Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 536/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.536
Ședința publică de la 09.12.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Mihaela
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții pârâți, împotriva deciziei civile nr. 710R/15.04.2008 și a încheierii de ședință din data de 18.12.2007 ambele pronunțate de Tribunalul București -Secția a III a Civilă în contradictoriu cu intimatul reclamant, intimații pârâți, și intimații chemați în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, SC SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 02.12.2008 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și întrucât Curtea a avut nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 09.12.2008 când în aceeași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA
Prin sentința civilă 3505/06.03.2007 pronunțată de Judecătoria Sector 1 B în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul d e Finanțe, s-a admis acțiunea privind pe reclamantul și pe pârâții și, au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului imobilul situat în B,-,. 1,. 4, sector 4, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții și ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâți împotriva chemaților în garanție SC Sa și Ministerul d e Finanțe ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe la data de 22.05.2007 au declarat apel pârâții și.
La termenul de judecată din data de 18.12.2007, față de valoare de impunere a imobilului revendicat care, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 21.02.2005, era de 62.176,20 RON, conform adeverinței nr. -/11.12.2007, eliberată de Direcția de Impozite și Taxe a Sectorului 1 B, tribunalul a calificat drept recurs calea de atac în prezenta cauză, iar la termenul din 15.04.2008, s-a pus în discuție excepția nulității recursului, în raport de data de punerii motivelor invocate, invocată de către intimatul-reclamant prin apărătorul său.
Prin decizia civilă nr.710 R din data de 15.04.2008 a Tribunalului București Sectia a III-a civilă a fost constatat nul recursul.
În motivarea deciziei s-a re ținut că entința civilă recurată a fost comunicată la data de 8.05.2007, conform dovezilor de comunicare atașate în dosarul de fond, că recursul a fost înaintat la data de 22.05.2007, conform dovezii de trimitere prin poștă, fără să conțină motivele de recurs, că la art.303 (1) proc.civ. se prevede că termenul pentru motivarea recursului care este înăuntrul termenului de formulare a recursului prevăzut la art.301 proc.civ. că în speță, termenul de recurs expiră la data de 23.05.2006, inclusiv pentru formularea motivelor de recurs, or, în cauză, recursul a fost depus în data de 22.05.2007, fără să conțină motivele impuse de lege, care au fost depuse de către recurentă la data de 25.09.2007.
În consecință, reținând că recursul este nemotivat, tribunalul a constatat că acesta este nul, în baza dispozițiilor legale menționate, coroborate cu art. 306 (1) și 312 (1) proc.civ.
Împotriva deciziei civile men ț ionate anterior și a încheierii de ședință din data de 18.12.2007 în care Tribunalul a calificat calea de atac formulată ca fiind recurs au declarat recurs pârâ ț ii Vră ș ma ș și Vră ș ma ș, în temeiul art. 304 pct. 9, 1 și 5.proc.civ.
În motivarea recursului s-a arătat, referitor la admisibilitatea acestuia, că, în mod cert calea de atac împotriva unei hotărâri este dată de lege, nici partea și nici judecătorul neputând schimba sau ocoli prevederile imperative din Codul d e procedură civilă, unde se stabilește care sunt, și în ce condiții se exercită căile de atac, că astfel, o greșeală făcută de o instanță atunci când transformă un apel în recurs nu poate înlătura efectul legii care permite existența ambelor căi de atac, că, altfel, ar însemna că părțile sunt private de un grad de jurisdicție, iar calificarea dată de instanță, deși greșită, să nu poată fi supusă controlului judecătoresc în condițiile art.282 pr.civ, că ar însemna totodată crearea unui regim discriminatoriu între partea care beneficiază de trei grade de jurisdicție, în cauze similare și cea care, în urma recalificării greșite a căii de atac, are la dispoziție doar două grade, fiind lipsită nejustificat de orice posibilitate de a critica măsura recalificării, că, mai mult, în speța de față calificarea apelului legal formulat în recurs a făcut ca motivele invocate să fie înlăturate față de regulile recursului, înlăturând astfel controlul judecătoresc al hotărârii fondului.
În ceea ce prive ș te fondul recursului, s-a arătat că, în mod gre ș it au fost aplicate prevederile art. 2821în calificarea caii de atac, întrucât, în fața Tribunalului, ca urmare a punerii în discuție a calificării căii de atac, s-a admis efectuarea unei expertize prețuitoare pentru determinarea valorii de circulație, în urma căreia s-a determinat faptul că apartamentul în cauză valora la momentul efectuării expertizei mai mult de un miliard de lei vechi, instanța reținând în cele din urma valoarea indicată într-o adresa emisă de Administrația Financiară, unde se menționa valoarea de impunere a apartamentului la nivelul anului2005, că, procedând în acest fel, instanța a greșit de două ori: a)pe de o parte a reținut valoarea de impunere indicată de Administrația Financiară, valoare care este mult mai mică decât valoarea de circulație; b)a reținut valoarea obiectului de la momentul introducerii cererii în revendicare, cu toate că păr țile se aflau într-un nou ciclu procesual, în fond după casare, neexistând un text de lege care să menționeze că atunci când se determină calea de atac se va ține seama de valoarea obiectului de la momentul formulării acțiunii. Art. 2821.pr.civ. vorbește despre "litigii al căror obiect are o valoare de peste un miliard inclusiv", folosind timpul prezent, și nu lasă a se înțelege că ar fi vorba despre valoarea de la momentul introducerii acțiunii.
Recuren ț ii au mai arătat că, fiind greșit calificată calea de atac, instanța a fost și greșit compusă fiind alcătuită din 3 judecători în loc de 2, că, aplicând regulile de la recurs instanța a încălcat prevederile art. 105 alin 2.pr.civ. întrucât formele procedurale aplicabile actelor de procedură din dosar erau cele aplicabile apelului, că prejudiciul produs prin nerespectarea formelor procedurale constă în lipsirea recuren ților de beneficiul ambelor căi de atac. impunându-se admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare în temeiul art. 312 alin 5 pentru că instanța nu a intrat în judecarea fondului.
Analizând acteleși lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs, Curtea a constatat fondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
În speță se pune problema dacă determinarea căii de atac în funcție de valoarea litigiului, conform art. 282/1 proc. civ. se face în raport de data formulării acțiunii sau de data pronunțării hotărârii atacate, apreciem că atât timp cât calea de atac se determină raportat la legea în vigoare la momentul pronunțării hotărârii, conform art.725 alin.4 proc. civ. aceeași rațiune își găsește aplicarea și în cazul determinării căii de atac în funcție de valoarea litigiului, care trebuie raportată la momentul pronunțării hotărârii atacate. Or, cea mai apropiată de acest moment valoare a litigiului este cea determinată prin raportul de expertiză întocmit în octombrie 2007 prin care s-a stabilit valoarea de circulație ca fiind de 280.000 lei, valoare care atrage, potrivit art.280/1 proc. civ. calea de atac a apelului. Valoarea de impunere a imobilului nu poate fi avută în vedere ca valoare reală a imobilului, fiind de notorietate că aceasta este mai mică decât valoarea de circulație a acestuia.
În ceea ce privește admisibilitatea atacării cu recurs a deciziei pronunțate într-un recurs după recalificarea căii de atac a apelului, în practica judiciară s-a reținut că în toate cazurile, calea de atac împotriva hotărârilor judecătorești este prevăzută în lege, motiv pentru care menționarea din eroare, în dispozitiv, a posibilității folosirii unei căi de atac, nu deschide părții o cale pe care legea nu o acordă, iar judecătorul nu poate răpi părții o cale de atac pe care o prevede legea.
În cauza de față, în condițiile în care valoarea obiectului litigiului depășea valoarea de 100.000 de lei, calea de atac exercitată de părți împotriva sentinței instanței de fond era conform articolului 282. proc. civ. coroborat cu articolul 2821. proc. civ. apelul.
Calificarea greșită a căii de atac exercitate de părți împotriva sentinței instanței de fond și soluționarea apelului declarat de acestea în complet de recurs, nu poate duce la concluzia inadmisibilității recursului împotriva deciziei pronunțată de tribunal.
Calea de atac împotriva sentinței instanței de fond era apelul, iar calea de atac împotriva deciziei prin care tribunalul a soluționat această cale de atac este, conform legii, recursul, indiferent de compunerea completului de judecată sau de ceea ce s-a consemnat în dispozitivul deciziei referitor la caracterul irevocabil al deciziei.
A considera altfel, ar însemna să se încalce regula potrivit căreia calea de atac vine în toate cazurile de la lege, să fie private părțile de un grad de jurisdicție, iar calificarea dată de instanță căii de atac exercitată de părți să nu poată fi supusă controlului judecătoresc în condițiile articolului 282.proc.civ.
Tribunalul a judecat, în mod greșit, ca instanță de recurs, în compunerea de trei judecători prevăzută de lege pentru judecarea recursului, iar nu în compunerea de doi judecători, corespunzătoare apelului, ceea ce determină incidența cazului de casare prevăzut de art.304 pct.1 Cod procedură civilă, cauzat de calificarea căii de atac exercitată drept recurs în loc de apel.
Astfel, Tribunalul a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor legale imperative privind compunerea instanței, impunându-se admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la tribunalul. Soluția casării cu trimitere se justifică, atât timp cât tribunalul este singura instanță competentă să judece apelul în cauză, potrivit art.2 pct.2 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții - pârâți și împotriva deciziei civile nr. 710/15.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, intimații pârâți ȘI, intimații chemați în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și SC SA.
Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Tehn.red.
2ex/16.01.2009
Trib...3:,
Jud. Sect. 1:
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Antonela Cătălina Brătuianu, Mihaela
