Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 503/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 503/2008
Ședința publică din 08 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - judecător
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta AIî mpotriva sentinței civile nr.218/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru reclamanta recurentă, pârâta intimată asistată de avocat și pârâții intimați - și A -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că pârâta intimată a înregistrat la dosar întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu reprezentanta recurentei. Aceasta nu solicită termen pentru studiul întâmpinării.
Părțile declară că nu mai au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâților la plata sumei totale de 4871,55 lei, în cuantumurile individuale arătate în acțiune susținând și oral motivele arătate în scris.
Învederează că în virtutea Legii nr.22/1969 se prezumă culpa gestionarilor; că instanța de fond a reținut îndeplinite cerințele pentru angajarea răspunderii patrimoniale, dar nu a reținut culpa pârâților care, în calitate de gestionari, aveau obligația de a sesiza în scris conducerea unității pentru a lua măsurile necesare în vederea remedierii eventualelor deficiențe care ar stânjeni buna desfășurare a activității de gestionare a mărfii și a încasărilor, preîntâmpinând producerea pagubelor. Aceștia nu au făcut nicio sesizare conducerii unității, fapt ce a condus la producerea furtului.
Mandatarul pârâtei intimate solicită respingerea, ca nefondat, a recursului și în consecință, a se menține hotărârea instanței de fond, fiind legală și temeinică.
Învederează instanței faptul că prezumția de culpă, instituită în sarcina gestionarilor de dispozițiile Legii nr.22/1969, a fost răsturnată prin dovedirea faptului că prejudiciul a fost cauzat de comiterea unei infracțiuni de furt de către o persoană rămasă neidentificată iar pârâta și-a îndeplinit în mod corespunzător îndatoririle de serviciu. Cea care nu și-a îndeplinit obligațiile este societatea.
Consideră că nu se poate reține culpa pârâtelor și -, instanța de fond reținând în mod greșit faptul că prin fișa postului acestea își asumau obligația de a depune la casieria unității tichetele de masă.
Cu privire la pârâta -, aceasta a semnat fișa cu mult după producerea furtului.
Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată atât la instanța de fond, cât și la recurs.
Pârâta intimată - solicită respingerea recursului pentru motivele arătate de apărătorul pârâtei.
Pârâtul intimat A - solicită respingerea recursului.
Instanța, luând în considerare actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Alba sub nr- reclamanta "" a solicitat obligarea pârâților, - și A - la plata sumei de 4871,5 lei cu titlu de despăgubiri.
În motivarea cererii a arătat că în noaptea de 25/26.11.2006 la magazinul situat în A s-a produs un furt prin efracție, fiind sustrase tichete de masă în valoare de 4871,55 lei. Calitatea de vânzătoare-gestionare o aveau pârâtele și, iar pârâtul A era paznic de serviciu.
Paguba, apreciază reclamanta, se datorează neglijenței pârâtelor și care nu au depus zilnic tichetele la casa de bani a unității, iar pârâtul A nu a reușit să evite incidentul.
Prin cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională a solicitat ca "" să-i elibereze carnetul de consemnare a garanței în numerar și comunicarea scrisă către instituția bancară la care a fost depusă garanția, iar în caz de refuz hotărârea judecătorească să țină loc acestor documente, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii arată că a lucrat ca gestionar până la 15.02.2007, din salariu reținându-i-se o sumă de bani cu titlu de garanție, care nu i-a fost restituită la momentul încetării raporturilor de muncă. Aceasta apreciază că nu a fost implicată în incidentul din noaptea de 25/26.11.2006, nu a fost de serviciu în ziua anterioară și și-a îndeplinit cu bună-credință îndatoririle de serviciu.
Prin sentința civilă nr.218/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul cu numărul de mai sus, a fost respinsă acțiunea principală. A fost respinsă ca prematură acțiunea reconvențională. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că pârâții sunt salariații reclamantei, desfășurându-și activitatea la magazinul nr.23
Reclamanta a suferit un prejudiciu cert prin sustragerea tichetelor în noaptea de 25/26.11.2006, tichete ce provin din data de 25.11.2006, dar și din zile anterioare.
Activitatea magazinului se desfășoară defectuos, organizarea gestiunii nu respectă legislația în vigoare, salariații primind dispoziții contrare atribuțiilor de serviciu. La sfârșitul schimbului gestionara ducea banii proveniți din încasări acasă și îi preda la caseria societății a doua zi dimineața. Tichetele de masă erau înscrise de fiecare gestionară într-un caiet și păstrate în incinta magazinului până la momentul în care șefa de unitate le preda serviciului contabilitate.
Conducerea unității din A nu a asigurat vânzătoarelor din schimbul doi preluarea banilor la caserie și nu a nu a solicitat predarea tichetelor de masă la casa de valori a unității, la sfârșitul fiecărui schimb. Astfel fiind organizată activitatea, pârâții nu puteau preîntâmpina o eventuală pagubă în gestiune.
În condițiile în care angajatorul nu și-a respectat obligațiile, pârâții nu au culpă în producerea prejudiciului în discuție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia și modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii principale.
În expunerea de motive a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de interogatoriul pârâtei și de declarațiile martorilor audiați în cauză, din care rezultă vinovăția gestionarilor, care au încălcat dispozițiile art.8 din nr.2230/1969.
Prezumția de culpă a gestionarilor nu este înlăturată prin simpla reținere a unei lipse de organizare la nivelul unității, deoarece pârâtele aveau obligația legală de a sesiza în scris unitatea în vederea remedierii eventualelor deficiențe de organizare, lucru pe care nu l-au făcut. În magazin nu era o casă de bani din lipsă de spațiu. Chiar dacă la sfârșitul schimbului 2 gestionara nu mai avea acces la casa de valori a unității, aveau posibilitatea de a depune numerarul și tichetele în casa de bani a celuilalt magazin din
Procedând altfel, pârâtele nu au luat măsuri de prevenire a sustragerii bonurilor valorice, au preferat pasivitatea, așteptând dispoziții de la conducerea unității.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art.306 alin.2 din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Pârâții sunt salariații societății reclamanta, pârâtele și - în calitate de gestionare la magazinul nr.23 din A, iar pârâtul A - în calitate de paznic.
În noaptea de 25/26.11.2006 la magazinul nr.23 din A s-a produs un furt prin efracție, ocazie cu care au fost sustrase tichete de masă în valoare de 4861,55 lei.
Reclamanta apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art.270 Codul muncii, în sensul că cei trei salariați răspund patrimonial pentru acest prejudiciu care s-a datorat vinovăției lor exclusive, constând în nerespectarea obligațiilor stabilite de lege în sarcina lor.
Este adevărat că în cauză subzistă prezumția de culpă a pârâtelor gestionare, dar, contrar susținerilor reclamantei, așa cum corect a reținut instanța de fond, aceasta este înlăturată de întreg probatoriul administrat în cauză.
Astfel, reclamanta nu a dat eficiență prevederilor art.40 din Codul muncii, în sensul că nu a stabilit corect organizarea și funcționarea unității în care pârâtele își desfășoară activitatea, nu le-a dat acestora dispoziții cu caracter obligatoriu privind gestionarea sumelor provenite din încasări și tichetelor de masă și nu a exercitat un control periodic al activității.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că magazinul nr.23 A nu este dotat cu casă de bani pentru depozitarea valorilor, cele două pârâte nu puteau depune sumele provenite din încasări la caseriile altor unități aparținând reclamantei care se închideau la ora 20, fiind nevoite să le ducă la domiciliul lor și să le predea în dimineața zilei următoare, iar tichetele de masă erau păstrate într-o cutie din magazie și predate la contabilitatea unității de două ori pe lună, reclamanta neputând invoca necunoașterea acestui procedeu.
Activitatea fiind defectuos organizată de către reclamantă, pârâții nu au putut preîntâmpina sustragerea tichetelor de masă în discuție. În aceste condiții este fără relevanță susținerea reclamantei în sensul că pârâții nu au cerut în scris conducerii societății să ia măsuri de dotare, de pază și orice alte măsuri necesare pentru păstrarea corespunzătoare a bunurilor din gestiune, conform art.8 din Hotărârea nr.2230/08.12.1969 privind gestionarea bunurilor materiale.
Culpa pârâților ar putea fi reținută numai în condițiile în care reclamanta și-ar fi respectat obligațiile prevăzute de lege, lucru pe care însă nu l-a făcut. În această situație nici culpa paznicului A - nu poate fi reținută deoarece tichetele de masă nu au fost corect gestionate din culpa reclamantei, astfel creându-se posibilitatea sustragerii lor.
În aceste condiții concluzia instanței de fond este conformă cu probatoriul administrat în cauză, prejudiciul încercat de reclamantă nedatorându-se culpei pârâților, ci este rezultatul modului defectuos de organizare a activității de către reclamantă.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.218/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
(continuarea minutei deciziei civile nr.503/2008)
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8.05.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehnored. 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa
