Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 505/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 505.
Ședința publică de la 24.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Silvia Pană
JUDECĂTOR 3: Antonela Cătălina
GREFIER -
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea-reclamantă N împotriva deciziei civile nr.319.R din 04.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel București -Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE și intimații-reclamanți, și,.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatoarea-reclamantă N prin avocat stagiar, fără delegație la dosar, intimații-pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin consilier juridic ce depune delegația la dosar, MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE prin consilier juridic ce depune delegația la dosar, lipsind intimații-reclamanți, și,.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 14.09.2009, contestatoarea- reclamantă a depus o cerere de schimbare a domiciliului ales, solicitând comunicarea actelor de procedură la. Av., în B,-,.2C,.2,.8,.62,sector.3. De asemenea, la data de 20.11.2009, contestatoarea reclamantă a depus chitanța CEC seria - nr.- din data de 21.08.2009 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei depunând și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, răspuns la întâmpinarea formulată de Ministerul Apărării Naționale, într-un singur exemplare și o cerere de amânare a cauzei formulată de avocatul titular, motivat de faptul că aceasta nu se poate prezenta în instanță, întrucât are de susținut cinci procese diferite aflate pe rolul Tribunalului Gorj -Secția Comercială.
Curtea ia act de îndeplinirea obligației de a depune timbru judiciar și de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de către contestatoarea -reclamantă și procedează la anularea acestora.
Reprezentanții legali ai intimaților-pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE se opun admiterii cererii de amânare formulată de avocatul titular al contestatoarea-reclamante.
Curtea, deliberând, asupra cererii de amânare formulată de avocatul titular al contestatoarei-reclamante, urmează să respingă cererea având în vedere că aceasta avea posibilitatea să-și asigure substituirea sau să aleagă să se prezinte în prezenta cauză întrucât în prezenta cauză, reprezintă interesele contestatoarei-reclamante și dispune lăsarea cauzei la ordine.
La a doua strigare a cauzei, au răspuns au răspuns contestatoarea-reclamantă N prin avocat ce depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr.24 din 24.11.2009 în substituirea doamnei avocat, cu împuternicirea avocațială nr. - DIN 24.08. 2009 depusă la dosar, intimații-pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin consilier juridic ce depune delegația la dosar, MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE prin consilier juridic ce depune delegația la dosar, lipsind intimații-reclamanți, și,.
Reprezentantul intimatului-pârât MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, solicită admiterea excepției inadmisibilității contestației în anulare pentru motivele invocate prin întâmpinare și în consecință, solicită respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă.
Reprezentantul intimatului-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicită de asemenea, admiterea excepției inadmisibilității contestației în anulare.
Reprezentantul contestatoarei-reclamante N solicită respingerea excepției inadmisibilității conmtestației în anulare, rezervându-și dreptul de a solicita cheltuieli e judecată, pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității contestației în anulare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4270/12.06.2008 Judecătoria Sectorului 5 B, a respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității de reprezentant în ceea cel privește pe pârâtul STATUL ROMÂN prin Ministerul Economiei și Finanțelor și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului MINISTERUL APĂRĂRII admițând în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții -, și împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Econimiei și Finanțelor și Ministerul Apărării și dispunând obligarea acestora la plata către reclamanți a sumei de 2.809.363 lei reprezentând c/val. de folosință pentru imobilul situat în-, Jud. P pentru perioada mai 1986 - iulie 2005. Au mai fost obligați pârâții la 1.200 lei cheltuieli judiciare către reclamanți.
Prin decizia civilă nr. 1486A/21.11.2008, Tribunalul București, Secția a III-a Civilă a respins ca nefondate apelurile formulate de pârâți și a admis apelul reclamanților, schimbând în parte sentința în sensul admiterii cererii precizate, astfel că pârâții au fost obligați la plata sumei de 3.080.109 lei, c/val lipsă folosință pentru imobil, pentru perioada mai 1986 - aprilie 2006; au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței, cu obligarea intimaților la 3.363,27 lei cheltuieli de judecată.
În termen legal, împotriva acestei decizii au promovat recurs ambii pârâți, Statul Român prin Ministerul Economiei și Fianațelor și Ministerul Apărării Naționale.
Prin DC nr. 319 R/04.06.2009 Curtea de Apel Baa dmis recursurile declarate de parati, a modificat în parte decizia instantei de apel, a amis și apelurile pârâților, a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat pârâții în solidar la plata sumei de 412.534 lei reprezentand contravaloarea lipsei de folosință a imobilului pentru perioada 06.12.2004 - 09.05.2006.
Au fost dati în debit reclamanții cu suma de 27.987,61 lei (taxă de timbru datorată la fond pentru pretențiile de 3.080.109 lei, astfel cum au fost majorate).
S-a doispus obligarea pârâților la 9.716,86 lei cheltuieli de judecată către reclamanți (taxă judiciară de timbru în limita pretențiilor admise - 7.316,86 lei, onorariu expert - 1.200 lei și onorariu avocat 1.200 lei).
S-a dispus darea in debit a reclamanților cu suma de 2.991,50 lei taxă de timbru datorată în apel (50 % pentru suma de 279.746 lei).
Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.
Impotriva acestei hotarari au formulat contestatie in anulare reclamantii N-, și, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa dispuna anularea deciziei atacate, rejudecarea recursului și respingerea recursurilor declarate, cu consecința menținerii hotărârii instanței de apel, cu cheltuieli de judecată.
Contestatorii au sustinut ca hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, conform art. 318 Cod proc, civ.
Arata contestatorii ca, potrivit doctrinei, constituie eroare materială, în sensul art. 318 Cod proc. civ. o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. În această categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei.
Contestatorii apreciaza ca instanța de recurs a săvârșit o eroare materială atunci când a concluzionat că acestia puteau introduce acțiunea având ca obiect repararea prejudiciului pentru lipsa de folosință la momentul introducerii acțiunii în revendicare.
Eroarea săvârșită constă în greșita plasare a instanței în timp, având în vedere succesiunea datelor calendaristice analizate: data deposedării reclamantilor (1986), data introducerii acțiunii în revendicare (1994), data introducerii pârâților MapN și Stat în procesul de revendicare (1999), data rămânerii definitive a hotărârii de restituire (2005), data redobândirii posesiei (2006).
Instanța de recurs a reținut faptul că reclamantii au fost îndreptățiți la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință numai de la data la care pârâții au fost chemați în judecată în acțiunea în revendicare (1994), aceasta fiind data la care aceștia au devenit de rea-credință.
Or, concluzia instanței în sensul că în anul 1994 reclamantii trebuiau să formuleze un capăt de cerere accesoriu la acțiunea în revendicare, care să aibă ca obiect obligarea pârâților la restituirea fructelor civile care urmau să fie culese de aceștia în viitor (ulterior anului 1994 până la repunerea acestora în posesie) este rezultatul unei greșeli materiale.
Această greșeală rezultă, din greșita plasare a instanței în timp, instanța având în vedere împrejurări cunoscute la momentul soluționării recursului (durata lipsei de folosință și calitatea noastră recunoscută de proprietari ai imobilului), date care nu erau cunoscute la nivelul anului 1994.
Într-adevăr, în anul 1994, când autorii reclamantilor au formulat acțiunea în revendicare, acestia se regăseau în situația în care aceștia se pretind proprietari asupra unui imobil, cu privire la care pârâții exhibau un titlu, și revendicau imobilul respectiv de la posesorul acestuia.
* La nivelul anului 1994 nu fuseseră încă pronunțate hotărârile prin care sa li se fi recunoscut calitatea de proprietari, pentru a stabili cu certitudine faptul că posesia pârâților este într-adevăr fără titlu. La momentul respectiv, posesorul imobilului exhiba un titlu, care abia ulterior, prin hotărârile pronunțate s-a dovedit nevalabil.
* De asemenea, la nivelul anului 1994 nu se putea stabili care urma să fie perioada care va trece până la redobândirea posesiei (perioadă care s-a dovedit a fi de 12 ani!), pentru a putea pretinde și a putea solicita lipsa viitoare de folosință și fructele viitoare.
* Totodată, la nivelul anului 1994, reclamantii nu puteau cunoaște valoarea fructelor civile, care urmau să se stabilească, în prezenta cauză, printr-un raport de expertiză contabilă care să aibă în vedere valoarea lunară a chiriilor pe piață, astfel încât nu aveam cum să-si cuantifice valoarea pretențiilor.
Abia după soluționarea irevocabilă a acțiunii în revendicare și după repunerea acestora în posesia imobilului, reclamantii au putut să invoce un prejudiciu cert rezultând din calitatea de neproprietar a posesorului și din posibilitatea de evaluare a prejudiciului, atât cu privire la durata acestuia, cât și cu privire la evaluarea sa.
Instanța de recurs a afirmat că reclamanții puteau formula un capăt de cerere accesoriu acțiunii în revendicare, fara să ia în considerare că data anumitor împrejurări și evenimente absolut necesare pentru formularea acestei cereri este ulterioară anului 1994, astfel încât la momentul respectiv aceste elemente erau absolut necunoscute nu numai autorilor acestora, ci în general omenirii.
Într-adevăr, plasarea în timp este o chestiune delicată, deoarece trebuie făcută abstracție totală de evenimentele care au survenit datei respective și care nu puteau fi cunoscute nimănui anterior datei acestora.
Or, instanța de recurs greșește atunci când afirmă că reclamantii trebuia să solicite în anul 1994 prejudiciul pentru lipsa de folosință care urma să se petreacă între anul 1994 și anul 2006, de la niște pârâți cărora urma să li se anuleze titlul de proprietate exhibat și la valoarea chiriei care urma să se stabilească la nivelul pieței în perioada 1994-2006.
Prin urmare, prin greșita observare a succesiunii evenimentelor și împrejurărilor relevante, respectiv prin plasarea la un moment anterior a informațiilor dobândite de subsemnații ulterior, instanța de recurs a săvârșit o eroare materială.
Eroarea materială săvârșită nu poate fi calificată ca fiind o eroare de judecată, deoarece instanța nu face interpretări ale unor texte legale, ci concluzionează numai că "nimic nu se opune a ca prin cererea formulată la acea dată să se fi solicitat și lipsa de folosință printr-un capăt de cerere accesoriu".
Prin urmare, concluzia instanței se bazează pe împrejurări faptice - "nimic nu se opunea, fară ca instanța să observe că existau elemente (precum faptul că nu se putea prevede durata lipsei de folosință și nici valoarea acesteia la prețul pieței) care, deși momentan sunt fapte cunoscute și dovedite, la momentul respectiv nu erau și nici nu puteau fi prevăzute.
Într-adevăr, dacă verifica ce anume se opunea sau nu la formularea unui capăt de cerere în despăgubiri accesoriu acțiunii în revendicare, instanța de recurs trebuia să observe că anumite împrejurări erau necunoscute la momentul respectiv, întrucât aveau o dată ulterioară, astfel încât neobservarea succesiunii în timp să nu conducă la o hotărâre nelegală.
Eroarea materială săvârșită de instanța de recurs influențează evident soluția pronunțată, deoarece în cazul în care instanța ar fi constatat că la nivelul anului 1994 ar fi fost imposibilă formularea unui capăt de cerere care să aibă ca obiect repararea prejudiciului care urma să se producă, atât excepția netimbrajului, cât și excepția prescripției ar fi fost respinse, neexistând niciun motiv pentru admiterea acestora.
In sedinta publica de la 24.11.2009, Curtea a pus in discutia partilor exceptia inadmisibilitatii contestatiei in anulare, ramanand in pronuntare asupra acestui incident procedural.
In analiza acestei exceptii, Curtea retine urmatoarele:
Contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, fiind deschisa doar pentru situatiile limitativ prevazute in cuprinsul dispozitiilor art. 317.pr.civ ( necompetenta materiala sau vicii vizand procedura citarii) si al dispozitiilor art. 318.pr.civ - greseala materiala sau nepronuntarea asupra unui motiv de recurs, neputand fi folosita in situatii ce vizeaza gresita apreciere a probelor sau aplicare a legii.
In sensul prevederilor art. 318 alin 1 teza 1, notiunea de " greseala materiala " are semnificatia unei greseli de ordin procedural, de o asemenea garvitate incat a avut drept consecinta pronuntarea unei solutii gresite. S-a apreciat in doctrina si jurisprudenta ca trebuie sa fie vorba despre acea greseala pe care o comite instnta prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale si care determina solutia pronuntata.
Astfel, greselile instantei de recurs, care deschid calea contestatiei in anulare poti fi doar greseli de fapt si nu greseli de judecata, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozitiilor legale.
Textul de lege susmentionat se refera la greseli materiale eviente in legatura cu aspectele formale ale judecatii in recurs.
Prin urmare, consideratiile instantei de recurs cu privire la calitatea procesuala pasiva a partilor, precum si cele privind solutionarea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune nu tin de aspectele formale ale judecatii recursului, instanta facand aprecieri asupra acestor probleme, astfel incat Curtea apreciaza ca nu poate fi vorba dspre o greseala materiala in sensul legii, ci eventual de o greseala de judecata, care nu poate fi indreptata pe calea contestatiei in anulare.
Aprecierile instantei de recurs privind momentul de la care incepe sa curga termenul prescriptiei extinctive, la care fac referire contestatorii, sunt chestiuni ce tin de interpretarea unor dispozitii legale in aceasta materie, insa si observatiile instantei cu privire la anumite chestiuni de fapt, rezultat al interpretarii probelor administrate in cauza nu se pot incadra in ipoteza vizata de textul de lege mai sus enuntat, atata vreme cat instanta a facut aprecieri pe fondul acestor aspecte, astfel incat critica vizeaza de asemenea eventuale greseli de judecata.
Pentru aceste considerente, Curtea, in temeiul disp. art. 317-318.pr.civila va respinge contestatia in anulare ca inadmisibila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea-reclamantă împotriva deciziei civile nr. 319/R din 04.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Apărării Naționale și intimații-reclamanți, și, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Red.ST
.red.
2 ex./30.12.2009
Jud Recurs Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind Proprietatea Intelectuală
,
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Silvia Pană, Antonela Cătălina
