Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 529/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 529
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 3: Romeo
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului civil formulat de reclamanții domiciliată în G,-, -. 29, domiciliat în G,-, -. 75, împotriva deciziei civile nr. 100 din 5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu intimații, cu domiciliul în G, cartier, -. 26, domiciliat în G, țigl.I, -B. 24, în acțiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.11.2009 fiind consemnate în încheierea din acea zi, când instanța la cererea apărătorului recurenților a amânat pronunțarea cauzei pentru a depune concluzii scrise, pronunțând prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele;
Prin acțiunea înregistrată la data de 27 septembrie 2005 pe rolul Judecătoriei Galați - Secția civilă - reclamanții si au chemat în judecată pe pârâții și, solicitând obligarea acestora să le lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul proprietatea lor din G,--19 și obligarea lor la ridicarea bunurilor depozitate pe acest teren; au mai solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctului, conform certificatului de moștenitor nr.1129/1987.
Tatăl lor a deținut în G 3300 mp teren, dobândit în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare.
În anul 1975 au intervenit între acesta și numiții și doua promisiuni de vânzre-cumpărare pentru 2500 mp, respective 620 mp, în baza unor documente intitulate "chitanță". Restul suprafeței de teren a fost închiriată către. Cum terenurile nu erau în circuitul civil, înțelegerea părților nu a produs efecte juridice, dovada în acest sens fiind faptul că prin sent.civ.nr.5443/1985 a Judecătoriei Galațis -a dispus anularea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între și.
Celalalt teren, stăpânit de a fost preluat de ginerele său,.
Reclamanții au invocat prevederile art. 480 - 483 și următoarele Cod civil.
administrate.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu acte, interogatoriu și martori.
Întâmpinarea și cererea reconvențională formulată de pârâtul.
În cauză a formulat întâmpinare, arătând că acesta este numele sau corect, fiind greșit citat cu numele de.
A solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive:
La data de 15.04.1972, iar nu în 1975, intervenit între și socrul său, antecontractul-de vânzare -cumpărare pentru terenul din G menționat în acțiune, în suprafață de 620 mp.
La data de 4.05.1974 a decedat iar în anul 1986 decedat și fiica acestuia, respective soția lui, (fosta ). Moștenitori ai acesteia sunt pârâtul, soț supraviețuitor și cei doi copii ai lor, și. Cele doua succesiuni nu au fost dezbătute.
Terenul găsit in patrimoniul socrului sau a fost stăpânit si folosit de el in continuu, mai mult de 30 de ani, acțiunea in revendicare a reclamanților fiind formulate după împlinirea acestui termen.
Pe cale de excepție, paratul invoca uzucapiunea de 30 de ani, fiind îndeplinite condițiile legale prev. de art.1890 civ. pentru joncțiunea posesiilor exercitate de socrul si fosta sa soție si apoi de el.
Pârâtul a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat să se pronunțe o hotărâre care să țina loc de act de vânzare-cumpărare, în temeiul disp.art.1073, 1294-1295 si 969 civ. întrucât antecontractul încheiat de socrul sau cu autorul reclamanților nu a mai putut fi finalizat din cauza decesului lui.
A solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor si, toți trei având legitimare procesuala și interes să fie reclamanți în cererea reconvenționala.
A mai arătat că părțile antecontractului și-au exprimat consimțământul la vânzare, prețul stabilit fiind plătit și încasat, iar din acțiune rezultă că reclamanții nu vor să respecte voința autorului lor și să încheie actul în forma autentica.
Întâmpinarea și cererea reconvențională formulate de reclamanți.
Reclamanții au formulat întâmpinare față de cererea reconvențională, precizând că posesia invocata este viciata, fiind afectata de precaritate si nu este nici continua, iar un detentor precar nu poate uzucapa in timp. Pentru aceste vicii ale posesiei nu sunt aplicabile regulile privind joncțiunea posesiilor.
În privința cererii reconvenționala, arata ca s-a prescris dreptul la acțiune, fiind depășit termenul de 3 ani de la data încheierii convenției.
Pârâtul a formulat si el întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata, întrucât este proprietarul terenului ca efect al uzucapiunii de 30 de ani.
si au formulat si cerere de chemare in judecata a numiților si - dos.nr- - solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se constate dobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2230 mp teren, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani.
In motivarea acțiunii au arătat că au cumpărat de la 2230 mp teren, iar nu 2500 mp cum s-a trecut in antecontractul-de vânzare-cumpărare, moment din care l-au posedat permanent, sub nume de proprietar, fiind îndeplinite condițiile art.1847 civ.
Prin încheierea din 13.11.2006 a fost admisa excepția de conexitate si s-a dispus conexarea dosarului nr- la dosar nr.9721/C/2005.
Prin încheierea din 20.04.2007 s-a dispus disjungerea acțiunii in revendicare formulate de reclamanții in contradictoriu cu pârâții, întocmindu-se dosar nr-. Totodată, în temeiul disp.art.244 al.1 pct.1 pr.civ. a fost suspendata judecata in dosar nr-, până la soluționarea dos.nr-.
Prin sentința civilă nr. 2715 din 01.04.2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocata din oficiu.
A fost respinsă acțiunea formulata de reclamantul, domiciliat in G,-, -.75 in contradictoriu cu pârâții, domiciliat in G,-, -,.26, domiciliat în G, Ť. I, -,.24 si, domiciliat în G, IC, -,.2,.26 pentru lipsa calității procesuale active a acestuia.
A fost respinsă acțiunea in revendicare formulata de reclamanta, domiciliata în G, IC, -,.29 in contradictoriu cu pârâții, si ca nefondata.
A fost respinsă excepția uzucapiunii de 30 de ani invocata de paratul ca nefondata.
A fost admisă cererea reconvențională formulata de paratul.
A constatat perfectă vânzarea-cumpărarea intervenita între, în calitate de vânzător și, în calitate de cumpărător, pentru suprafața de 620 mp, situată în G,--19, pentru prețul de 4.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții si sunt fii defunctului, decedat la data de 10.09.1987, conform certificatului de moștenitor nr.1129/23.10.1987, din prima căsătorie cu. Defunctul a dobândit terenul in litigiu prin contract de vânzare-cumpărare încheiat cu numiții si, la data de 25.01.1956, căsătorit fiind cu. actului menționează însă că bunul nu este comun, ci bun propriu al cumpărătorului, operând subrogația motivat de faptul că banii plătiți cu titlu de preț provin din moștenirea cumpărătorului de la părinții săi, motiv pentru care soția sa, nici nu a semnat actul.
Așadar, la data deschiderii succesiunii lui aveau vocație succesorală cea de-a doua sa soție, în calitate de soție supraviețuitoare si cei doi copii ai acestuia din prima căsătorie, respective reclamanții.
Din cuprinsul certificatului de moștenitor rezulta însa că doar soția supraviețuitoare și reclamanta au acceptat succesiunea, fiind străin de moștenire prin renunțare.
Pe fondul cauzei, instanța de fond retine ca prin actul de vânzare-cumpărare din 25.01.1956, transcris la grefa Tribunalului la nr.17 din 26.01.1956, defunctul, tatăl reclamanților, a cumpărat de la și doua locuri de casă, situate în V satului, unul în suprafață de 1240 mp si celălalt în suprafață de 1060 mp, pentru prețul de 7.500 lei.
La data de 15.04.1972 a încheiat cu numitul un înscris sub semnătura private intitulat "chitanța", prin care îi vinde acestuia 620 mp teren si 100 butuci vie nobila, pe termenul de 99 de ani. Prețul vânzării, de 4.000 lei a fost plătit de si primit de, precizându-se că în caz de răzgândire a cumpărătorului, suma nu se mai înapoiază.
Coroborând declarațiile tuturor martorilor cu răspunsurile părților la interogatorii rezultă că, deși în 1972 terenul în suprafață de 620 mp a fost vândut către, iar cel in suprafața de 2.500 mp lui, reclamanții si autorul lor nu au abandonat definitiv imobilul cu destinație de gradina, trecând pe acolo cel puțin in perioada verii, pana in anii 1993-1995, când reclamanților nu li s-a mai permis deloc accesul de către pârâți.
Pentru ca reclamanții să poată revendica trebuie să aibă calitatea de proprietari ai imobilului revendicat.
Astfel, este cert ca paratul a stăpânit efectiv terenul dobândit de socrul său, cea mai mare parte a perioadei din 1972 si pana in prezent.
Din probele administrate in cauza nu rezulta însă fără echivoc îndeplinirea condițiilor necesare uzucapării prin joncțiunea posesiilor. Astfel, pentru posesia autoarei sale, respectiv a soției sale, precum si a tatălui acesteia, martorii audiați in cauza au făcut referiri destul de sumare, raportându-le la posesia exercitata de. Deși nu la fel de accentuate si de durata mai scurta, posesia exercitata de aceștia nu poate fi totuși contestata.
In cazul paratului, se retine ca acesta a făcut acte de stăpânire asupra terenului și în perioada in care trăiau socrul și soția sa, dar și ulterior acestei perioade. Pe de alta parte, au vocație la succesiunea defunctei și pârâții si. Cum cele doua succesiuni nu au fost dezbătute, cei trei fiind coproprietari, posesia exercitata este echivoca.
Faptul construirii pe acest teren a unei case dotate cu utilități, împrejurare rezultata si din concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza, este de natura a confirma exercitarea unei posesii suficient de puternice.
Având în vedere ca o posesie echivoca nu este si una utila, cu toate ca in cauza sunt îndeplinite celelalte condiții ale posesiei - respectiv una neîntreruptă, netulburata si publica - excepția uzucapiunii invocata de paratul prin întâmpinare urmează a fi respinsa ca nefondata.
Pe de alta parte, noi reclamanții nu au exercitat o posesie utila, aceasta fiind viciata in special de discontinuitate, deoarece nu se poate aprecia ca acte izolate precum vizitarea acestui teren ocazional, vara, care au încetat oricum cel mai târziu in anul 1995 constituie acte de exercitate a unei posesii continue si permanente.
Față de situația de fapt anterior reținuta urmează a fi respinsa ca nefondata si acțiunea în revendicare a reclamanților.
Referitor la cererea reconvențională având ca obiect perfectarea actului de vindere-cumpărare se impun câteva precizări cu privire la natura juridica a înscrisului încheiat de cu. Reclamantii au sustinut ca este o promisiune de vânzare a tatălui lor, neurmata de încheierea actului, iar paratul-reclamant a arătat ca este un antecontract de vânzare-cumpărare, neurmat de perfectarea actului in forma autentica datorita decesului cumpărătorului.
Antecontractul de vânzare-cumpărare nu are o reglementare juridica proprie, fiind un acord de voința ce precede încheierea unui anumit contract, cu scopul de a conferi părților certitudinea ca nu se vor răzgândi.
Una din deosebirile antecontractului de promisiunea bilateraăa de vânzare-cumpărare se referă la faptul că promitentul -cumpărător poate cere respectarea obligațiilor din înscris numai daca lucrul a rămas în patrimoniul promitentului-vânzător.
Or, în prezenta cauză, față de mențiunile înscrisului sub semnătură privată analizat, rezulta clar ca nu părțile nu au avut in vedere doar o promisiune, prețul fiind convenit, plătit și încasat, iar terenul predat.
Referitor la excepția prescripției extinctive a dreptului de a formula o astfel de acțiune, retine ca ambele părți aveau o obligație de a face, respective de a încheia in viitor actul in forma autentica.
obligații de a face ii corespunde un drept de creanță, aparat printr-o acțiune personala supusa termenului de prescripție de 3 ani prev.de art.1 din decretul nr.167/1958. Ipoteza este valabila insa doar daca posesia bunului nu a fost predate. Or, in cauza de față, paratul a avut posesia terenului încă de la început, chiar daca aceasta nu a îndeplinit, pentru motivele anterior expuse, condițiile pentru a duce la dobândirea proprietății prin uzucapiune. Predarea posesiei terenului către si, in continuare, succesorilor acestuia, echivalează cu o recunoaștere a dreptului cumpărătorului in sensul art.16 lit.a din Decretul nr.167/1958, iar termenul de prescripție curge de la momentul in care aceasta se manifesta expres.
În cauza de fata, recunoașterea dreptului paratului s-a manifestat prin negarea acestuia, in momentul introducerii cererii de chemare in judecata, acesta fiind si termenul de la care curge prescripția dreptului paratului de a cere perfectarea actului. Nu exista nici o dovada ca reclamanții au contestat posesia paratului anterior introducerii acțiunii, deși nu au mai avut acces la teren încă din anul 1995. Prin urmare, cererea reconvențională prin care paratul a solicitat pronunțarea unei hotărâri care sa loc de act de vânzare-cumpărare este in mod evident formulata in termen, fata de data introducerii acțiunii, excepția prescripției invocata de reclamanți urmând a fi respinsa ca nefondata.
Reclamanții au formulat motive de recurs dar prin încheierea din data de 12 ianuarie 2009 prezenta cale de atac a fost calificată ca fiind apel.
Prin motivele de recurs depus la fila 16 se invocă critici bazate pe disp.art. 304 alin. 1 pct. 6, 7, 8, 9.pr.civ.
Pe cale de excepție se invocă:
- prescrierea dreptului la acțiune;
- excepția lipsei calității procesuale active a intimatului în cererea reconvențională prin care solicită darea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
Pe fond, se consideră că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- actul sub semnătură privată încheiat în anul 1972, între defuncții și pentru suprafața de 620. nu are valoarea unui act autentic și deci îi sunt aplicabile principiile forței obligatorii și relativității și deci și dreptul la acțiune este prescris în temeiul Decretului nr. 167/1958 în referire la Legea nr. 54/1998, Legea nr. 247/2005, Codul civil.
- referitor la raportul de expertiză, instanța de fond a respins obiecțiunile formulate, cu toate că acesta conține o serie de exprimări care aparțin în exclusivitate pârâtului-reclamant și sunt însușite de expert ca fiind lucruri de netăgăduit. Astfel, la pag. 2 pct. 4 se arată că intrarea se face pe terenul "folosit" de pârâtul, concesionat pe portița existentă și apoi pe terenul "închiriat" de la.
Nu există nici o documentație care să ateste că folosește terenul în mod legal concesionat sau închiriat de la Primărie sau de la, atât timp cât din actele depuse la dosar s-a dovedit că din totalul terenului ce l-a avut autorul decedat a vândut 620. restul terenului fiind al defunctului.
La pct.5 expertul arată că pe terenul închiriat de la și-a construit mai multe cotețe, în realitate acest teren aparținea autorului.
În întreg cuprinsul expertizei, expertul sugerează că restul terenului este concesionat, închiriat de la sau de la Primărie, printr-o astfel de poziție și-a depășit atribuțiunile.
Prin decizia civilă nr.100/5.03.2009 Tribunalul Galația respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civil nr. 2715/1.04.2008 a Judecătoriei Galați.
S-a reținut în motivarea deciziei că în mod corect instanța de fond a rezolvat problema excepțiilor formulate referitor la prescrierea dreptului la acțiune și lipsa calității procesuale active a intimatului.
Pe fondul cauzei s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a stabilit natura juridică a actului sub semnătură privată intitulat "Chitanță" ( antecontract de vânzare cumpărare neurmat de perfectarea actului în formă autentică datorită decesului cumpărătorului).
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive;
- instanța de apel nu a analizat excepțiile invocate rezumându-se la o motivare sumară fără a indica și temeiul juridic în baza căruia a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a intimatului în cererea reconvențională;
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 7546/21.10.2008 a Judecătoriei Galați prin care s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile 2717/1.06.2008.
Recursul declarat de reclamanți este fondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 7546/21.10.2008 a Judecătoriei Galațis -a admis cererea formulată de reclamanții și.
S-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 2717/1.04.2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Galați cu mențiunea că respinge ca nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune privind cererea pârâtului de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare.
La filele 49 - 52 dosar - al Tribunalului Galați se află motivarea recursului declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 7546/21.10.2008 a Judecătoriei Galați.
Instanța de apel nu se pronunță asupra acestei cereri ci doar asupra apelului formulat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 2715/1.04.2008 a Judecătoriei Galați.
În consecință în conformitate cu disp. art. 312 pct.5 cod proc.civilă se va admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 100/5.03.2009 a Tribunalului Galați.
Se va dispune casarea deciziei civile nr. 100/5.03.2009 a Tribunalului Galați și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se pronunța asupra apelurilor declarate de reclamanți împotriva sentințelor civile 2715/1.04.2008 și 7546/21.10.2008 ale Judecătoriei Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de reclamanții domiciliată în G,-, -. 29, domiciliat în G,-, -. 75, împotriva deciziei civile nr. 100 din 5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu intimații, cu domiciliul în G, cartier, -. 26, domiciliat în G, țigl.I, -B. 24, în acțiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară.
Casează decizia civilă 100/5.03.2009 a Tribunalului Galați și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se pronunța asupra apelurilor declarate de reclamanți împotriva sentințelor civile nr. 2715/1.04.2008 și 7546/21.10.2008 ale Judecătoriei Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
Red.RJ/2.12.2009
Dact.IS/7.12.2009/7ex.
Fond.
Apel./
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Valentina Gabriela Baciu, Romeo
