Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 511/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 511R
Ședința publică de la 27 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreia Liana Constanda
JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii - pârâți și împotriva deciziei civile nr. 251R/27.05.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind Proprietatea Intelectuală, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul - pârât, personal și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. -/07.10.2008, aflată la fila 7 din dosar și contestatoarea - pârâtă, prin același avocat, în baza aceleiași împuterniciri avocațiale și intimații - reclamanți și, prin avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. -/16.09.2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că s-a atașat dosarul în care s-a pronunțat hotărârea împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare. De asemenea, se învederează instanței că intimata - reclamantă nu a fost citată cu copia motivelor contestației în anulare.
Curtea, având în vedere că ambii intimați - reclamanți sunt reprezentați de același avocat constată că nu se mai impune comunicarea motivelor contestației în anulare către intimata - reclamantă.
Reprezentantul intimaților - reclamanți și invocă excepția lipsei de interes a contestatorilor - - pârâți și în promovarea prezentei contestații în anulare.
Curtea invocă din oficiu excepția tardivității formulării contestației în anulare de către contestatorii - pârâți și, în raport de dispozițiile art.319 alin.2 teza a doua Cod procedură civilă și apreciază că este prioritară discutării excepției lipsei de interes în formularea contestației în anulare formulată de către reprezentantul intimaților - reclamanți.
Reprezentantul contestatorilor - pârâți și solicită respingerea excepției tardivității formulării contestației în anulare, arătând că hotărârea pronunțată în calea de atac a recursului nu se comunică, iar pe de altă parte trebuie să existe la dosar o cerere prin care se solicita comunicarea acestei decizii. Totodată, arată că în cazul în care se solicită o copie xerox, aceasta nu se poate elibera fără să se formuleze o cerere în acest sens. De asemenea, susține că nu există dovada momentului comunicării hotărârii.
Curtea pune la dispoziția reprezentantului contestatorilor - pârâți dosarul, pentru a verifica dacă se regăsește în acesta cererea prin care s-a solicitat comunicarea hotărârii atacate cu prezenta cale de atac și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă contestatorul - pârât, personal și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. -/07.10.2008, aflată la fila 7 din dosar și contestatoarea - pârâtă, prin același avocat, în baza aceleiași împuterniciri avocațiale și intimații - reclamanți și, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/16.09.2008.
Reprezentantul contestatorilor - pârâți și indică fila 101 din dosarul Tribunalului București, la care se regăsește cererea formulată de contestatorul - pârât, la data de 22.09.2008, prin care solicita eliberarea unei copii xerox a hotărârii pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, dată în raport de care prezenta contestație în anulare este formulată în termenul legal. Pentru aceste considerente, solicită respingerea excepției tardivității formulării contestației în anulare.
Reprezentantul intimaților - reclamanți și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri pe excepția tardivității formulării contestației în anulare. Continuând, arată că după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii intimații - reclamanți au notificat părțile și prin acea notificare li s-a adus la cunoștință contestatorilor - pârâți acest lucru. Solicită amânarea cauzei și acordarea unui termen de judecată pentru a depune înscrisuri în dovedirea faptului că, contestatorii - pârâți au luat cunoștință la data pronunțării deciziei.
Reprezentantul contestatorilor - pârâți și arată că actele pe care reprezentantul intimaților - reclamanți dorește să le depună se referă la notificarea formulată de intimații - reclamanți la data de 01.09.2008, în care se menționau sumar considerentele unei hotărâri. Totodată, arată că, contestatorul - pârât a formulat cerere de comunicare a hotărârii împotriva căreia a formulat prezenta contestație în anulare la data de 22.09.2008.
Curtea deliberând, urmează a respinge solicitarea de administrare de probe în combaterea susținerilor reprezentantului contestatorilor - pârâți, în contextul excepției tardivității formulării contestației în anulare, întrucât din susținerile intimaților - reclamanți, prin avocat rezultă că notificarea ce se intenționează a se depune la dosar vizează faptul aducerii la cunoștință a existenței unei hotărâri judecătorești, împrejurare ce nu este suficientă pentru a fi întrunite condițiile de aplicare a dispozițiile art.319 alin.1 teza a doua Cod procedură civilă, care impun luarea la cunoștință despre conținutul hotărârii judecătorești.
În aceste condiții, Curtea constată că pârâții din cauză au luat efectiv cunoștință de conținutul hotărârii în urma cererii adresată Tribunalului București la data de 22.09.2008, cerere în urma căreia li s-a eliberat chiar hotărârea pronunțată în calea de atac a recursului, astfel încât, urmează să respingă excepția tardivității formulării contestației în anulare.
Reprezentantul intimaților - reclamanți și, având cuvântul pe excepția lipsei de interes în promovarea contestației în anulare de către contestatorii - pârâți, arătând că aceștia s-au dezinteresat de imobilul în litigiu și s-a procedat la predarea imobilului, sens în care depune copia conformă cu originalul procesului - verbal de predare silită a bunurilor imobile încheiat la data de 30.10.2008.
Reprezentantul contestatorilor - pârâți și solicită respingerea excepției lipsei de interes în promovarea contestației în anulare formulată de reprezentantul intimaților - reclamanți, arătând că predarea imobilului s-a realizat ca urmare a deciziei Tribunalului București. Totodată, arată că predarea posesiei imobilului nu are efect lipsa unui interes în obținerea dreptului de proprietate asupra imobilului. Susține că pârâții au predat imobilul urmare unei hotărâri judecătorești, în condițiile în care aveau termen de predare pe 31.10.2008 și a predat cheile imobilului pentru a nu fi executat silit.
La interpelarea Curții, reprezentantul contestatorilor - pârâți și, arată că aceștia au fost somați la data de 01.10.2008.
Reprezentantul intimaților - reclamanți și arată că a invocat această excepție în considerarea faptului că s-a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu.
Curtea, după deliberare, respinge excepția lipsei de interes în formularea contestației în anulare, întrucât înscrisul ce se depune în ședința publică de astăzi nu este concludent în sensul unui dezinteres al contestatorilor - pârâți de soarta bunului, referitor la renunțarea recunoașterii dreptului de proprietate, cât timp o atare predare a avut loc în cadrul executării silite și a fost urmare a somării în acest sens de petenți prin intermediul executorului judecătoresc.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe contestația în anulare.
Reprezentantul contestatorilor - pârâți și solicită admiterea contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 251R/27.05.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind Proprietatea Intelectuală, în dosarul nr-, cu consecința respingerii recursului. Continuând, arată că instanța de recurs s-a limitat la a aprecia că instanța de apel a răspuns la motivele invocate. De asemenea, arată că s-a invocat de către contestatorii - pârâți (recurenți la momentul respectiv ) faptul că Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității Decretului nr. 92/1950, iar instanța nu s-a pronunțat pe acest motiv de recurs. Susține că soluția instanței putea fi alta, întrucât normele speciale din Legea nr. 10/2001 se aplică cu prioritate față de dispozițiile Codului civil. Totodată, arată că există decizii (cauza Raicu contra României) din care rezultă că s-ar fi soluționat în alt sens. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților - reclamanți și solicită respingerea contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 251R/27.05.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind Proprietatea Intelectuală, în dosarul nr-. Continuând, arată că, contestatorii - pârâți nu au indicat concret motivul neluat în considerare de instanța de recurs. Susține că a existat un singur motiv de recurs care a fost analizat de instanța de recurs. Totodată, arată că prin prezenta contestație în anulare se încearcă o completare a motivelor de recurs. Fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
Curtea reține în pronunțare contestației în anulare formulată de contestatorii - pârâți și împotriva deciziei civile nr. 251R/27.05.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind Proprietatea Intelectuală, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
CURTEA,
Prin contestația formulată la data de 7.10.2008 și înregistrată la această instanță sub nr-, petenții și, au solicitat, în contradictoriu cu intimații și, anularea Deciziei nr. 251 R/27.05.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind proprietatea intelectuală, cu consecința admiterii recursului formulat împotriva Deciziei nr. 1620A/27.12.2007 pronunțate de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, respingerea apelului reclamantelor declarat împotriva sentinței civile nr. 3978/2007 a Judecătoriei sectorului 2
În motivarea contestației, s-a susținut că instanța de recurs a omis să cerceteze unele dintre motivele de casare sau de modificare, vizând:
- neîntrunirea condițiilor imperative ale Legii nr. 112/1995 pentru a se dispune restituirea în natură a apartamentului în cauză, anume cele prevăzute de art. 2 și 5, în condițiile în care apartamentul în litigiu a fost ocupat permanent de familia recurenților și niciodată de către reclamante;
- Deciziile nr. 3/1993 și nr. 27/25.05.1993 ale Curții Constituționale prin care s-a respins ca nefondată excepția de neconstituționalitate a Decretului nr. 92/1950, a căror analiză ar fi condus la o interpretare corectă a titlului statului;
- art. 44 din Constituția României, care prevede că "averea dobândită licit nu poate fi confiscată", a cărui analiză în cauză ar fi împiedicat forțarea recurenților să cedeze proprietatea și posesia apartamentului în litigiu dobândite în mod licit de la stat, deoarece echivalează cu confiscarea bunului dobândit;
- modul de soluționare a acțiunii în revendicare, în sensul că nu se pune problema comparării titlurilor de proprietate ale autorilor, deoarece reclamantele au dovedit doar un titlu al autorului, și nu un titlu propriu, materializat într-un înscris doveditor al transmisiunii dreptului de proprietate de al autorul lor.
Deoarece statul a dobândit dreptul tot de la autorul reclamantelor, în absența dovedirii de ambele părți a unui titlu valabil, criteriul de preferabilitate în această situație este acela al posesiei, care îi avantajează pe contestatori.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 318 teza a II -a Cod procedură civilă.
Au fost atașate dosarele cu număr unic - aparținând Judecătoriei sectorului 2 B, Tribunalului București, Secția a IV -a Civilă și Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a IX - a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală, în acesta din urmă pronunțându-se Decizia nr. 251/27.05.2008 atacată în cauză.
Examinând contestația formulată în raport cu susținerile petenților și actele dosarului, Curtea apreciază că nu sunt întrunite în cauză dispozițiile art. 318 teza a II -a Cod procedură civilă, invocate în motivarea contestației în anulare speciale, în condițiile în care din considerentele deciziei atacate nu rezultă necercetarea unui motiv de modificare sau de casare relevant pentru soluționarea cauzei, a cărui analiză ar fi condus la o altă soluție asupra recursului.
În argumentarea unei hotărâri judecătorești, nu este necesar a se răspunde tuturor susținerilor părților, ci numai celor esențiale, pertinente din perspectiva cadrului procesual obiectiv stabilit în recurs, considerentele hotărârii fiind expuse în forma, ordinea și succesiunea logică apreciate drept corespunzătoare de către instanță.
Așadar, faptul că instanța de recurs, cercetând criticile recurenților, nu s-a referit la fiecare dintre susținerile din motivarea căii de atac, nu echivalează de plano cu temeinicia contestației în anulare, cât timp prin considerentele reținute s-a răspuns implicit și altor critici, chiar dacă acestea fuseseră grupate de către părți în forma unor motive distincte de recurs, cu atât mai mult cu cât aceste ultime susțineri nu erau esențiale, având natura unor argumente suplimentare.
Se constată, în cauză, că instanța de recurs a considerat că valabilitatea titlului statului creat prin preluarea imobilului în litigiu anterior anului 1989 trebuie apreciată prin prisma criteriilor prevăzute de art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998, respectiv prin raportare la normele de drept intern în vigoare la momentul preluării și la tratatele internaționale la care România era parte, instanța procedând în consecință la o asemenea analiză.
Față de această apreciere, se constată că este lipsită de orice relevanță referirea din motivele de recurs la două decizii ale Curții Constituționale din anul 1993, așadar anterioare actului normativ considerat incident în cauză de către instanță, inoperante prin reglementarea legală survenită ulterior.
În mod corect, astfel, instanța a ignorat evaluarea acestor susțineri, irelevante prin prisma propriei aprecieri privind existența unor criterii legale de cercetare a valabilității titlului statului.
În ceea ce privește modul de analiză a cererii în revendicare imobiliară formulată în cauză, instanța de recurs a confirmat temeiul juridic stabilit în fazele procesuale anterioare ca fiind art. 480 Cod civil, cu consecința comparării titlurilor de proprietate înfățișate de părțile cu interese contrare asupra aceluiași imobil după criteriile clasice, prevăzute de dreptul comun.
În acest context, orice referire la Legea nr. 112/1995, pretinsă de către contestatori a fi fost ignorată de instanța de recurs, era inutilă, neavând vreo legătură cu cadrul analizei cererii în revendicare.
De asemenea, stabilind nevalabilitatea titlului statului, instanța de recurs a apreciat că titlul pârâților - contestatorii din cauză - provine de la un neproprietar, situație în care a dat preferință titlului reclamanților, care provine de la adevăratul proprietar, ce a dobândit imobilul în baza unui act de vânzare-cumpărare încheiat în mod valabil.
Legalitatea titlului reclamanților, constatată de către instanța de recurs, nu poate fi reapreciată în cadrul contestației în anulare de față, deoarece pe temeiul art. 318 Cod procedură civilă nu este posibilă reevaluarea considerentelor de drept expuse în sprijinul deciziei de recurs, ci exclusiv verificarea omisiunii de cercetare a unor motive de recurs relevante.
Într-un asemenea context, în compararea titlurilor nu se putea face abstracție de valabilitatea titlului reclamanților, în aplicarea criteriului legalității titlului autorilor părților, fiind lipsite de relevanță alte criterii de comparare, propuse prin motivele de recurs, cum este cel al vechimii posesiei, care erau aplicabile în alte situații decât cea întrunită în speță.
Drept urmare, nu era necesară referirea la acele alte criterii, cât timp a fost indicat criteriul apreciat ca fiind corect în raport de situația de fapt și de drept reținută, înlăturându-se implicit alte variante de comparare.
Deși prin motivele de recurs s-a invocat și art. 44 din Constituția României, nu s-a justificat incidența acestuia în cauză sau în ce mod a fost încălcat prin soluția de admitere a cererii în revendicare ori măcar ce înțeleg pârâții prin sintagma "proprietate dobândită licit de la stat", în condițiile în care s-a stabilit în cauză că titlul lor provine de la un neproprietar, fiind înlăturat în cadrul comparării titlurilor presupuse de cererea în revendicare.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază că nu sunt întrunite cerințele de aplicare a dispozițiilor art. 318 teza a II -a Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge contestația în anulare ca neîntemeiată.
Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorii - pârâți și împotriva deciziei civile nr. 251R/27.05.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind Proprietatea Intelectuală, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
GREFIER
Red.
Tehnodact.
2 ex./ 23.01.2009
Președinte:Andreia Liana ConstandaJudecători:Andreia Liana Constanda, Elena Viviane Tiu
