Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 53/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.53/Ap Dosar nr-
Ședința publică din data de 21 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
Grefier: - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamantele și și depârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publiceîmpotriva sentinței civile nr.352 din data de 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 13 aprilie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21 aprilie 2009.
CURTEA:
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 352/A/27.11.2008, Tribunalul Brașova admis in parte acțiunea formulata si precizata de reclamantele si in contradictoriu cu pârâții SC SRL, Statul R prin Ministerul Economiei si Finanțelor, - si.
A constatat nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului situat in B-, înscris in CF 25059 B sub nr. top 200-201/2.
A respins restul cererilor.
A obligat pe reclamante sa plătească pârâților - si suma de 18250 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că imobilul in litigiu, situat in B,-, înscris in CF 25059 B, nr. top inițial 200-201/2 a fost proprietatea defunctului cu titlu de ieșire din indiviziune, reclamantele fiind moștenitoarele acestuia.
Imobilul a fost preluat de Stat in baza decretului nr.92/1950.
Prin decizia nr. 430/11.01.2006 emisa in de SC in baza Legii 10/2001 au fost admise în parte cererea reclamantei si a antecesoarei reclamantei, Irma, de restituire în natură a imobilului situat în B, fostă-, actual-, înscris în CF nr.25059 sub nr. top 200 - 201/2 și, în consecință, fost restituită partea din imobil ce nu fost înstrăinată în condițiile Legii nr.112/1995, iar pentru partea de imobil care a fost înstrăinată în baza legii mai sus menționată, notificatoarelor li s- făcut ofertă de despăgubire în echivalent.
Față de obiectul acțiunii introductive, prin care reclamantele au solicitat instanței să constate ca imobilul in litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil și, în urma comparării titlurilor părților, să constate că al reclamantelor este mai bine caracterizat, cu consecința radierii drepturilor de proprietate ale pârâților din cartea funciară, instanța a considerat ca fiind îndreptățite doar parțial pretențiile reclamantelor.
S-a arătat pe această cale - cu trimiterea la considerente largi ale principiilor care guvernează aplicarea legii civile în timp, a regulii specialia generalibus derogant, prevederilor de ordin constituțional și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, întărite de decizia nr. XXXIII/09.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, dată în interesul legii - că reclamantele nu pot pretinde valorificarea dreptului de proprietate pe calea acțiunii de drept comun în revendicare, prin compararea titlurilor, câtă vreme Legea nr. 10/2001 suprimă natura unei asemenea acțiuni, titularele acțiunii urmând procedura instituită de legea specială, iar prezentul demers este unul paralel, în completare.
Față de împrejurarea că reclamantele sunt în posesia unei decizii de restituire, parțial în natură, parțial în echivalent în ceea ce privește imobilul în litigiu, tribunalul a apreciat asupra interesului acestora de a solicita cercetarea valabilității titlului statului, aceasta prin prisma raporturilor pe care le-ar putea pretinde cu chiriașii din imobil față de eventualele îmbunătățiri aduse acestuia.
În cuprinsul acestei analize, prima instanță a arătat că naționalizarea imobilului de către Statul Român în temeiul Decretului nr. 92/1950 s-a făcut cu încălcarea legii fundamentale în vigoare la momentul respectiv - Constituția din 1948, tratatelor internaționale la care România era parte, după cum și a dispozițiilor Codului civil, fapt ce conferă caracter abuziv măsurii de trecere a imobilului în proprietatea statului, astfel că titlul de preluare de către stat nu a fost valabil.
Împotriva hotărârii au declarat apel reclamantele și, precum și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Apelul reclamantelor tinde la desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, solicitare întemeiată pe considerentul că tribunalul s-a pronunțat doar asupra petitului privind nevalabilitatea titlului statului, respingând fără a fi motivate capetele de cerere vizând compararea titlurilor și rectificarea de carte funciară.
Prin apelul declarat de Ministerul Finanțelor Publice se solicită schimbarea în tot a hotărârii în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantelor.
Criticile apelului exercitat de această parte sunt îndreptate asupra greșitei respingeri a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor de reprezentant al Statului Român, respectiv a excepției lipsei calității procesuale pasive a statului, susținându-se în argumentarea acestor incidente că imobilul se află în patrimoniul unității administrativ teritoriale, astfel încât legitimarea procesuală revine Municipiului B prin Primar.
Sub aspectul fondului raportului procesual, hotărârea este criticată sub aspectul greșitei admiteri de către prima instanță a capătului de cerere referitor la nevalabilitatea titlului statului, în condițiile în care o asemenea acțiune este inadmisibilă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Pârâta Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea apelului declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor. Se arată în considerentele mijlocului de apărare că în mod greșit prima instanță a constatat nevalabilitatea titlului statului, întrucât actul de preluare a imobilului s-a realizat cu respectarea prevederilor Decretului nr. 92/1950, împrejurare care justifică preluarea cu titlu a imobilului de către Statul Român.
În faza apelului, la termenul din 16.03.2009, curtea a pus în discuție lipsa calității de reprezentant a domnului avocat G, semnatarul apelului întocmit în numele reclamantelor, având în vedere lipsa delegației de împuternicire dată reprezentantului convențional de titularele acțiunii și ale căii de atac. Incidentul a fost reiterat la termenul din 13.04.2009, ocazie cu care s-a constatat că nu a fost acoperită cerința depunerii mandatului de reprezentare de către avocat pentru justificarea exercitării drepturilor procedurale ale reclamantelor, împrejurare care justifică, în temeiul art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă. constatarea nulității cererii de apel.
Verificând hotărârea atacată în limitele apelului declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta este apreciat ca nefondat.
În dezlegarea dată excepțiilor invocate de pârâtul apelant, prima instanță a dat o temeinică și legală interpretare la adoptarea soluției de respingere a acestor excepții. Raportat la dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice și persoanele juridice, reprezentarea în justiție a Statului Român se realizează prin Ministerul Economiei și Finanțelor, după cum, față de obiectul cererii relativ la constatarea nevalabilității titlului statului asupra imobilului în litigiu, prezența acestuia ca entitate distinctă în litigiu este justificată.
În mod corespunzător, nu sunt fondate nici criticile purtând asupra soluției adoptate pe fondul cauzei de către prima instanță.
părții expozitive a sentinței face trimitere incidența Legii nr. 10/2001 asupra acțiunilor de drept comun în revendicarea imobilelor care fac obiectul de reglementare al imobilelor acestei legi speciale, subliniind asupra rațiunilor care împiedică accesul reclamantelor la uzitarea acestor pârghii procedurale pentru recunoașterea și valorificarea dreptului lor real, arătate succint și în prezentele considerente. În schimb, legea specială de reparație nu poate constitui impediment în cercetarea titlului de preluare a imobilului de către stat, pentru argumentul invocat de tribunal, cel al interesului pe care reclamantele l-ar putea ridica în raport cu titularii vreunui drept asupra imobilului față de eventuale drepturi de creanță. Analiza întreprinsă în contextul acestei analize corespunde soluției la care a ajuns prima instanță, cea referitoare la nevalabilitatea titlului statului, în condițiile preluării imobilului cu încălcarea Constituției, legislației interne și a convențiilor internaționale care garantau proprietatea privată.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 294 Cod procedură civilă urmează a respinge apelul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și a păstra hotărârea apelată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Constată nulitatea cererii de apel formulată de reclamantele și împotriva sentinței civile nr. 352/A/27.11.2008 a Tribunalului Brașov.
Respinge apelul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva aceleiași sentințe, pe care o păstrează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./5.05.09
Tehnord.AN/7.05.09-10 ex.
Jud. fond
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Nicoleta Grigorescu
