Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 494/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1870/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.494
Ședința publică de la 15 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea cererilor de apel formulate de apelanta-reclamantă și de apelantul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 505 din 06.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL și SC SA.
are ca obiect - pretenții.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 12 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 15 octombrie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.03.2008, sub nr- pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea în solidar a pârâților la restituirea contravalorii apartamentului cumpărat de reclamantă în baza Legii nr.112/1995, la valoarea de circulație ce o avea la data pronunțării sentinței, la plata contravalorii actualizate a sporului de valoare adus apartamentului prin îmbunătățirile necesare făcute de reclamantă și la plata de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
Motivându-și acțiunea, reclamanta a susținut că a cumpărat de la vânzătorul (mandatarul B) imobilul din-,.9, sector 5, în temeiul și cu respectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995, astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare nr.41125/11.12.1996.
Prețul apartamentului a fost achitat integral de către reclamantă, dar ulterior, prin sentința civilă nr.3583/19.05.2006 a fost obligată să predea acest imobil pretinșilor proprietari care revendicau imobilul preluat de stat prin naționalizare.
În această situație, reclamanta arată că este îndreptățită la o dreaptă și prealabilă despăgubire din partea celor care au obligația de garanție pentru orice evicțiune (atât vânzătorul, cât și prepușii săi), invocând în sprijinul susținerilor sale hotărârea în cauza Străin împotriva României.
Pârâta Primăria Municipiului Bad epus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, invocând faptul că suma obținută din vânzarea apartamentului către reclamantă în baza Legii nr.112/1995 nu a fost însușită de această instituție, iar conform dispozițiilor art.51 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001, republicată, restituirea prețului reactualizat plătit de chiriașii, ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate prin hotărâri judecătorești se face de către Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru dovedirea cererii sale, reclamanta a solicitat încuviințarea efectuării unei expertize care să stabilească valoarea de circulație a apartamentului în litigiu și contravaloarea sporului de valoare adus acestui imobil prin îmbunătățiri, probă considerată de tribunal ca fiind utilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
La termenul de judecată din data de 16.03.2009 tribunalul a pus în discuția părților și excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin sentința civilă nr.505/6.04.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului B, a respins acțiunea reclamantei față de această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a admis în parte acțiunea față de acest pârât, pe care l-a obligat la plata sumei de 9.595 lei - echivalent a 2538 Euro și a respins acțiunea față de pârâta, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că potrivit articolului 51 alin. 2 și 3 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005,restituirea prețului reactualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare - cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile, se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul articolului 13 alin. 6 din Legea nr.112/1995.
În raport de acest text de lege s-a apreciat că pârâta Primăria Municipiului B nu are calitate procesuală pasivă pe capătul de cerere privind restituirea prețului reactualizat plătit de către reclamantă.
Față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, cererea privind restituirea prețului reactualizat a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că reclamanta nu a administrat probe din care să rezulte care este suma ce ar rezulta în urma unei astfel de reactualizări, raportul de expertiză efectuat în cauză stabilind doar valoarea de circulație a imobilului și a îmbunătățirilor aduse acestuia.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata de despăgubiri pentru sporul de valoare adus de reclamantă imobilului, instanța de fond a reținut că este întemeiat, din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultând că aceasta a montat în apartament o centrală termică.
La data de 6.07.2009, reclamanta a solicitat tribunalului îndreptarea erorilor materiale strecurate în sentința civilă nr.505/6.04.2009, în sensul că suma de 9.595 lei, echivalentul a 2.538 Euro, reținută în dispozitivul acestei sentințe nu reprezintă suma rezultată din raportul de expertiză efectuat în cauză și nu concordă cu suma privind daunele morale cerute.
Prin încheierea pronunțată în ședința din camera de consiliu de la 20.07.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins cererea de îndreptare eroare materială, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile art.281 Cod de procedură civilă.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel reclamanta și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel dezvoltate în scris de apelanta reclamantă s-a susținut că instanța de fond a greșit atunci când a respins cererea privind restituirea prețului reactualizat ca nedovedită, în condițiile în care,prin acțiune s-a solicitat obligarea pârâților la restituirea contravalorii apartamentului de care reclamantă a fost evinsă, la valoarea de circulație și nu restituirea prețului reactualizat, astfel cum prevăd dispozițiile articolului 51 din Legea nr.10/2001.
Procedând astfel și sugerând reclamantei să formuleze o acțiune separată pentru restituirea prețului reactualizat, instanța de fond nu numai că a analizat altceva decât i se ceruse prin acțiune, dar se face și vinovată, conform susținerii recurentei, de denegrare de dreptate (art. 3 cod civil ).
Prin motivele de apel formulate de apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost reiterată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, pe capătul de cerere privind plata despăgubirilor rezultând din sporul de valoare adus imobilului.
S-a susținut de apelant că Ministerul Finanțelor Publice nu a fost parte în contractul de vânzare - cumpărare invocat de reclamantă, pentru a se putea angaja răspunderea sa contractuală, iar conform dispozițiilor articolului 48 alin. 1 și 3 din Legea nr.10/2001 republicată, obligația de despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilului cu destinație de locuință prin îmbunătățiri necesare și utile revine statului sau unității deținătoare, în speță Primăria Municipiului B.
Prin modificările aduse Legii nr.10/2001 de Legea nr.1/2009, alin.2 al articolului 48 fost modificat, în sensul instituirii obligației de a restitui contravaloarea îmbunătățirilor în sarcina persoanei căreia i s-a restituit imobilul, indiferent de modalitatea în care imobilul a fost preluat de către stat, respectiv cu sau fără titlu valabil.
Analizând sentința instanței de fond, în raport de cererile formulate în cauză și de criticile dezvoltate de apelanți, care stabilesc limitele devoluțiunii în prezenta cauză, Curtea va reține că apelurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prin acțiune apelanta reclamantă a solicitat obligarea în solidar a pârâților SC SA, Primăria Municipiului B și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la restituirea contravalorii apartamentului cumpărat de ea în baza Legii nr.112/1995, la valoarea de circulație pe care o avea la data pronunțării sentinței prin care aceasta a fost evinsă, la plata contravalorii actualizate a sporului de valoare adus imobilului și la plata de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a cumpărat de la Primăria Municipiului B, prin mandatar SC SA, în baza Legii nr.112/1995 apartamentul nr. 9 situat în imobilul din B,-, sector 5, astfel cum rezultă din contractul de vânzare - cumpărare nr. 41125/11.12.1996. Într-o acțiune în revendicare promovată de foștii proprietari a pierdut proprietatea asupra imobilul, situație în care apreciază că este îndreptățită la despăgubiri din partea celor chemați să răspundă, potrivit legii, pentru evicțiune.
În drept au fost invocate de reclamantă dispozițiile art.60-63 și 112 Cod de procedură civilă,art. 1337,1846,1890,1899,1073 Cod Civil, art. 481,998 și 999 Cod Civil, art. 54-56 din Decretul nr. 31/1954.
Atât din petitul cererii de chemare în judecată, cât și din motivele de fapt și de drept ale acesteia rezultă în mod evident că s-a solicitat instanței obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri pentru prejudiciul creat reclamantei prin pierderea proprietății asupra imobilului, echivalentul valorii de circulație a acestuia la data pronunțării hotărârii de revendicare, invocându-se ca temei răspunderea vânzătorului pentru evicțiune,precum și pentru sporul de valoare adus imobilului de către reclamantă,prin îmbunătățiri.
Soluționând acțiunea și dispunând respingerea acesteia față de Primăria Municipiului B cu motivarea că restituirea prețului reactualizat plătit de reclamantă pentru imobil, conform Legii nr.112/1995, cade în sarcina Ministerul Finanțelor Publice și față de Ministerul Finanțelor Publice, cu motivarea că reclamanta nu a dovedit cuantumul prețului reactualizat, instanța de fond s-a aflat în mod evident în eroare cu privire la obiectul acțiunii.
Astfel cum s-a arătat deja, acțiunea viza angajarea răspunderii pârâților pentru evicțiune și avea ca obiect obligarea acestora la plata valorii de circulație a imobilului de care reclamanta a fost evinsă, iar nu obligarea pârâților la restituirea prețului reactualizat, în conformitate cu dispozițiile articolului 50 din Legea nr.10/2001.
Soluționând altceva decât ceea ce s-a solicitat prin acțiune,instanța de fond a încălcat în mod evident principiul disponibilității care guvernează procesul civil, care dă dreptul părților să dispună de proces și obligă instanța să se pronunțe numai cu privire la ce s-a cerut de acestea, neputând să se pronunțe asupra unui lucru care nu s-a cerut, să dea mai mult decât s-a cerut sau să nu se pronunțe asupra unui lucru cerut.
Fiind vorba de încălcarea unui principiu fundamental, prin nesoluționarea de către instanța de fond a cererii cu care fusese legal învestită de reclamantă,sunt incidente în cauză dispozițiile articolului 297 Cod Procedură Civilă, privind desființarea hotărârii pronunțate în aceste condiții și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceiași instanță.
Cum o astfel de desființare nu poate fi parțială, instanța de apel nu va mai analiza critica formulată de apelantul pârât, privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice pe capătul de cerere privind acordarea sporului de valoare, întemeiată în drept pe dispozițiile articolului 48 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, excepția ce urmează a fi soluționată însă de către instanța de fond cu ocazia rejudecării cauzei.
În consecință, pentru toate aceste considerente, Curtea va dispune admiterea apelurilor, desființarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceiași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de apelanta reclamantă, domiciliată în B, str.-.- nr.8,.1, parter, sector 5, și de apelantul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.505 din 6.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5 și, cu sediul în B, nr.72,.20, sector 5.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnored.
6 ex./21.10.2009
--------------------------------------------
- Secția a III-a -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea
