Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 534/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1850/2009)
Completul 4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 534
Ședința publică de la 28.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
GREFIER - I
Pe rol se află pronunțarea cererii de apel formulată de apelantul - pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 451 din 30.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și intimații - pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, SC SA, MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
are ca obiect - pretenții.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 14.10.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 21.10.2009 și apoi la 28.10.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.9960/- la data de 10.03.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL și SC SA obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 300.000 Euro, echivalentul a 1.050 000 lei reprezentând valoarea de circulație a apartamentului situat în B,-,.1,.3, sector 2, pentru evicțiune totală, precum și restituirea prețului actualizat la nivelul ratei inflației, plata sumei de 70.000 lei noi reprezentând sporul de valoare adus imobilului prin lucrări necesare și utile, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.451 din 30.03.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților SC SA, MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, a respins, pe cale de consecință, cererea principală formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții SC SA, MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, a admis, în parte, cererea principală, formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, a obligat pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, la plata către reclamanți a sumei de 1.022.847 lei, reprezentând valoarea de circulație a imobilului situat în B,-,.1,.3, sector 2 precum și la plata către reclamanți a sumei de 2800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii expertize și onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare 1527 din 17.12.1996 și prin actul adițional încheiat între reclamanți cu SC "-" SA în calitate de mandatar al Primăriei Municipiului B, au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în B,-,.1,.3, sector 2, compus din locuință formată din 3 camere, garaj și teren de 42,57 mp.
Prin sentința civilă nr.927 din 18.11.2002, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost admisă cererea foștilor proprietari în sensul anulării contractului de vânzare-cumpărare menționat mai sus și obligării pârâților la restituirea imobilului.
În motivarea sentinței, s-a reținut că prin compararea celor două titluri este mai caracterizat titlul reclamanților, care emană de la adevărații proprietari, față de titlul pârâtei, care emană de la un neproprietar, statul român.
Tribunalul a reținut astfel că, singurul pârât care are calitate procesuală pasivă în cauză, este Statul Român prin MFP, ceilalți pârâți neavând legitimare procesuală pasivă, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, potrivit regulilor generale, din materia contractului de vânzare-cumpărare, obligația de garanție pentru evicțiune revine vânzătorului, care în speță este Municipiul Pe de altă parte, contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr.112/1995 au o situație specială, ele neconstituind pentru unitatea deținătoare o expresie a libertății contractuale, ci executarea unei obligații legale exprese, cea corelativă dreptului chiriașului de a cumpăra, drept prevăzut de art.9 alin.1 din acest act normativ. De asemenea, faptul că unitățile deținătoare acționau ca mandatari fără reprezentare ai statului, rezultă și din împrejurarea că sumele încasate din aceste vânzări nu intrau în patrimoniul lor, ci într-un fond extrabugetar la dispoziția Ministerului Finanțelor constituit prin dispozițiile art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995. Și în această calitate, Ministerul Finanțelor Publice acționa tot ca reprezentant al statului, autorul actelor normative de vânzare a acestor imobile.
Astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Baf ost admisă, iar ca urmare a admiterii acestei excepții pe cererea principală, tribunalul nu s-a mai pronunțat asupra cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de acest pârât
Cât privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului SC - SA, acesta a acționat numai în calitate de mandatar al pârâtului Municipiul B, astfel că față de principiul de drept potrivit căruia efectele actului juridic se produc asupra mandantului, iar nu asupra mandatarului (care nici nu profită, nici nu rămâne obligat prin actul juridic pe care îl intermediază), tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât. De asemenea, ca și consecință a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a SC - SA pe cererea principală, cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de acest pârât și cererea de chemare în garanție formulată de chematul în garanție MFP împotriva SC - SA nu au mai fost soluționate, tribunalul fiind astfel dezînvestit cu soluționarea acestor cereri.
În ceea ce privește calitatea pasivă a MFP, prin art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001 s-a prevăzut că restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se face de către MEF din fondul extrabugetar constituit în temeiul art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995. Dar acest text de lege - referitor la stabilirea calității procesuale pasive a MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - este aplicabil cererilor având ca obiect restituirea prețului actualizat, neputând fi extins și pentru cererile având ca obiect valoarea actuală de circulație a imobilului.
Cât privește legitimarea pasivă a Statului Român prin MFP, tribunalul a constatat că față de aspectul că imobilele preluate abuziv de stat au intrat în patrimoniul statului, acesta trebuie să fie cel obligat la repararea prejudiciului creat, pentru a se îndrepta ingerința adusă dreptului de proprietate protejat de art.1 din protocolul 1 al CEDO.
Raportând situația de fapt reținută la textele de lege incidente, s-a constat că acțiunea apare ca fiind întemeiată, reclamanții având dreptul să pretindă contravaloarea bunului la data producerii evicțiunii, calculată prin expertiza efectuată în cauză.
Astfel, prin raportul de expertiză efectuat în cauză, s-a constatat că valoarea de circulație a imobilului este de 1.022.847 lei, la data producerii evicțiunii, această valoare incluzând și îmbunătățirile aduse de reclamanți imobilului în perioada în care l-au deținut.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței civile atacate, în principal, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantului și, în subsidiar, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea apelul s-a arătat, în primul rând, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, că nu există identitate între cel care este titularul obligației din raportul juridic de desdăunare, obligație corelativă dreptului intimatei - reclamante la obținerea despăgubirii, și cel care a stat în judecată în calitate de pârât.
Potrivit principiului relativității efectelor contractului, acesta produce efecte numai între părțile contractante, neputând nici profita și nici dăuna unui terț.
Or, apelantul, nefiind parte la încheierea contractului dintre Primăria Municipiului B și numiții, este terț față de acest contract.
În situația evingerii cumpărătoarei, prin deposedarea acesteia de imobilul pe care l-a deținut în baza contractului de vânzare - cumpărare, trebuia să fie instituită obligația de garanție pentru evicțiune a vânzătoarei Primăria Municipiului B, în conformitate cu dispozițiile art.1337 Cod civil.
În al doilea rând, arată apelantul, în mod greșit, instanța de fond a admis acțiunea, având în vedere că prin dispozițiile Legii nr.10/2001 s-au stabilit măsurile reparatorii pe care le pot obține foștii proprietari ai imobilelor ale căror contracte de vânzare - cumpărare au fost desființate, iar acestea nu includeau valoarea de circulație a imobilului.
Apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală în ceea ce privește acordarea despăgubirilor constând în valoarea de piață a imobilului conform art.1344 cod civil pentru imobilul în cauză, întrucât art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001 prevede doar restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare - cumpărare încheiate prin eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, iar nu și la plata diferenței între prețul plătit și sporul de valoare dobândit de lucru între momentul încheierii contractului și data producerii evicțiunii, deoarece acest imobil a fost cumpărat în anul 1996 de la stat, în baza Legii nr.112/1995, sub prețul pieței.
În ultimul rând, apelantul critică hotărârea instanței de fond și în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât consideră că este necesar să se facă aplicabilitatea art.1337 Cod civil, privind răspunderea pentru evicțiune a vânzătorului, având în vedere că Primăria Municipiului Baî ncheiat contractul de vânzare - cumpărare cu reclamanta, contract încheiat în temeiul Legii nr.112/1995.
Examinând, cu prioritate conform art.137 Cod procedură civilă, excepția tardivității declarării apelului, curtea constată că este fondată, pentru următoarele considerente.
Conform art.284 alin. 1 Cod procedură civilă, termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță, hotărârea apelată a fost comunicată apelantului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la data de 16.07.2009, conform dovezii aflată la fila 218 dosar fond, astfel că termenul de apel se împlinea la 01.08.2009, într-o zi de sâmbătă, fiind prorogat până luni, 03.08.2009. Se constată că apelul declarat de apelant la 04.08.2009 este tardiv formulat, ultima zi fiind 03.08.2009.
Curtea nu va lua în considerare adresa depusă de apelant la data de 20.10.2009 (în termenul de amânare a pronunțării), emisă de Oficiul Poștal B 37, prin care se confirmă că ar fi fost expediată către Tribunalul Bucureștio recomandată în data de 31.07.2009, întrucât la dosarul cauzei nu este depus nici un plic, astfel că nu se poate reține că apelul ar fi fost expediat prin poștă, iar pe de altă parte nu există posibilitatea verificării conținutului corespondenței efectuate în data de 31.07.2009, pentru a se stabili că este vorba despre apelul ce se susține că a fost expediat în prezentul dosar.
În baza art. 274 Cod procedură civilă obligă apelantul la 1200 lei cheltuieli judiciare către intimații - reclamanți.
Pentru aceste considerente în baza art.284 alin.1 Cod procedură civilă curtea respinge apelul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv formulat, apelul declarat de apelatul - pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.451 din 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - reclamanți, ambii cu domiciliul în B,-,.1,.3, sector 2 și cu intimații - pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, SC "" SA cu sediul în B,-, sector 2 și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în B,-, sector 5.
Obligă apelantul la 1.200 lei cheltuieli de judecată către intimații - reclamanți.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
ADREEA - - - - -
GREFIER
I
Red.
Tehnodact.
Ex.9/4.11.2009
Secția a III-a Civ. -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
