Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 476/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1791/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 476
Ședința publică de la 08.10.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror .
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 302 din 04.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
are ca obiect - acțiune în pretenții (reparare prejudicii erori judiciare).
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 05.10.2009 a unor concluzii scrise, formulate de către apelantul reclamante, prin care se solicită și judecarea pricinii în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Codul d e procedură civilă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau probe de administrat.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin.1 Codul d e procedură civilă, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât, în mod greșit, instanța tribunalului a respins acțiunea ca inadmisibilă, prin raportare la prevederile art. 504 Cod procedură penală.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, sub nr-, la data de 31.07.2008, pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 500.000 Euro, fără cheltuieli de judecată.
Reclamantul și-a motivat în fapt cererea arătând că a fost condamnat de Tribunalul Militar, pe nedrept, la 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de rebeliune contra autorității statului și ca atare, în perioada 1919-1968, executat la canal 7 ani, a avut domiciliu obligatoriu 6 ani, a fost bătut și pus la munci grele.
Acesta a mai învederat că daunele morale suferite sunt justificate dat fiind suferințele îndurate, în timpul închisorii fiind bătut cu parul/ciomagul, supus la munci grele.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a depus, la data de 9.10.2008, întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii. Acesta a arătat în întâmpinare că din petitul acțiunii și parcurgerea motivării în fapt a acesteia nu rezultă incidența vreunuia dintre cazurile prevăzute de Legea nr. 554/2004 care să atragă analiza acestei cereri de către instanța de contencios administrativ. Altfel spus, prin cererea de față nu este contestat un act administrativ care să-l fi vătămat pe reclamant într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim. De asemenea, s-a arătat că reclamantul nu a pus în discuție nesoluționarea în termen, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri sau refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim al reclamantului. Prin raportarea celor arătate de reclamant la dispozițiile art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004, pârâtul a susținut excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ.
In drept, au fost invocate prevederile art.115 Cod de procedură civilă.
Prin încheierea de ședință din 20.11.2008, Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței funcționale, invocate din oficiu, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și a înaintat-o conducerii Tribunalului București pentru repartizarea ei la o secție civilă.
Cauza a fost înregistrată la Secția a IV-a Civilă a Tribunalului București sub nr-, la data de 10.12.2008.
La termenul de judecată din data de 21.01.2009, în ședință publică, Tribunalul a pus în vedere reclamantului, prin mandatar, să precizeze în scris dacă temeiul juridic al cererii de chemare în judecată este reprezentat de răspunderea civilă delictuală, în condițiile art. 998 - 999 cod civil sau se solicită daune pentru condamnare nelegală, în condițiile art. 504 Cod procedură penală.
Prin aceiași încheiere, instanța a prorogat discutarea excepției inadmisibilității invocate de pârât după precizarea cererii de chemare în judecată.
La data de 4.03.2009, prin actul depus, în ședință publică, reclamantul a precizat: "îmi întemeiez declarația pe latura penală art. 504 CPP și pe latura civilă."
Prin sentința civilă nr.302/04.03.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamantul, ca inadmisibilă.
Procedând la analiza cu prioritate a excepției inadmisibilității prin raportare la temeiul juridic invocat, conform art.137 alin.1 Cod de procedură civilă, Tribunalul a reținut că, din adresa nr.75536/6.11.1990 eliberată de Ministerul d e Interne, rezultă că reclamantul a fost condamnat de Tribunalul Militar pentru unitățile la 20 ani muncă silnică prin sentința nr.211/20.03.1954 și la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de rebeliune contra autorității statului de Tribunalul Militar B.
Din aceeași adresă Tribunalul a reținut că, la data de 3.07.1959, a fost eliberat înainte de termen, conform Ordinului nr.40006/26.06.1959 al Tribunalului Popular al Raionului M, iar prin decizia MAI nr. 57827/30.11.1959 i s-a fixat domiciliu obligatoriu în comuna, Raion, pe o perioadă de 12 luni, restricțiile domiciliare fiind ridicate la 30.11.1960.
Instanța de fond a apreciat că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art.504 Cod de procedură civilă, solicitându-se acordarea de despăgubiri pentru condamnare pe nedrept.
Tribunalul a avut în vedere că la dosarul cauzei nu au fost depuse hotărâri judecătorești de achitare, deși reclamantului i s-a pus în vedere acest aspect, conform mențiunilor încheierii de ședință de la data de 21.01.2009.
Prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 504 Cod de procedură civilă care prevăd că:,Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite,daca în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.
Are dreptul la repararea pagubei si persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanța a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanța a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art.10 alin.1.j) ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin.1. j).
Are drept la repararea pagubei suferite si persoana care a fost privata de libertate după ce a intervenit prescripția, amnistia sau dezincriminarea faptei".
Prin raportare la faptul că reclamantul nu a depus la dosar dovezi în sensul că, în urma rejudecării cauzei sale, s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare, deși acest aspect i-a fost pus în vedere, conform celor reținute anterior (de altfel, nici nu a învederat pe parcursul procesului că astfel de hotărâri ar exista), iar pe de altă parte având în vedere principiul disponibilității (reclamantul, la solicitarea Tribunalului, învederând că înțelege să își întemeieze cererea pe dispozițiile art.504 Cod de procedură civilă), Tribunalul a constatat că reclamantul nu se încadrează în sfera de aplicare a art.504 Cod de procedură civilă (având deschisă calea prevăzută de art.999 - 998 Cod de procedură civilă).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, prin care arată că se încadrează în categoria prevăzută de art.504 Cod de procedură civilă, urmând a depune la dosar hotărârea care dovedește că a fost condamnat cu caracter politic (fiind condamnat, rejudecat și achitat de Tribunalul Militar, astfel cum prevăd dispozițiile art.504 Cod de procedură civilă). Prin motivele de apel, apelantul reclamant, în susținerea temeiniciei cererii sale, a făcut trimitere la un act normativ nou, respectiv Legea privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial din data de 11.06.2009.
Curtea, analizând apelul, constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
După cum este bine știut, în procesul civil, părțile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii, cât și prin dreptul de a combate susținerile părții potrivnice și de a-și exprima poziția față de măsurile pe care instanța le poate dispune.
Principiul contradictorialității în procesul civil asigură aceste drepturi legale ale participanților la judecată. Pentru respectarea acestui principiu, instanța are obligația de a pune în discuția părților toate aspectele de fapt și de drept pe baza cărora va soluționa litigiul.
Noțiunea de proces echitabil presupune respectarea și aplicarea principiului contradictorialității, cât și a dreptului la apărare, iar, potrivit art. 129 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, judecătorul are îndatorirea să facă respectate și să respecte el însuși principiul contradictorialității și celelalte principii ale procesului civil.
De altfel, cu ocazia soluționării mai multor plângeri, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că sarcina judecătorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea pe fond a litigiului să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părți.
În cauza de față, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond înregistrat sub nr- la Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii raportat la materia contenciosului administrativ. De altfel, aceasta a fost singura excepție invocată de către pârât pe parcursul soluționării cauzei în fond.
După scoaterea de pe rol a acțiunii și repartizarea acesteia la secția a IV-a a Tribunalului București, la data de 21 ianuarie 2009, potrivit celor reținute în încheierea de ședință la acea dată, instanța de fond a amânat cauza, prorogând discutarea excepției invocate de către pârât.
La termenul următor - 04.03.2009 - instanța a pus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii, înțelegându-se, în lipsă de alte consemnări în încheierea de dezbateri, că este vorba de excepția inadmisibilității acțiunii invocate de către pârât.
Din considerentele hotărârii ce face obiectul prezentului apel, rezultă însă că instanța de fond a analizat cererea formulată de reclamant din perspectiva îndeplinirii condițiilor cerute de art. 504 Cod procedură civilă și s-a pronunțat pe excepția inadmisibilității acțiunii prin raportare la acest temei de drept, fără a fi pusă în dezbaterea părților.
Or, procedând în acest mod, instanța a încălcat dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă, principiul contradictorialității și al dreptului la apărare.
Mai mult, la fila 8 din dosarul de fond, reclamantul a făcut cunoscut faptul că prin sentința nr. 211/20.03.1954 a Tribunalului Militara fost condamnat la 20 de ani muncă silnică, iar prin hotărârea nr. 804/14.08.1957 a aceleiași instanțe a fost condamnat la 6 ani închisoare pentru rebeliune contra autorităților de stat. După răsturnarea regimului comunist, în anul 1992, fost achitat de orice penalitate.
Curtea constată că instanța de fond în mod greșit a soluționat cauza în sensul constatării inadmisibilității cererii, fără a lua în considerare cele arătate mai sus de către reclamant, în absența discutării oricărui probatoriu, contrar dispozițiilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul, va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul București, ocazie cu care se vor avea în vedere și susținerile apelantului privind aplicarea actului normativ la care a făcut trimitere prin motivele de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul reclamant, domiciliat în B,-, -.47,.1,.1,.7, sector 6, împotriva sentinței civile nr.302/4.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe, Tribunalul București.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința Publică din 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
5 ex./30.10.2009
----------------------------------------
- Secția a IV-a -
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Mariana Haralambe
