriașilor.
Au mai arătat reclamantele că au notificat atât Primăria Generală a Municipiului B cât și Prefectura, în baza Legii nr. 10/2001, cu notificarea nr.1176/10.07.2001 și nr. 2003 din 2001 - prin executor judecătoresc, dar nu a primit nici un răspuns.
Prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 3161/17892/06.02.1997 familia a cumpărat în baza Legii nr. 112/1995, apartamentul nr. 1 de la parterul imobilului din B,-, sector 1.
S-a susținut că,întrucât atât reclamantele cât și pârâții dețin acte autentice cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului se impune compararea titlurilor autorilor de la care provin cele două titluri de proprietate, urmând să aibă câștig de cauză cel care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil.
Dreptul de proprietate al reclamantelor asupra imobilului este preferabil titlului de proprietate al pârâților, care emană de la un neproprietar.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 480 și următoarele Cod civil, art. 6 alin.1 din Legea nr.213/1998, art. 20 din Constituția României, art.1 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
La data de 14.01.2008,pârâții au depus la dosar întâmpinare (filele 21-24), prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamanților, arătând că defunctul și soția sa, au dobândit imobilul din-, parter,.1,sector 1 prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3161/17892/06.02.1997 încheiat cu Primăria Municipiului B în baza Legii nr.112/l995. Vânzarea a fost făcută cu respectarea prevederilor legale, nefiind administrată nicio dovadă că această convenție ar fi fost încheiată cu scopul de a frauda interesele reclamantelor.
Pârâții au mai arătat că în temeiul art.1854 Cod civil, posesia creează o prezumție de proprietateiuris tantum,aceastaîncetând numai când posesorul se dovedește a fi de rea credință. Or, în speță ei au fost și sunt de bună credință, neavând cunoștință de faptul că reclamantele s-au judecat cu pentru restituirea în natură a imobilului. Totodată Primăria Municipiului B reprezentată prin mandatar C Herăstrău Nord A la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.3161/17892/06.02.1997 nu i-a înștiințat de demersurile făcute de reclamante în vederea restituirii în natură a imobilului, neexistând în acest sens o interdicție de vânzare.
Pârâții au susținut că naționalizarea imobilului a fost făcută cu respectarea legislației în vigoare la acel moment,astfel că imobilul a fost trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, în baza Decretului nr.92/1950. Astfel, autorul reclamantelor G avea funcția de achizitor (merceolog), neîncadrându-se în vreuna din funcțiile care potrivit art.2 din Decretul nr.92/1950 erau exceptate de la naționalizare.
Prin urmare, dreptul lor de proprietate este preferabil, având în vedere principiul"impari causa possesor potior habere debet" (într- cauză egală trebuie ca posesorul să fie considerat mai puternic).
În dovedirea cererii, reclamantele au solicitat și li s-a încuviințat proba cu înscrisuri, depunând la dosar, in copie, următoarele: actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.27669/31.05.1945 de Tribunalul Ilfov - Secția notariat (filele 78),certificat de moștenitor nr.131/06.05.1996 emis de BNP (fila 9), sentința civilă nr.16947/25.11.1997 a Judecătoriei Sectorului 1 (fila 10), Dispoziția nr.808/30.03.1998 emisă de Primarul General al Municipiului B (fila 11), adresa nr.5787/13.10.1998 emisă de Primăria Municipiului B - Departamentul Patrimoniu Imobiliar (fila 12),contractul de vânzare-cumpărare nr.3161/17892 din 06.02.1997 (fila 13), certificat de moștenitor nr.89/12.09.2000 emis de Mindra - Camilia (fila 14), sentința civilă nr.15417/15.09.2000 a Judecătoriei Sectorului 1 (fila 15), adresa nr.9266 din 16.12.1992 emisă de C Herăstrău Nord A (fila 45), adresa nr.11677 din 17.01.2002 emisă de Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1 (fila 47), declarație autentică dată de reclamantele și (fila 48), declarație autentificată sub nr.1268/06.05.1996 de BNP, dată de numiții și G (fila 49), Decizia nr.26.754/10.08.1971 a Consiliului Popular al Sectorului 1 (fila 50), adresa nr.2502/06.07.2007 emisă de Primăria Municipiului B - Direcția Juridic, Contencios, Legislație (fila 53).
Pârâții au solicitat și li s-a încuviințat proba cu expertiză construcții.
Raportul de expertiză construcții efectuat de expertul a fost atașat la filele 59-77 din dosar.
Prin sentința civilă nr. 8195/16.09.2008, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V- Civilă sub nr-, la data de 12.07.2008.
Prin sentința civilă nr.1898/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantele,.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că pârâții și Autorul pârâților, au fost de bună-credință, în favoarea or operând prezumția consacrată de dispozițiile art.1899 alin.2 Cod civil, prezumție care nu a fost răsturnată de către reclamanți.
Împotriva sentinței civile de mai sus au formulat apel apelantele reclamante, și, invocând dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod de procedură civilă, arătând următoarele:
- se impunea compararea titlurilor autorilor de la care provin cele două titluri de proprietate;
- în cauză era relevant titlul autorului și nu buna-credință a chiriașului-debitor;
- în cauză se impunea jurisprudența în materie;
- instanța de fond nu a analizat titlul de proprietate al apelantelor;
- valabilitatea titlului impune concordanța cu legile în vigoare la data preluării bunului;
- naționalizarea s-a făcut cu încălcarea Constituției în vigoare la acel moment;
- Decretul nr.92/1950 nu a constituit în sine un titlu legal de dobândire a dreptului de proprietate de către stat;
- titlul de proprietate al apelantelor este mai bine caracterizat și are prioritate.
În drept, au invocat dispozițiile art.282 și urm. Cod de procedură civilă, art.480 și urm. Cod civil, art.20 din Constituția României și art.1 din primul Protocol
Intimații pârâți au formulat întâmpinare, față de apelul formulat, prin care au solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Apelul este nefondat.
Astfel, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.27769 din 31.05.1945 de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat numitul Gad obândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-,compus din teren în suprafață de 277 mp și construcția edificată pe teren,avariată de bombardamentele aeriene.
Acest imobil a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950, figurând în Anexa de B, poziția 22, pe numele "G ".
Potrivit certificatului de moștenitor nr.13l/06.05.1996 eliberat de BNP, reclamantele, și sunt moștenitoarele defunctului G, decedat la data de 23.06.1976.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3161/17892 din 06.02.2007, Primăria Municipiului B prin mandatar C Herăstrău Nord A,în calitate de vânzător a înstrăinat pârâtei și autorului pârâților, cumpărători, apartamentul nr.1 situat la paterul imobilului din B,-, sector 1, compus din trei camere, hol, bucătărie, baie, vestibul, culoar, WC, boxă, în suprafață utilă de 123,18 mp, împreună cu cota de 20,79% din părțile de folosință comună și 31,35 mp teren situat sub construcție.
Prin sentința civilă nr.16947/25.11.1997 a Judecătoriei Sectorului 1 Baf ost admisă acțiunea formulată de reclamantele, și în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului B și a fost obligat acesta să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B,-,compus din teren în suprafață de 277 mp și construcție formată din subsol,compus din 5 camere, vestibul, boxă, WC și culoar; parter,compus din 3 camere, bucătărie, baie, culoar, vestibul, hol și verandă; apartamentul de la etajul 1, compus din 3 camere, bucătărie, baie, culoar, vestibul, hol și verandă.
Ca urmare a pronunțării acestei hotărâri judecătorești, Primarul General al Municipiului Bae mis Dispoziția nr.808/30.03.1998, prin care a dispus restituirea în proprietatea reclamantelor, și a imobilului situat în B,-, compus din teren în suprafață de 277 mp și construcție formată din apartamentul de la subsol,compus din 5 camere, vestibul, boxă, WC și culoar; apartamentul de la parter,compus din 3 camere, bucătărie, baie, culoar, vestibul, hol și verandă, precum și apartamentul de la etajul 1, compus din 3 camere, bucătărie, baie, culoar, vestibul, hol și verandă.
Având în vedere că în speță atât reclamantele, cât și pârâții invocă un drept de proprietate asupra imobilului, prezentând fiecare câte un titlu, tribunalul a apreciat că trebuie să procedeze la compararea titlurilor pentru a stabili care dintre ele este preferabil, deci care dintre ele justifica in plan probatoriu apartenența dreptului la unul sau altul dintre patrimonii.
În acest sens, se reține că, criteriile de preferință consacrate de doctrină și practica judiciară în materia acțiunii în revendicare nu mai pot fi considerate valabile după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001,care are caracterul unei legi speciale,ce derogă de la dreptul comun.
Legea nr.10/2001, prin dispozițiile art.46 alin 2 din Legea nr.10/2001 a reglementat un criteriu expres de preferință și un adevărat mod de consolidare a titlului de proprietate dobândit de foștii chiriași, în condițiile Legii nr.112/1995 și cu bună-credință. Astfel, potrivit art.46 alin 2 din Legea nr.10/2001, actele juridice de înstrăinare chiar având ca obiect imobile preluate de stat fără titlu, încheiate cu buna credință rămân valabile și deci dobânditorul rămâne proprietarul imobilului.
Dispozițiile art.46 din Legea 10/2001 reprezintă un caz particular de aplicare a principiului validității aparentei îndrept (error communis facil jus),care presupune întrunirea concomitentă a bunei-credințe a cumpărătorului și a condiției ca acesta să se fi aflat într-o eroare comună și invincibilă.
Pentru a produce efecte juridice,este necesar ca buna-credință să fie în afara oricărei îndoieli culpabile.
Cât privește cerința ca cumpărătorul să se fi aflat într-o eroare comună și invincibilă, aceasta presupune faptul că titularul aparent al dreptului real (Statul Român) creează tuturor convingerea legitima ca este titularul dreptului respectiv si ca situația respectivă este reala, astfel încât orice persoana cu o prezenta si diligenta normala ar fi perfectat contractul fără sa aibă îndoieli cu privire la eventuala valabilitate a contractului de vânzare-cumpărare.
Curtea constată că aceste condiții sunt îndeplinite în cauza de față. Astfel, pârâții și autorul pârâților au fost de bună-credință, în favoarea lor operând prezumția consacrată de disp.art.1899 alin.2 Cod civil, prezumție care nu a fost răsturnată de către reclamanți.
Pe de altă parte, pârâta și autorul pârâților au avut convingerea legitimă că Statul este titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu, având în vedere că la data încheierii contactelor de vânzare-cumpărare în baza Legii nr.112/1995 valabilitatea titlului statului nu fusese contestată de foștii proprietari, neexistând vreo cerere de restituire în natură formulată în temeiul Legii nr.112/1995 și nici acțiune în revendicare formulată de aceștia pe rolul instanțelor judecătorești. Acțiunea în revendicare formulată de reclamantele, și în contradictoriu cu a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 B la data de 08.07.1997,după încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.3 l61!17892/06.02. 1997.
de aceste considerații, Curtea constată că potrivit art.18 lit.d din Legea nr.10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în situația în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale.
Prin această normă juridică, deși este recunoscută existența dreptului de proprietate, i se închide persoanei îndreptățite la beneficiul măsurilor reparatorii calea obținerii unei reparații în natură imposibil de aplicat din punct de vedere juridic, din moment ce dreptul fusese anterior înstrăinat unui terț.
Prin această dispoziție legală, având în vedere necesitatea asigurării stabilității circuitului juridic civil, se statuează obligativitatea menținerii situației juridice create în mod valabil în aplicarea dispozițiilor Legii 112/1995 și se instituie indirect un criteriu de preferință în favoarea persoanelor ce au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în baza art.9 din Legea 112/1995, criteriu aplicabil la soluționarea acțiunii în revendicare.
Cu alte cuvinte, voința legiuitorului de a menține situația juridică ce a fost creată în mod valabil în aplicarea Legii 112/1995 și de a repara exclusiv prin echivalent prejudiciul cauzat prin preluarea abuzivă a imobilului, constituie un criteriu de preferință în beneficiul pârâților, dobânditori ai imobilului în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea 112/1995, superior vechimii și transmisiunii legale a titlului de proprietate de care s-au prevalat reclamantele.
Totodată, se reține că în ședința din 9 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 60/2007 s-a pronunțat în cadrul unui recurs în interesul legii în sensul că:
" Cu privire la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și soluționate neunitar de instanțele judecătorești, Secțiile Unite decid:
Concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiuluispecia/ia generalibus derogant,chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
În cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială (Legea nr. 10/2001)și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, convenția are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice."
Așadar și prin această decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție care este obligatorie pentru instanțe conform art. 329 alin 3 Cod procedură civilă s-a stabilit prioritatea titlului de proprietate al chiriașului, în sensul că legea specială nr.10/2001 are prioritate, lege care prevede doar posibilitatea acordării de despăgubiri reclamanților și nu posibilitatea restituirii în natură.
Astfel fiind, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Curtea va respinge ca nedovedită cererea de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantele reclamante, și, toate domiciliate în B,-, sector 2 și cu domiciliul ales la av. în B, nr.43,.2,.2,.7,.59, sector 4, împotriva sentinței civile nr.1898 din 18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și, toți domiciliați în B,-, parter,.1, sector 1.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată, ca nedovedită.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnored.
8 ex/17.12.2009
-----------------------------------------
- Secția a V-a -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma
