Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 52/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 13.11.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 52/
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 612 din 26 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - - T, pentru pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent lipsă, domnul avocat, în substituirea domnului avocat, iar, în reprezentarea pârâtei intimate, doamna consilier juridic.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că reclamantul a depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 17.12.2009, adeverința emisă de Administrația Finanțelor Publice L, la data de 12.12.2009, din care rezultă că reclamantul recurent nu figurează în evidențele fiscale cu venituri, astfel că instanța admite cererea acestuia privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar delegația de substituire.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, în măsura în care acestea sunt dovedite, pentru motivele arătate în cererea de recurs, pe care le reiterează instanței.
Reprezentanta pârâtei intimate pune concluzii de respingere a recursului și de menținere ca legale și temeinice a soluțiilor pronunțate în fond și în apel, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr. 612/A din 26 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr. 2097/27.11.2007, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - Sucursala T, în prezent ENEL Distribuție.
În consecință, Tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe care a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 45.645 USD cu titlu de despăgubiri pentru folosința terenului înscris în CF 9804 Român, iar în temeiul dispozițiilor art. 4042Cod procedură civilă, a dispus restabilirea situației anterioare executării Deciziei civile nr. 1883/2005 a Curții de APEL TIMIȘOARA, respectiv a obligat reclamantul să restituie pârâtei suma de 161.123,80 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că la data promovării acțiunii reclamantul era proprietarul terenului înscris în CF nr. 9804 Român, pe care pârâta a amplasat 7 stâlpi de înaltă tensiune, dar această stare de fapt s-a modificat pe parcursul procesului, în sensul că prin Sentința civilă nr. 1895/2006 a Judecătoriei Lugoja fost anulat titlul de proprietate nr. 24043/68 din 13.03.1995, emis de Comisia de fond funciar T pe numele reclamantului pentru suprafața de 6944 mp pe care se află cei 7 stâlpi.
Prin urmare, Judecătoria a reținut că reclamantul nu mai este proprietarul terenului pe care se află amplasați stâlpii pârâtei, astfel că nu mai poate justifica vreun drept asupra acestuia.
Totodată, prima instanță a avut în vedere că Decizia civilă nr. 1883/2005 a Curții de APEL TIMIȘOARA, prin care pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 165.123,80 lei cu titlu de despăgubiri civile, a fost pusă în executare, însă această decizie a fost casată prin Decizia civilă nr.729/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât reclamantul nu mai este îndreptățit să primească suma mai sus menționată și se impune, în temeiul art. 4042Cod procedură civilă, restabilirea situației anterioare executării Deciziei nr.1883/2005.
Prin cererea de apel, reclamantul apelant a solicitat schimbarea sentinței apelate și admiterea acțiunii sale, cu motivarea că instanța de fond a constatat că a fost proprietarul terenului înscris în CF nr.9804 Român, dobândit prin moștenire, iar titlul său a fost anulat abia în 2006, prin Sentința nr.1995/2006.
Că, în calitatea de proprietar, trebuia să se bucure de toate atributele dreptului de proprietate, respectiv folosința, posesia și dispoziția, însă nu a putut exercita aceste prerogative, așa încât este îndreptățit la plata unui echivalent bănesc.
Totodată, apelantul a criticat hotărârea primei instanțe și pentru aceea că nu s-a făcut dovada calității de bun public a construcțiilor edificate fraudulos și fără autorizație de către pârâtă, iar prima instanță a tratat diferențiat dreptul de proprietate privată față de dreptul de proprietate publică, nesocotind Constituția.
Tribunalul a apreciat că este nefondat apelul reclamantului, reținând în esență că titlul de proprietate al reclamantului asupra terenului pe care se află construcțiile a fost anulat, astfel că nu mai poate justifica vreun drept asupra acestora, constatând că reclamantului îi rămâne deschisă calea pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, fiind culpa comisiilor abilitate de Legea nr. 18/1991 că i-au atribuit acestuia un teren pentru care titlul de proprietate a fost ulterior anulat prin sentință judecătorească irevocabilă.
Tribunalul a mai reținut că liniile electrice din care fac parte cei 7 stâlpi au fost înființate înainte de dobândirea proprietății de către reclamant asupra terenului, la momentul respectiv existând avizele necesare și fiind încheiate acorduri cu deținătorii terenurilor, care au vizat exproprierea terenului și scoaterea lui din circuitul agricol, cu plata unor despăgubiri, conform 1359/1968, în raport de regimul juridic al edificatelor, atât acestea cât și terenul având dimensiunile fundației constituind bun public, potrivit art. 5 din OUG nr. 63/1998, prevederile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 18/1991 fiind aplicabile terenurilor ocupate de capacități energetice și înainte de apariția Legilor nr.213/1998 și nr.318/2003 privind energia electrică, prevederi care reglementează faptul că terenurile din domeniul public sunt cele afectate unei utilități publice, textul art. 41 din Legea nr. 18/1991 prevăzând posibilitatea restituirii doar pentru terenurile libere de construcții, instalații și amenajări de interes public.
Astfel, Tribunalul a conchis că despăgubirile vizând exproprierea faptică a terenului din litigiu trebuiau solicitate de la Statul Român, dacă reclamantul vizează în continuare obținerea acestora, precizând, pe de altă parte, că Legea nr.18/1991 prevede acordarea de teren prin compensare în locul celui ocupat de utilități publice sau despăgubiri.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului și modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii acțiunii sale.
În motivarea recursului, reclamantul a invocat în drept dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând că instanța de fond a constatat că a fost proprietarul terenului până la anularea titlului, precizând că acest teren figurează în cartea funciară liber de orice sarcini.
Recurentul a mai susținut că în calitate de proprietar asupra imobilului trebuia să se bucure de toate atributele dreptului de proprietate, precum și că instanța în mod greșit reține că s-a anulat titlul de proprietate și actualmente nu mai este proprietarul terenului, ignorând faptul că anularea titlului s-a dispus doar pentru că terenul a fost considerat utilitate publică.
A susținut, de asemenea, că instanța a ignorat faptul că, urmare a acestei anulări a titlului de proprietate, nu a beneficiat de un alt teren în echivalent, așa încât este pe deplin întemeiată despăgubirea sa pentru lipsa de folosință a terenului în litigiu, în perioada în care a fost proprietarul terenului.
În sfârșit, recurentul a învederat că pârâta nu a depus niciun document din care să rezulte calitatea de bun public a construcțiilor edificate, precizând că instanța a tratat diferențiat dreptul de proprietate privată față de dreptul de proprietate publică.
În cauză pârâta a formulat întâmpinare, însă, având în vedere că aceasta nu a fost depusă în termenul stipulat de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea a apreciat că aceasta are valoarea unor concluzii scrise.
În urma examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamantului, pentru considerentele ce în continuare sunt relevate.
Prin criticile de nelegalitate a deciziei atacate, deși reclamantul recurent nu menționează expres, lasă să se înțeleagă că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită art. 480 Cod civil, însă această susținere nu poate fi primită deoarece, așa cum corect au reținut ambele instanțe, titlul de proprietate al reclamantului, pentru suprafața de 6.945 mp, pe care se află cei 7 stâlpi de curent, a fost anulat, prin Sentința civilă nr. 1895/14.06.2006 a Judecătoriei Lugoj, rămasă irevocabilă, cu motivarea că atât terenul, cât și instalațiile au avut și au regimul juridic de bun public, atât la data realizării lor cât și în prezent, potrivit art. 5 din OUG nr. 63/1998, art. 4 alin. 4 din Legea nr. 18/1991, Legii nr. 318/2003, iar conform art. 41 din Legea nr. 18/1991 se puteau restitui doar terenurile libere de construcții, instalații și amenajări de interes public, astfel încât titlul este lovit de nulitate absolută.
Or, constatarea nulității absolute a unui act juridic are drept consecință desființarea acestuia cu efect retroactiv, considerându-se că el nu a existat niciodată, așa încât reclamantul nu poate pretinde vreun drept în legătură cu acest teren în contradictoriu cu pârâta Enel Distribuție
Așa fiind, Curtea reține că hotărârea recurată a fost dată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii, urmând ca în baza art. 312 Cod procedură civilă să respingă ca neîntemeiat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 612 din 26 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Erica Nistor
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. OG- 27.01.2009;
Tehnored. - 29.01.2009; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Lugoj; Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Timiș; Judecători: și
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Erica Nistor
