Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 476/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 476
Ședința publică de la 13.11.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 1701/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant personal, lipsind intimatul-pârât INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Recurentul-reclamant personal, depune la dosarul cauzei o cerere prin care solicită ca prezentul dosar să se judece din nou la Tribunalul București, instanța inițial investită și nu la Tribunalul Buzău întrucât el se află în prezent la Penitenciarul Rahova B. De asemenea, depune la dosarul cauzei un memoriu, în două exemplare, prin care precizează că suma pe care o solicită de la pârâta Inspectoratul Județean de Poliție B, cu titlu de daune morale este în cuantum de 170.000.000 lei noi.
La interpelarea Curții, recurentul-reclamant precizează că cererea de recurs pe care a formulat-o este formulată împotriva încheierii de ședință din data de 07.05.2008 prin care Tribunalul Buzăua suspendat cauza în conformitate cu dispozițiile art. 1551.pr.civ.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, precizează că din analiza susținerilor orale ale recurentului-reclamant precum și din actele și lucrările dosarului rezultă că, recurentul-reclamant a înțeles să se judece în contradictoriu cu Inspectoratul Județean de Poliție situație în care, Tribunalul București -Secția a III-a Civilă, corect a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău. La rândul său, Tribunalul Buzău, la data de 07.05.2008 a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 1551.pr.civ. întrucât reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței în sensul de a-și preciza în drept și în fapt acțiunea conform art. 112.pr.civ. Față de aceste aspecte, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, invocă excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București în soluționarea cauzei de față, apreciind că instanța competentă să judece recursul formulat de reclamantul este Curtea de Apel Ploiești, solicitând admiterea excepției.
Recurentul-reclamant personal, învederează instanței că la data de 01.10.2008 a formulat cerere de strămutare a dosarului de la Tribunalul Buzău la Tribunalul București, dar nu a primit în acest sens nici un răspuns.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III a Civilă, la data 16.11.2007, sub nr-,așa cum a fost precizată la termenul de judecată din data de 20.12.2007, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului B și a solicitat instanței să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 50.000.000 Euro, ce reprezintă prejudiciul ce i-a fost cauzat de pârât.
Reclamantul nu a indicat temeiul de drept în baza căruia a formulat această cerere.
La data de 12.12.2007, pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului, ca nefondată.
Prinsentința civilă nr. 1701/20.12.2007pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, urmare a invocării din oficiu a excepției de necompetență teritorială a instanței, s-a declinat competența soluționării cererii în favoarea Tribunalului Buzău.
Cauza a fost înregistrată la 30.01.2008, pe rolul Tribunalului Buzău -Secția civilă sub nr-, iar prin încheierea de ședință din 07.05.2008 s-a dispus suspendarea cauzei în baza art. 1551Cod procedură civilă, până când reclamantul se va conforma dispozițiilor instanței, de a preciza acțiunea în fapt și în drept, în sensul dispozițiilor art. 112 Cod procedură civilă, astfel cum s-a dispus prin încheierea anterioară de ședință din 12.03.2008, pentru ca, în raport de această precizare, să poată fi pusă în discuție excepția tardivității acțiunii. Reclamantul aflat în detenție la Penitenciarul Rahova, nu a fost prezent la nici unul dintre termenele de judecată ale cauzei înregistrate pe rolul Tribunalului Buzău.
La comunicarea acestei încheieri, în data de 21.05.2008, reclamantul (aflat în detenție) a formulat în scris recurs, prin care, fără a indica temeiul de drept și hotărârea atacată, a arătat că nu a avut cunoștință de sentința de declinare a cauzei și că nu dorește să fie judecat de Tribunalul Buzău, ci de Tribunalul București; recurentul a motivat această solicitare făcând referire la modalitatea de desfășurare a judecății penale, în urma căreia a fost condamnat la 25 de ani de închisoare. Aceeași susținere este conținută în memoriul depus anterior prin poștă, la data de 30.04.2008, în dosarul Tribunalului Buzău
Prin memoriile depuse în prezentul recurs la data de 13.11.2008, recurentul a reiterat aceste motive, arătând că Tribunalul Bucureștia declinat cauza, fără a-i trimite vreo comunicare. Totodată a fost precizat cuantumul daunelor materiale solicitate, ca fiind 170 milioane lei noi.
Anterior, recurentul a expediat prin poștă la data de 30.04.2008, Tribunalului Buzău, înscrisul intitulat memoriu prin care a arătat că dorește ca dosarul să fie judecat în
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Prealabil analizei, Curtea va constata că este învestită a soluționa recursul împotriva sentinței civile nr. 1701/20.12.2007, pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, prin care s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Buzău.
Această concluzie, deși contrară susținerilor orale ale recurentului din ședința publică de la data de 13.11.2008, rezultă din conținutul înscrisurilor care argumentează recursul, convergente în solicitarea ca soluționarea cauzei să nu fie efectuată de către Tribunalul Buzău. Totodată, prin această interpretare, Curtea a înțeles să facă aplicarea dispozițiilor art. 3021și 303 Cod procedură civilă, referitoare la depunerea în scris a motivelor recursului.
Cât privește depășirea termenului de formulare a recursului (limitat conform 158 alin. 3 Cod pr. civilă, la 5 zile de la pronunțare, în cazul hotărârilor declinatorii de competență), Curtea apreciază că, față de aflarea recurentului în detenție și luarea la cunoștință de conținutul soluției de declinare, odată cu adresa Tribunalului Buzău din 11.04.2008 de solicitare a precizării cererii, sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 103 alin. 1 teza finală și alin. 2 Cod procedură civilă, conform cărora decăderea datorată neexercitării căii de atac în termenul legal, poate fi înlăturată dacă partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, urmând a îndeplini actul de procedură în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Astfel, memoriul expediat prin poștă de către recurent la dosarul Tribunalului Buzău, la data de 30.04.2008, conținând aceeași referire la solicitarea de efectuare a judecății de către Tribunalul București, se încadrează în termenul mai sus menționat, prin raportare la data de 11.04.2008 de emitere a adresei instanței (filele 21, 22, 23 dosar Tribunalul Buzău ).
Fiind învestită a soluționa recursul împotriva hotărârii declinatorii de competență a Tribunalului București, Curtea constată că devine nerelevantă analiza excepției de necompetență teritorială a Curții de Apel București, invocată la acest termen de către reprezentantul Ministerului Public, prin raportare la încheierea Tribunalului Buzău din 07.05.2008.
Asupra modalității de soluționare a excepției de necompetență teritorială a Tribunalului București, Curtea constată că, față de aflarea sediului pârâtului în raza teritorială a Tribunalului Buzău, în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod procedură civilă, norma având caracter imperativ în litigiile privitoare la persoane și atrăgând o competență teritorială absolută și exclusivă, ce poate fi invocată și de instanță din oficiu.
Astfel, constatând ca fiind neîntemeiată critica de nelegalitate, încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă (hotărârea dată cu încălcarea competenței altei instanțe), Curtea va concluziona că sentința atacată este legală și temeinică, nefiind afectată de vreunul dintre motivele de casare sau modificare, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de către recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 1701/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
GREFIER
Red. /.red. AP/ / 2 ex.
Judecător fond - Secția a III-a Civilă:
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă
