Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 48/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 48.
Ședința publică de la 26.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 3: Mihaela
GREFIER - -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant împotriva deciziei civile nr. 743A din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât A.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul-pârât A personal și asistat de avocat ce depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr.- din 15.01.2010 și avocat ce depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr.- din 15.01.2010, lipsind recurentul-reclamant
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentanții legali ai intimatului-pârât A, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentanții legali ai intimatului-pârât A, solicită respingerea recursului formulat de recurentul-reclamant G, menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține recursul în pronunțare.
CURTEA
Prinsentința civilă nr. 1117/3.02.2009pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 3 Baa dmis excepția autorității de lucru judecat, respingând cererea reclamantului G, în contradictoriu cu pârâtul A și a obligat reclamantul la plata sumei de 4.600 lei cheltuieli de judecată către pârât.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul Gad obândit proprietatea imobilului situat in B,- (fostul nr. 96 ), - 5,. 1,. 8,. 35, sector 3, prin contractul de construire nr. 2397/06.01.1976 și procesul verbal de predare - primire nr. 2397/24.12.1976.
Apartamentul a fost preluat de către stat prin decizia nr. 309/23.02.1982 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Municipiului B, în baza Decretului nr. 223/1974.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4497/19.09.1996, numiții și au cumpărat imobilul situat in B,- (fostul nr. 96 ), - 5,. 1,. 8,. 35, sector 3, contract încheiat in conformitate cu prevederile Legii 112/1995.
Prin sentința civilă nr. 11123/26.09.2000 pronunțată în dosarul nr. 10305/1993 de Judecătoria Sectorului 3 B, s-a admis în parte acțiunea completată formulată de reclamantul G împotriva pârâților Consiliul General al Municipiului B, SC Al SA, și, s-a constatat nulitatea deciziei nr. 309/23.02.1982, s-a respins cererea privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr. 4497/19.09.1996 ca neîntemeiat și s-a admis acțiunea în revendicare împotriva chiriașilor cumpărători, care au fost obligați să lase în deplină proprietate și posesie imobilul din B,- (fostul nr. 96), - 5,. 1,. 8,. 35, sector 3.
Prin decizia civila nr. 556/.03.2001 Tribunalul Bucureștia admis apelul formulat de apelanții intervenienți, și împotriva sentinței civile nr. 11123/26.09.2000 și a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată împotriva acestora.
Decizia a rămas irevocabila prin respingerea recursului.
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2642/07.08.2007 de BNP Asociați și, numiții și au vândut imobilul în litigiu către pârâtul A.
Instanța de fond a constata că prin cererea de chemare în judecată cu care este investită, reclamantul Gas olicitat în contradictoriu cu pârâtul A, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B,-, -A,.1,. 7,.35, sector 3, cererea fiind întemeiata pe dispozițiile art. 480.civ.
cereri i se opune autoritatea de lucru judecat rezultând din decizia nr. 556/A/05.03.2001 a Tribunalului București în raport de prevederile art. 1201.civ. potrivit cărora este lucru judecat, atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți.
Identitatea de părți este indiscutabilă, întrucât dobânditorul cu titlu particular - în speță pârâtul A - nu are calitatea de terț fată de procesul anterior, întrucât acestuia în calitate de succesor particular al vânzătorilor îi este opozabilă hotărârea judecătorească. Autoritatea de lucru judecat presupune identitatea de părți din punct de vedere juridic, nu obligativitatea prezenței fizice; or, pârâtul are aceeași poziție juridică ca și autorii săi, conform principiului nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet.
Cât privește/obiectul și cauza juridică a celor două acțiuni și acestea sunt identice, pentru că ambele cereri privesc revendicarea aceluiași imobil.
Atât în precedenta cauză, cât și în prezenta, reclamantul a urmărit și, respectiv, urmărește valorificarea dreptului său de proprietate. Instanțele de judecată au statuat în procesul anterior, că preluarea imobilului de la reclamant s-a făcut în mod abuziv, însă au acordat preferința titlului cumpărătorilor, contractul de vânzare-cumpărare nr. 4497/19.09.1996, arătând că în patrimoniul reclamantului s-a născut dreptul la eventuale despăgubiri.
Faptul că prin decizia anterioară instanțele au avut de tranșat și alte capete de cerere respectiv anularea deciziei nr. 309/23.02.1982 emisă de Consiliul Popular al Municipiului B (conform cererii inițiale) și anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4497/19.09.1996 (conform cererii completatoare), nu poate schimba faptul că în soluționarea capătului al treilea de cerere, au stabilit în mod irevocabil că dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,- (fostul nr. 96), -5A,. 1,. 8, art. 35, sector 3, aparține chiriașilor cumpărători (autorii pârâtului).
Prindecizia civilă nr. 743A din 22.05.2009pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Pentru a soluționa astfel, instanța de apel a reținut că pentru existența autorității de lucru judecat, este necesar să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză.
În ceea ce privește părțile, Tribunalul a reținut că în noțiunea de părți trebuie incluse și unele persoane care nu au figurat personal la judecată: succesorii universali și cu titlu universal, creditorii și dobânditorii cu titlu particular, dar aceștia numai în privința hotărârilor obținute împotriva autorului lor, anterioare actului de transmisie a bunului. Or, în cauza de față, intimatul pârât este dobânditorul cu titlu particular al imobilului revendicat, acesta cumpărând imobilul de la numiții prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2642/7.08.2007. Hotărârea în raport de care s-a invocat existența autorității de lucru judecat este decizia nr.556/A/05.03.2001 a Tribunalului București, care este obținută împotriva autorilor pârâtului, înainte de data actului de transmisie a bunului. Prin urmare există identitate de părți.
În ceea ce privește cauza, Tribunalul a reținut că prin cauză se înțelege temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere. Astfel, în acțiunea în revendicare, cauza o constituie redobândirea dreptului de proprietate asupra bunului. Or, în ambele acțiuni reclamantul a urmărit același scop, indiferent dacă în prima acțiune a revendicat imobilul ca urmare a constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare, iar în cea de-a doua, ca urmare a comparării titlurilor. Astfel există identitate de cauză.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulatrecursîn termen legal, solicitând casarea cele două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 8, 9 și 10 Cod pr. Civilă, s-a arătat că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Instanța a considerat greșit că sunt îndeplinite condițiile art. 1201 Cod civil, când nu exista tripla identitate de părți, cauză, obiect.
Astfel, părțile în primul dosar sunt soții, iar în prezentul dosar pârât este A.
În cauza din 2001 s-a cerut să fie obligați pârâții la a lăsa reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie, apartamentul nr. 35 situat în B,-, -A,.1,.8, sector 3, ca rezultat al nulității contractului de vânzare-cumpărare, fiind prin efectul nulității, iar în prezenta cauză, obiectul dosarului este compararea titlurilor, în sensul că valabilitatea titlului reclamantului nu poate fi pusă în discuție, iar revendicarea prin comparare de titluri se face de la cel ce are în acest moment posesia.
S-a menționat de către recurent că buna-credință a pârâților nu paralizează titlu de proprietate al reclamantului și nici nu poate confirma titlul de proprietate al pârâților, în raport de adevăratul proprietar. Trebuie aplicat principiul "qui prior tempore, potior iure", astfel că are prioritate titlul reclamantului, fiind mai întâi transcris, conform art. 712 Cod civil, având totodată și data mai veche, fiind mai bine caracterizat.
S-a considerat că instanța investită cu soluționarea acestei acțiuni, trebuie să procedeze la compararea titlurilor, urmând să dea câștig de cauză părții al cărui titlu este mai bine caracterizat și al cărei drept este mai preferabil.
Intrând în mod abuziv în posesia imobilului, statul nu putea să-l înstrăineze ulterior în mod valabil către subdobânditori, căci nimeni nu poate să transmită mai multe drepturi decât are el însuși (nemo dat quod non habet), iar simpla bună-credință a cumpărătorului, nu poate consolida ipso iure actul încheiat.
În această condiție, titlul de proprietate al recurentului-reclamant, apare mai bine caracterizat decât cel al pârâților, care au dobândit bunul de la un non dominus, astfel că titularul dreptului de proprietate trebuie să triumfe în acțiunea în revendicare.
B-credință a cumpărătorilor în temeiul Legii nr. 112/1995, nu le conferă acestora preferabilitate în cadrul unei acțiuni în revendicare formulată de adevărații proprietari, acest criteriu putând avea semnificație juridică, doar în situația în care pârâții s-ar fi prevalat la dobândirea dreptului de proprietate, prin modul originar al uzucapiunii, context în care, buna-credință, unită cu posesia de 10 sau 20 de ani, și cu justul titlu, ar fi fost de natură să producă efecte juridice, potrivit art.1895 Cod civil, nu într-o acțiune în revendicare.
O soluție contrară ar conduce la încălcarea disp. art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr.30/1994, căci reclamantul s-ar vedea lipsit de proprietatea sa, consfințită prin aprecierea caracterului abuziv al preluării (în sensul că decizia de preluare a imobilului a fost anulată), fără justificarea unei cauza de utilitate publică și fără a obține o despăgubire la nivelul valorii de piață a bunurilor.
Reclamantul în calitate de proprietar are un bun în sensul art.1 din Protocolul nr.1, respectiv o speranță legitimă de a beneficia efectiv de dreptul de proprietate, negarea acestuia prin respingerea acțiunii în revendicare, combinată cu absența unei juste despăgubiri, constituind o privare de libertate lipsită de baza legală, incompatibilă cu dispozițiile Convenției mai sus enunțate.
În acest sens, s-a pronunțat constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauzele Porteanu contra României (hotărârea din 16 februarie 2006 ), Păduraru contra României (hotărârea din 1 decembrie 2005 ), Jujescu contra României (hotărârea din 29 iunie 2006), și Grădinaru contra României (hotărârea din 29 iunie 2006), Strain contra României (hotărârea din 21 iulie 2005), Negoita contra României (hotărârea din 21 decembrie 2006 ), Davidescu contra României (hotărârea din 16 noiembrie 2006 ), Arama contra României (hotărârea din 9 noiembrie 2006).
S-a solicitat a fi avută în vedere, în analizarea prezentei cereri, și jurisprudența în materie Curții Europene a Drepturilor Omului, obligatorie pentru instanțele naționale, în special hotărârea de condamnare a României în cauza Raicu din 19 octombrie 2006.
Deși legal citat, intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins,pentru următoarele considerente:
Analizândautoritatea de lucru judecata revendicării imobiliare, formulată în cererea pendinte în contradictoriu cu pârâții succesori în dreptul de proprietate al chiriașilor cmpărători, asupra imobilului reprezentat de apartamentul nr. 35 situat în B,-, -A,.1,.8, sector 3, Curtea reține că această excepție a fost corect soluționată, prin raportarea la cauza anterioară.
Pentru a opera autoritatea de lucru judecat, în condițiile impuse de art.1201 Cod civil, este necesară, astfel cum s-a reținut, identitatea de obiect, părți și cauză a celor două cereri de chemare în judecată aflate în comparație.
Identitatea de părți există și prin raportare la succesorul cu titlu particular al chiriașilor cumpărători, pârâtul în speță, întrucât acesta deține aceeași poziție juridică în raportul dedus judecății.
Cauza este dată de temeiul juridic al formulării cererii (fundamentul raportului litigios). În speță, comparația acțiunii prezente se produce cu acțiunea în revendicare a aceluiași imobil, înregistrată într-unul din capetele de cerere ale acțiunii anterioare, înregistrată în dosarul nr. 10305/1993 al Judecătoriei Sectorului 3 B și soluționată pe fond în sensul respingerii ca neîntemeiată, cu decizia de apel nr. 556/A/05.03.2001 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă și de contencios Administrativ. Soluționarea a rămas irevocabilă, ca efect al deciziei pronunțate în recurs de Curtea de Apel București.
Ceea ce face obiectul dezbaterii în speță, este, pe de o parte, măsura în care instanțele anterioare au procedat la compararea titlurilor părților, pentru a acorda preferabilitate unuia dintre ele, iar pe de altă parte, măsura în care dispozițiile ulterioare conținute în acte normative și hotărâri judecătorești cu valoare obligatorie, afectează temeiul acțiunii în revendicare prezente, pentru a-l considera diferit de precedentul.
Astfel, vrificând conținutul considerentelor deciziei nr. 556/A/05.03.2001 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă și de Contencios Administrativ, Curtea constată că s-a produs o analiză și comparație a titlurilor părților, explicit chiar în sensul preferabilității titlului chiriașilor cumpărători.
Pe de altă parte, consacrarea printr-o lege ulterioară primei judecăți (Legea nr. 247/2005), a principiului restituirii în natură, nu poate duce la reanalizarea hotărârilor judecătorești anterioare, întrucât s-ar pune în pericol siguranța circuitului civil.
Același raționament este aplicabil și în legătură cu jurisprudența ulterioară a în cauze similare, toate acestea nefiind în măsură a afecta identitatea de cauză, ca element al autorității de lucru judecat.
Ca atare, dând eficiență efectelor hotărârii judecătorești anterioare care a statuat cu privire la dreptul reclamantului, Curtea va constata că nu se mai impune analiza celorlalte critici ale recursului, ce vizează elemente asupra fondului cauzei. Observând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, se va face aplicarea dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, prin respingerea recursului ca nefondat.
În baza disp. art. 274 Cod pr. civilă, Curtea va obliga recurentul la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei, reprezentând onorariu avocațial în recurs, conform chitanțelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant împotriva deciziei civile nr.743A din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât A.
Obligă recurentul la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
-
Red. / Tehnored. / 2 ex.
Secția a V-a Civilă
Jud. apel:,
Președinte:Antonela Cătălina BrătuianuJudecători:Antonela Cătălina Brătuianu, Melania Stanciu, Mihaela
